Traian Popovici, eroul român care a salvat 20.000 de evrei de la deportarea în Transnistria
Probabil mulți au auzit de filmul „Lista lui Schindler” (Schindler’s List) – câștigător a șapte Premii Oscar, inclusiv Cel mai bun film, Cel mai bun regizor si Cea mai bună coloană sonoră, precum și alte premii (7 Premii BAFTA și 3 Globuri de Aur).
Însă, nu la fel de mulți știu de Traian Popovici, un erou mai puţin cunoscut, dar la fel de curajos ca germanul Oskar Schindler.
Prin acţiunile sale, Popovici a salvarea de la moarte aproximativ 20.000 de evrei bucovineni.
Cine a fost Traian Popovici
Născut pe 17 octombrie 1892 în satul Ruşii Mănăstioarei, aflat în acele vremuri în Ducatul Bucovinei (astăzi satul aparține de comuna Udeşti din judeţul Suceava) – Traian Popovici a fost strănepotul preotului Andrei din Udeştii Sucevei, cel care, în anul 1777, a refuzat să depună jurământul faţă de noua stăpânire austriacă.
După terminarea liceului, acesta s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Cernăuţi. Însă, odată cu începerea Primul Război Mondial, Popovici s-a înrolat în armata română, luptând până la sfârşitul războiului.
FORTEPAN Konok Tamás id CC BY-SA 3.0
Abia în anul 1919, după terminarea războiului, a devenit doctor în drept și a lucrat ca avocat în Cernăuți – oraș care devenise parte a României în 1918, după destrămarea Austro-Ungariei.
După ce Armata Roşie a cucerit Bucovina de Nord şi oraşul Cernăuţi a devenit parte a Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, Traian Popovici a fugit la Bucureşti, unde și-a continuat activitatea. La început, el a sprijinit regimul lui Ion Antonescu, dar și-a schimbat părerea despre acesta, dezamăgit fiind de politica sa de segregare.
România a recucerit Cernăuțiul în 1941 – în urma încheierii alianţei cu Germania nazistă, astfel că Traian Popovici se întoarce în oraș și este numit în funcţia de primar al municipiului Cernăuţi.
Din păcate însă, în Cernăuţi ajunge și gruparea paramilitară Einsatzkommando 10b, iar rolul ei era de a ucide evreii, iar la acea vreme ei reprezentau 37,9% din totalul populaţiei orașului (aproximativ 42.932 de evrei).
Când Popovici și-a început activitatea în primărie, unele decrete anti-evreiești fuseseră deja adoptate (printre care și legea care le impunea evreilor din Bucovina purtarea unui semn distinctiv). Om cu valori înalte și cu un caracter puternic, Popovici a luptat pentru a atenua cât de mult a putut situația degradantă a evreilor.
Însă, la 10 octombrie 1941, guvernatorul român – Corneliu Calotescu, acționând la ordinele lui Antonescu, a decretat crearea unui ghetou și deportarea evreilor din oraș. Popovici și-a exprimat nenulțumirea și s-a opus acestui ordin, dar fără niciun rezultat.
Până în luna noiembrie a aceluiași an, 28.000 de evrei fuseseră deportați în lagăre din Transnistria, iar cei rămași locuiau în ghetoul din Cernăuți – un loc supraaglomerat, impropriu vieții umane. Din păcate, mai mult de jumătate dintre cei deportați au murit din traiului greu și condițiilor de lucru inumane la care erau supuși.
Cum a reușit Traian Popovici să salveze 20.000 de evrei
FORTEPAN Teller Ferenc CC BY-SA 3.0
Riscându-și chiar viața, Popovici a continuat să lupte pentru a salva oamenii din ghetou. Astfel că în cadrul unei întruniri la care participau autorităţile (inclusiv guvernatorul și Antonescu), Traian Popovici și-a exprimat nemulțumirea și a declarat că evreii erau vitali pentru stabilitatea economică a orașului.
Efortul său nu a fost în van, pentru că patru zile mai târziu, lui Popovici i s-a acordat permisiunea de a întocmi o listă de 20.000 de evrei. Aceștia au fost scuțiți de la deportare și au primit acordul de a se întoarce acasă. Popovici a eliberat mult mai multe permise, inclusiv evreilor lipsiți de abilități profesionale, salvându-le astfel viața.
Însă, acest lucru nu a rămas nepedepsit. În primăvara anului 1942, Traian Popovici a fost acuzat de acordarea de permisiuni evreilor „inutili” și a fost înlăturat din funcția sa, întorcându-se astfel în București. În iunie 1942, alți 5.000 de evrei din Cernăuți au fost deportați în Transnistria – iar mulți dintre ei au pierit. Evreii rămași în oraș, cei pe care Popovici i-a salvat, au supraviețuit.
Imediat după război, Traian Popovici a publicat cartea Spovedania, cunoscută sub numele de Spovedania unei conștiințe, în care a descris faptele întâmplate ca pe o imensă tragedie care a avut implicații profunde pentru conștiința morală a națiunii române.
În anul 1946, Traian Popovici moare. Douăzeci și trei de ani mai târziu, în 1969, comisia de la Yad Vashem i-a acordat titlul de „Drept între popoare”.
Citește și: Uimitoarea poveste a familiei care a scăpat de Holocaust, ascunzându-se mai bine de 500 de zile în peșteri
