Unul dintre cele mai periculoase aeroporturi din lume, unde doar 50 de piloți pot ateriza și decola
Nervi de oțel și o pricepere extraordinară. Acestea sunt două dintre multele calități necesare pentru a ateriza pe singura pistă a aeroportului internațional Paro din Bhutan, înconjurat de vârfuri muntoase, unele de până la 5.500 de metri.
O performanță „dificilă, dar nu periculoasă”, după spusele pilotului Chimi Dorji, care lucrează de 25 de ani pentru compania aeriană națională din Bhutan, Druk Air. „Este o provocare pentru abilitățile unui pilot, dar nu este periculos, pentru că dacă ar fi periculos, nu aș zbura”, a declarat el pentru CNN.
O pistă de aterizare înconjurată de munți
Doug Knuth CC BY-SA 2.0
De ce este atât de greu de ajuns cu avionul la aeroportul Paro? Situat între China și India, Bhutan este o țară muntoasă în proporție de peste 97%. Pista de la Paro, care are doar 2.250 de metri lungime, este înconjurată de doi munți înalți. Ca urmare, piloții pot vedea pista din aer doar atunci când sunt pe punctul de a ateriza, precizează CNN.
Orașul Paro, situat în vestul țării, se află, de asemenea, la 2.250 de metri deasupra nivelului mării, ceea ce face din nou dificilă aterizarea sau decolarea. „La altitudini mai mari, aerul este mai subțire, astfel încât avionul trebuie să zboare mai repede prin aer. Viteza reală va fi aceeași, dar viteza față de sol este mult mai mare”, explică Chimi Dorji.
Md. Aminul Hassan
Vremea este, de asemenea, un factor esențial de luat în considerare la decolarea sau aterizarea în Paro. „Încercăm să evităm operațiunile după prânz pentru că atunci vântul este o mare problemă”, explică Chimi Dorji. Dar, potrivit expertului, „diminețile sunt mult mai calme”.
În plus, nu există zboruri nocturne din cauza lipsei de echipament radar, iar sezonul musonic adaugă alte provocări, cu ploi torențiale și furtuni violente, în special între iunie și august.
Citește și: Motivul pentru care avioanele de pasageri nu zboară deasupra Antarcticii
50 de piloți licențiați efectuează zboruri de pe aeroportul din Bhutan
Flying Dragon Pilot
Paro este un aeroport de categoria C. Acest lucru înseamnă că, pentru a ateriza acolo, piloții trebuie să fi urmat o pregătire specială: ei trebuie să fie capabili să efectueze singuri aterizarea manual și fără radar, precizează presa americană. De asemenea, este esențial să aibă o cunoaștere aprofundată a aeroportului și a împrejurimilor sale imediate. „În Paro, chiar trebuie să ai abilități și cunoștințe locale”, spune Chimi Dorji.
Yanni Shams
Potrivit expertului, pregătirea necesară pentru a zbura în Paro nu constă doar în învățarea aspectelor tehnice, ci și în a învăța când să zbori și când să nu zbori, în funcție de climă. Piloții trebuie să fie capabili să zboare în toate anotimpurile foarte diferite din Bhutan.
În câțiva ani, zborurile directe către Bhutan din America de Nord, Europa și Orientul Mijlociu ar putea fi posibile, potrivit CNN. Cu condiția să existe suficienți piloți pentru a opera aceste zboruri. În calitate de companie aeriană națională, Druk Air a preluat o mare parte din formarea piloților. „Mă văd ca o punte de legătură între vechea generație și cea nouă”, concluzionează pilotul Chimi Dorji. Acesta estimează că în prezent există 50 de piloți licențiați în Bhutan, însă acest număr s-ar putea dubla cu ușurință în următorii ani.