Tupolev Tu-95LAL: Avionul propulsat de un reactor nuclear
În istoria invențiilor și a progresului tehnologic au fost construite multe mașini utile, cât și funcționale. Cu toate acestea, au existat și mașinării care pur și simplu nu au putut trece pragul de proiect experimental. Un exemplu perfect este tancul țarului, care ar fi trebuit să îngrozească întreaga lume, dar care a sfârșit ca o grămadă de fier vechi în pădurile rusești, după prima sa cursă.
Proiectul ekranoplanurilor, care, deși a început promițător, toate zilele de glorie ale unui avion rapid cu caracteristici de hovercraft (vehicul care se mișcă pe o pernă de aer) s-au încheiat odată cu destrămarea URSS și apariția tehnologiei mai moderne a submarinelor. În mod ironic, ekranoplanele zburătoare au intrat în producție în anii 1960, în același timp în care sovieticii prezentau un alt proiect nebunesc, așa-numitul avion nuclear.
Un avion Tupolev modificat care nu putea să aibă concurență
Tupolev Tu-95LAL este numele tehnic al unui avion prototip modificat, care în fosta Uniune Sovietică era cunoscut și sub numele de Laboratorul Atomic Zburător Sovietic. A fost un model modificat al bombardierului strategic Tupolev Tu-95, care a primit porecla „Bear” în limbajul de codare NATO. În esență, era un avion mare cu patru motoare care era în serviciu din 1952 și era unul dintre cele mai zgomotoase bombardiere care au zburat vreodată.
Public Domain
Acest timp de avion Tupolev a apărut pentru prima dată pe hârtie în 1955. La acea vreme, Consiliul de Miniștri al URSS a emis o directivă conform căreia proiectanții de bombardiere militare și de avioane de mari dimensiuni ar trebui să facă echipă cu oamenii de știință din domeniul nuclear pentru a găsi modalitatea de a inventa o mașină zburătoare cu propulsie nucleară.
Scopul era de a construi un bombardier care să aibă o rază de acțiune mult mai mare datorită propulsiei nucleare, decât un avion cu combustibil lichid, care ar fi trebuit să fie realimentat după o anumită distanță. Cea mai mare atracție pe care a reprezentat-o Tupolev-ul cu propulsie nucleară a fost viziunea unei raze de acțiune extrem de lungi și, prin urmare, a faptului că nu era nevoie să aterizeze la sol.
Inspirat de competiție
În timp ce în URSS consiliul a emis o directivă pentru a începe proiectul în 1955, în același an exista deja un avion cu propulsie nucleară, și anume Convair NB-36H american.
Aparatul cu reactorul la bord a funcționat în SUA timp de șase ani, deoarece a fost scos din uz în 1961 de către noul președinte ales John F. Kennedy, iar proiectul avionului nuclear a fost anulat. Motivul a fost lipsa cunoștințelor științifice despre această tehnologie, în ciuda a 15 ani de dedicare din partea oamenilor de știință din Statele Unite și a unui proiect care a costat peste un miliard de dolari, potrivit unui document militar al NATO.
wikimedia.org
În mod ironic, chiar în anul în care SUA a trimis în aer primul bombardier nuclear american, Uniunea Sovietică abia începea să vorbească despre acest subiect. Mai târziu, ele au fost din nou „legate” de la distanță, deoarece Tupolevul cu reactor a decolat în 1961, chiar în anul în care Kennedy a anulat proiectul american.
Tupolev a primit o sarcină dificilă
Echipa de proiectare a fost condusă de Andrei Tupolev, care urma să construiască un avion cu propulsie nucleară împreună cu alți oameni de știință. Cu toate acestea, după calculele și testele inițiale, au ajuns la concluzia că ar fi nevoie de mai mult de 20 de ani pentru a construi un nou model cu această propulsie, astfel încât primul zbor nu era așteptat decât la sfârșitul anilor 1970 sau cel mai devreme la începutul anilor 1980.
Cu toate acestea, pentru a se familiariza cu această tehnologie, au avut ideea de a monta un reactor nuclear într-un model de avion Tupolev Tu-95M existent.Reactorul VVRL-lOO a fost montat în compartimentul de bombe al avionului, ceea ce a necesitat o protecție aerodinamică pe partea superioară și inferioară a aparatului. Astfel, avionul cu reactor a efectuat circa 40 de zboruri de testare în 1961, însă puține dintre acestea au avut loc cu reactorul pornit, relatează 19fortyfive.
Atât oamenii de știință, cât și piloții erau îngrijorați de consecințele unei erori operaționale minore în cazul în care nucleul ar fi fost fisurat. S-a calculat că echipajul era protejat de radiații prin așezarea unei cabine căptușite cu plumb.
Principalul scop al fazei de zbor a fost de a investiga eficiența protecției împotriva radiațiilor, care a reprezentat una dintre principalele probleme pentru ingineri. Pentru ecranare s-au folosit: sodiu lichid, oxid de beriliu, cadmiu, ceară de parafină și plăci de oțel. Eficacitatea acestor substanțe a fost satisfăcătoare conform unor teste; conform altora, au fost o bombă cu ceas.
Următoarea etapă de dezvoltare a fost instalarea unui reactor nuclear în modelul Tupolev Tu-119, care urma să fie propulsat de patru motoare combinate, două cu kerosen și două alimentate de căldura reactorului. Pentru această aeronavă, reactorul urma să fie amplasat în partea inferioară a fuselajului. Cu toate acestea, producția acestui tip de avion nu a avut loc niciodată, deoarece, pe lângă povara financiară, era în discuție și subiectul unui posibil dezastru natural și al impactului asupra mediului în caz de doborâre sau de alte defecțiuni tehnice ale aeronavei.
Un alt proiect care a eșuat
wikipedia.org
În acest caz, proiectul s-a încheiat din același motiv atât în Statele Unite, cât și în URSS. Deși în ani diferiți, dar ambele tabere și-au dat seama că viitorul avioanelor nucleare era departe de a fi roz, deoarece rachetele balistice erau pe primul plan, iar tehnologia pentru aceste „reactoare zburătoare” părea costisitoare, dificil de proiectat și, cel mai important, riscantă în ceea ce privește un potențial dezastru nuclear.
Tupolev Tu-95LAL a devenit astfel singurul prototip al avionului sovietic cu propulsie nucleară care urma să deschidă ușa către un viitor cu posibilități aeronautice infinite, dar care a sfârșit nefolosit și inutil, deoarece sarcina sa a fost preluată, de exemplu, de submarine, pe lângă rachetele ghidate. Deși proiectul nuclear Tupolev s-a încheiat, modelele fără acest echipament atomic au continuat să fie produse și, potrivit Eurasiantimes, armata rusă deține încă 50-60 de astfel de aparate.