William Shakespeare: Cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor
William Shakespeare a trăit una dintre cele mai tulburi, dar palpitante epoci ale istoriei Angliei – o perioadă de ciumă, revolte și tensiuni politice și religioase – și a devenit cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor. Piesele sale de teatru, scrise la sfâşitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea şi traduse în aproape toate limbile vorbite, continuă să fie puse în scenă mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg.
Cel mai celebru autor din istoria literaturii engleze a fost aplaudat, admirat și chiar „idolatrizat” în timpul vieții sale de oamenii care au asistat la reprezentațiile pieselor sale. Dar această faimă nu a împiedicat ca personalitatea și biografia lui William Shakespeare să fie învăluită în mister. De exemplu, se știu puține lucruri despre începuturile carierei sale.
William Shakespeare s-a născut în data de 23 aprilie 1564 în Stratford-upon-Avon, un orășel de aproximativ 1.000 de locuitori, situat la 120 de kilometri nord-vest de Londra.
John CC BY 2.0
Tatăl său, John Shakespeare, a fost un comerciant local prosper, iar mama sa Mary Arden provenea dintr-o familie cu renume. A urmat cursurile școlii de gramatică din oraș, căreia i se datorează cunoștințele vaste de literatură latină și retorică pe care le-a etalat în scrierile sale.
S-a căsătorit la vârsta de 18 ani
WikiImages
La vârsta de 18 ani s-a căsătorit cu o localnică, Anne Hathaway, pe când aceasta era deja însărcinată. Împreună, soții au avut trei copii. Nu se știu prea multe detalii despre ce a făcut din 1582 și până în 1592. Cert este că în 1592, Shakespeare era deja perceput ca fiind un mare dramaturg în Londra.
Acești „ani pierduți” au dat naștere la multe speculații din partea biografilor lui Shakespeare; unii au presupus, de exemplu, că a fost în Italia.
Un alt aspect al tinereții dramaturgului a fost, de asemenea, foarte discutat: presupusa convertire la catolicism. În această perioadă, monarhia engleză a reginei Elisabeta I a hotărât ruptura de papalitate, înființând o biserică anglicană separată, iar englezii care au rămas fideli catolicismului și au refuzat să-l recunoască pe conducătorul englez ca șef al Bisericii au suferit diverse tipuri de hărțuiri și persecuții.
Legătura cu catolicismul
Este foarte probabil ca tatăl lui Shakespeare să fi făcut parte din categoria englezilor care au rămas fideli catolicismului, deoarece a fost pedepsit aspru pentru că nu participa la slujbele religioase anglicane. În ceea ce-l privește pe tânărul William, acesta s-a aflat în serviciul unui aristocrat catolic din nordul Angliei, contele de Southampton, ca preceptor al fiilor săi.
Dacă Shakespeare ar fi dorit să asculte slujba sau să se spovedească, ar fi putut face acest lucru în această casă, unde erau adăpostiți preoții catolici care ajungeau în secret în Anglia de la seminariile europene.
Alți cercetători au semnalat posibile referiri în piesele lui Shakespeare la doctrina catolică (de exemplu, Purgatoriul); cu toate acestea, teza conform căreia Shakespeare a fost un catolic ascuns toată viața sa este discutabilă, iar mulți cercetători cred că a fost un protestant sincer.
Începuturile în teatru
John Taylor
Nu se știe nici cum a devenit Shakespeare dramaturg. Fără îndoială, în tinerețe a avut multe ocazii de a asista la spectacole de teatru, deoarece trupele de actori care călătoreau vizitau adesea Strat-ford-upon-Avon. Dacă într-adevăr Shakespeare a petrecut ceva timp în nordul Angliei, este posibil să se fi alăturat uneia dintre aceste trupe, mai întâi ca actor și apoi ca autor.
O altă posibilitate este că s-a mutat la Londra în căutarea unui membru al nobilimii dispus să-l angajeze ca secretar și că acolo, la fel ca mulți alții, a văzut în scris o nouă sursă de venit.
BatyrAshirbayev98, CC BY-SA 4.0
În acei ani, teatrul era o adevărată pasiune pentru londonezi. Au fost construite nouă teatre comerciale, unele cu o capacitate remarcabilă de până la 3.000 de locuri; se estimează că 15.000 de oameni mergeau la teatru în fiecare săptămână. Unele dintre aceste spectacole aveau un pronunțat caracter popular.
Piesele lui Shakespeare, pe de altă parte, aveau un registru mai înalt, atât din punct de vedere literar, cât și din punct de vedere al tipului de joc al actorilor. În 1592, Shakespeare a fost menționat ca dramaturg, fiind chiar criticat de cei care îi invidiau succesul.
Dar cariera sa a luat cu adevărat avânt doi ani mai târziu, când a creat, împreună cu alți șase parteneri, o companie de teatru, Lord Chamberlain’s Men, un nume care face referire la protecția pe care le-o acorda Chamberlain, șeful personalului palatului regal.
Această companie, redenumită King’s Men în 1603, avea să domine scena londoneză timp de un sfert de secol. Pe lângă Shakespeare, din ea făceau parte actorul comic William Kemp și, mai ales, Richard Burbage, un actor strălucit care a interpretat marile roluri tragice ale lui Shakespeare, cum ar fi Hamlet, Othello și Regele Lear.
picryl.com
loc.getarchive.net
Pentru a completa distribuția, erau angajați și actori ocazionali, precum și băieți care să interpreteze rolurile feminine, deoarece femeilor le era interzis să joace pe scenă, în acea perioadă, în Anglia.
Shakespeare a scris toate piesele sale pentru trupa sa de teatru și a jucat și câteva roluri secundare pe scenă, cum ar fi cel al tatălui lui Hamlet.
Inițial, trupa de teatru a jucat într-un teatru cunoscut sub numele de The Theatre, dar în 1598 a expirat contractul de închiriere a spațiului. Shakespeare și colegii săi au demontat imediat structura de lemn a scenei și au dus-o într-un alt local pe care l-au găsit în Bankside, un cartier londonez situat la sud de râul Tamisa, numit în prezent Southwark.
La acea vreme, Southwark se afla în afara orașului propriu-zis și era „o zonă de divertisment”, cu numeroase bordeluri și taverne.
Un teatru se potrivea bine cu atmosfera din acea zonă.
Astfel, noul teatru a fost numit „Globe”. Aici, piesele nemuritoare ale lui Shakespeare erau jucate în fața unui public mare, care plătea un penny pentru intrare.
Roadele succesului
Ca afacere, teatrul a fost o întreprindere foarte profitabilă. Acest lucru este indicat de faptul că Shakespeare a reușit să cumpere în 1597, pentru 120 de lire sterline, o reședință impunătoare în orașul său natal Stratford, cu mult spațiu în jurul casei. A continuat să cumpere și alte proprietăți urbane și rurale.
În 1613, o bună parte din sala teatrului a fost distrusă de un incendiu, provocat de o scânteie de la un fals baraj de artilerie de pe scenă, dar clădirea a fost reconstruită în scurt timp. În plus, compania lui Shakespeare conducea deja un alt teatru, „Blackfriars”, care avea o capacitate mai mică (aproximativ 600 de locuri), dar era un teatru care dispunea de mai multe facilități scenice.
Francis Hayman , CC BY-SA 4.0
Din acest motiv, cele mai ieftine bilete de la „Blackfriars” erau de până la șase ori mai scumpe decât cele de la „Globe”.
În jurul vârstei de 50 de ani, William Shakespeare a lăsat în urmă agitația teatrului și s-a întors la Stratford.
David Jones, CC BY 2.0
A murit în orașul său natal în data de 23 aprilie 1616, probabil de febră tifoidă. Mormântul său se află într-o biserică din Stratford, având pe el o plăcuță pe care este inscripționată o epigramă care blestemă pe oricine îi mută oasele marelui dramaturg.
Mai multe curiozități despre viața lui William Shakespeare găsești în cartea „Viața secretă a lui William Shakespeare”, de Jude Morgan.