Wladyslaw Szpilman și povestea sa incredibilă după care a fost realizat filmul Pianistul
Muzica nu este doar un simplu amalgam de sunete, ci un val de energie care ne transformă. Ei bine, pentru Wladyslaw Szpilman – muzica a fost o salvare.
Născut în Polonia – în data de 5 decembrie 1911, Wladyslaw Szpilman a făcut primele lecții de pian cu mama sa. La acea vreme nu știa, însă, că ele erau primul pas pentru a își salva viața.
Wladyslaw Szpilman a continuat să studieze pianul la Școala Superioară de Muzică din Varșovia (Academia de muzică Chopin) din anul 1926 până în 1930, apoi la Berlin până în 1933, înainte de a se întoarce în Varșovia.
În 1935, Wladyslaw Szpilman a devenit pianistul Casei Radio din Varșovia, cântând melodii clasice și jazz. Și-a încântat ascultătorii cu operele muzicale până la 1 septembrie 1939 – ziua în care Germania a invadat Polonia – în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Germanii au forțat radioul de stat polonez să se închidă. Ultima transmisiune live pe care oamenii au auzit-o înainte de ocupația germană a fost interpretarea lui Szpilman a Nocturnei în Do major a lui Chopin.
Viața lui Wladyslaw Szpilman în ghetou
Bundesarchiv Bild 101I-134-0771A-39 Zermin CC-BY-SA 3.0 CC BY-SA 3.0 DE
Wladyslaw Szpilman și familia sa au fost mutați în ghetoul din Varșovia, cel mai mare ghetou evreiesc înființat de Germania în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Ghetoul era un loc extrem de înghesuit – aici fiind închiși peste 400.000 de evrei. Viața oamenilor din ghetou nu era una ușoară. Pe lângă faptul că mâncarea lipsea – erau furnizate doar rații alimentare minime – periodic aveau loc și deportări, unii fiind transferați în lagărele de concentrare.
În ghetou, oamenii au făcut tot posibilul să supraviețuiască. Astfel că unii făceau contradandă cu mâncare, iar alții aveau mici afaceri, precum cafeneaua Café Nowaczesna la care Szpilman cânta, pentru a-și întreține familia.
În vara anului 1942 lucrurile au început să se înrăutățească în ghetou, iar deportările în lagărele de concentrare erau din ce în ce mai dese. Deși au reușit să se mențină în siguranță pentru o vreme, în cele din urmă, Szpilman și familia sa au primit ordin de deportare în Treblinka, un lagăr de exterminare din Polonia. Construit special pentru moarte, Treblinka era al doilea după Auschwitz – luând în considerare numărul de victime.
Dintr-o întâmplare, un membru al Poliției Ghetoului Evreiesc l-a recunoscut pe Szpilman și l-a salvat înainte de a urca în trenul morții. Deși fusese salvat, Szpilman a urmărit cum părinții, fratele și cele două surori au plecat cu trenul spre Treblinka. Niciunul dintre ei nu avea să supraviețuiască războiului.
După această scenă tragică, Wladyslaw Szpilman a rămas în ghetou, ajutând la contrabanda cu arme pentru răscoala evreiască de rezistență. Apoi, pe 13 februarie 1943, a reușit să scape și s-a ascuns de armata germană în diferite locații din Polonia.
Szpilman și întâlnirea sa cu Hosenfeld
În 1944, Szpilman a fost descoperit de căpitanul german Wilm Hosenfeld, dar în mod surprinzător – acesta i-a cruțat viața pianistului.
În cartea sa „Pianistul. Amintiri din Varsovia, 1939-1945″ – Wladyslaw Szpilman a povestit întâlnirea sa cu ofițerul german Wilm. Hosenfeld l-a întrebat pe Szpilman ce făcea înainte de război pentru a trăi, iar Wladyslaw a răspuns că este pianist.
Pentru a îi testa abilitățile, Hosenfeld l-a pus pe Wladyslaw Szpilman să cânte la un pian din incinta casei în care eveul se ascundea.
Cu toate că era rănit și înspăimântat, iar degetele sale erau rigide – din cauza faptului că nu mai cântase la pian de ceva vreme – Wladyslaw Szpilman l-a impresionat pe Hosenfeld. După câteva momente de reculegere, ofițerul i-a spus:
„Totuși, nu ar trebui să rămâi aici. Te voi scoate din oraș, într-un sat. Vei fi mai în siguranță acolo.”
„Nu pot părăsi acest loc”, a fost răspunsul lui Szpilman.
„Ești evreu?” a întrebat ofițerul.
„Da” – a răspuns Wladyslaw Szpilman.
Hosenfeld nu i-a făcut niciun rău lui Szpilman. Mai mult decât atât, Hosenfeld a continuat să-l țină ascuns pe Szpilan și îi aducea periodic pâine și dulceață, lăsându-i chiar și haina sa militară pentru a nu îngheța.
Germanii au fost învinși în 1945. Wladyslaw Szpilman supraviețuise războiului, însă el a aflat abia în 1950 numele ofițerului care l-a ajutat.
Hosenfeld condamnat pentru crime de război
După încheierea războiului, Wilm Hosenfeld a fost condamnat la 25 de ani de muncă, pentru crime de război. Hosenfeld ar fi salvat alți evrei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar când a fost judecat acesta i-a scris o scrisoare soției sale – cerându-i să îi contacteze pe cei pe care i-a salvat, pentru a îl ajuta și ei la rândul lor. Printre aceștia se afla și Szpilman.
În 1950, Wladyslaw Szpilman a încercat să-l ajute pe Hosenfeld, dar nu a reușit. În cele din urmă, Hosenfeld a murit într-un lagăr de prizonieri sovietici, în 1952.
Viața de după război
După finalizarea războiului, Wladyslaw Szpilman a continuat să facă ceea ce știa cel mai bine: să cânte la pian. Din 1945 până în 1963, Szpilman a fost director al departamentului de muzică din cadrul Radioului Polonez.
Pe lângă Hosenfeld, mulți alții, inclusiv Irena Sendler, l-au ajutat pe Szpilman în timpul Holocaustului.
După moartea sa în 2000, la vârsta de 88 de ani, melodiile lui au fost imortalizate în filmul premiat cu Oscarul din 2002, „The Pianist” (Pianistul), cu Adrien Brody în rolul principal. Acest film este considerat a fi un tribut adus supraviețuirii lui Szpilman.
