Viața lui Panait Istrati, scriitorul care a avut 14 meserii

Am auzit cu toții de „Ciulinii Bărăganului„, operă scrisă de către Panait Istrati. Însă, puțini sunt cei care cunosc povestea de viață a celebrului scriitor.

Supranumit „scriitorul vagabond” sau „scriitorul fără școală”, Panait Istrati s-a luptat din greu pentru ca operele sale să ajungă să fie cunoscute. Viața lui nu a fost una ușoară. A lucrat ca servitor, valet, portar, zugrav, portar de noapte la un hotel, mecanic, lăcătuș sau cazangiu.

Criticul și istoricul literar Eugen Lovinescu spunea despre Panait Istrati că a avut „14 meserii lipsite de intelectualitate”.  Lui Panait Istrati nu i-a fost rușine să muncească. Trebuia să muncească pentru a trăi. Însă, nu și-a neglijat pasiunea: scrisul.

A avut doar patru clase şi, ajuns în Franţa, a reuşit să devină un scriitor celebru, învăţând singur limba franceză.

A crescut fără tată

Născut în Brăila, în data de 10 august 1884, Panait Istrati a fost fiul unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gheoghios Valsamis, grec din Cefalonia. Din păcate, tatăl său, a murit un an mai târziu, bolnav de tuberculoză.

Astfel că Panait Istrati a fost crescut de bunica sa din Baldovineşti, și de unchii Anghel şi Dumitru, pe care îi va evoca mai târziu în povestirile „Moş Anghel” şi „O noapte în bălţi”.

Copilăria lui nu a fost una mult prea fericită, ci una caracterizată de sărăcie.

Şcoala primară a urmat-o la Brăila, unde a făcut doar patru clase. În 1896, Panait Istrati a abandonat școala și a început să lucreze, mânat de neajunsuri. De-a lungul anilor care au urmat, acesta a fost salahor, băiat de prăvalie și ucenic al unui brutar și al unui vânzător ambulant. A fost chiar și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român.

În 1904, Panait s-a mutat în București. În capitală, acesta a lucrat ca servitor, valet la hotel şi infirmier în spital. Însă, cu toate că muncea mult, Panait Istrati și-a făcut timp și pentru citit. A citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. 

Primele sale încercări literare datează din 1906. Primul său articol a fost intitulat Hotel Regina, publicat în revista România muncitoare.

Abia mai târziu, între 1910-1912, și-a publicat, în aceeași revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Și-a publicat scrierile și în alte ziare, precum Viața socială, Dimineața sau Adevărul.

Zugravul din Brăila

Întors în Brăila, Panait Istrati a lucrat ca zugrav pentru a-şi câştiga existența. În 1906, Istrati a fost arestat și condamnat cu suspendare sub acuzaţia de răpire a unei minore, în urma unei legături amoroase cu o tânără.

După aceasta întâmplare, Panait Istrati pleacă la Constanța, unde se angajează ca portar la un hotel. Însă nu a rămas prea mult timp aici. Setea de călătorii avea să îl poarte prin mai multe ţări.

În 1907, Istrati pleacă din țară, fără pașaport și, evident, fără vizele ce se impuneau.

S-a îmbarcat pe vaporul ”Împăratul Traian” cu destinaţia Egipt şi a ajuns să cutreiere și Siria si Liban. În tot acest timp, pentru a se întreține, a lucrat ca zugrav.

A învățat limba franceză, citind cu dicționarul în mână

wikipedia.org

În decembrie 1913 a ajuns pentru prima dată la Paris. Însă, nu i-a fost ușor. Panait Istrati a învățat limba franceză, citind cu dicționarul în mână, fără să aibă profesor şi fără să urmeze cursuri. O vreme a dormit pe străzi.

După ce a colindat prin câteva țări vest-europene, Panait Istrati se întoarce în Brăila, în martie 1914. Aici, înființează o societate a zugravilor și își încearcă norocul punând bazele unei ferme de porci.

În 1916, se căsătorește cu văduva lui Ștefan Gheorghiu, Janetta Malthus. Însă, Panait Istrati nu a stat prea mult lângă proaspăta soție.

În același an, la scurta vreme dupa intrarea României în război, închide crescătoria si pleacă în Elveţia, unde lucrează tot ca zugrav.

În ianuarie 1919 l-a cunoscut, la Lausanne, pe ziaristul Josue Jehouda, care a jucat un rol esenţial în viaţa sa. La îndemnul acestuia, Panait Istrati a citit scrierile sale lui Romain Rolland. A purtat o corespondenţă asiduă cu Romain Rolland, la insistenţele acestuia redactând, în limba franceză, primele povestiri.

Primele sale articole scrise în limba franceză au fost publicate în  gazeta ”La Feuille”.

Însă, viața lui nu era una fericită. Sătul de singurătate și sărăcie, Panait Istrati a încercat să-și ia viața în 1921 pe când era la Nisa.

Însă, a trecut și peste acest moment de slăbiciune și a continuat să scrie la îndemnul scriitorului francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915, Romain Rolland. În 1923, publică povestirea Chira Chiralina. Publicul francez a fost fascinat de scrierile lui Istrati.

Teatru Radiofonic

Au urmat apoi celelalte capodopere, precum: Codin, Nerantzula sau Ciulinii Bărăganului, operă dedicată celor 11.000 de ţărani care au murit în timpul Răscoalei de la 1907.

Bolnav de TBC, Panait Istrati se întoarce definitiv în România în 1930. În data de 16 aprilie 1935, acesta moare singur, izolat şi sărac la Sanatoriul Filaret din București.

wikipedia.org

Taduceri ale cărților lui Panait Istrati au fost publicate în Danemarca, Portugalia, Italia, Germania, Turcia, Japonia, operele sale fiind traduse în peste 30 de limbi.

Citește și: Viața lui Constantin Brâncuși: Era apreciat de străini, însă românii nu dădeau doi bani pe creațiile sale