Thomas Midgley Jr., inginerul care a schimbat Terra mai mult decât oricine
Dacă ar fi să enumerăm persoanele care au făcut rău lumii, inevitabil de pe lista noastră nu ar lipsi dictatorii tirani care au dat legi nemiloase și din cauza cărora au avut loc masacre. Însă, în acest top intră și Thomas Midgley Jr., inginerul & chimistul american care aproape a distrus planeta.
Thomas Midgley Jr. avea pasiunea de a face diverse experimente cu substanțe chimice extrem de otrăvitoare, fără a îi păsa de consecințele pe care aceasta le-ar putea aduce lumii, populației și mediului.
Astfel, invențiile lui Thomas Midgley Jr. au dus la apariția problemelor de mediu cu care ne confruntăm astăzi.
Cele mai renumite invenții ale lui Thomas Midgley Jr. sunt: plumbul tetraetil pentru îmbunătățirea combustibilului automobilelor, extracția bromului din apa de mare și utilizarea fluorului pentru a produce compuși frigorifici.
Viața lui Thomas Midgley Jr.
Crescut într-o zonă frumoasă a Americii – Beaver Falls, Pennsylvania, Thomas a studiat mașinile sub tutela tatălui său, Thomas Midgley Sr., un inventator cunoscut în acele timpuri pentru descoperirile sale care vizau domeniul anvelopelor. Mai mult decât atât, străbunicul lui Midgley a fost un angajat important al lui James Watt (scoțianul care a îmbunătățit motorul cu aburi).
După ce a absolvit Universitatea Cornell cu o diplomă în inginerie mecanică (1911), Thomas a lucrat în Dayton, Ohio, ca desenator și proiectant la Compania Națională a Casei de Registru (unde, cu doar câțiva ani mai devreme – Charles F. Kettering dezvoltase prima casă de marcat electrică), cât și la fabrica de anvelope a tatălui său.
În 1919, Thomas Midgley Jr. a făcut parte din echipa lui Charles Kettering la General Motors, lucrând la dezvoltarea aditivilor pentru benzină. Principalul client al lui Kettering era compania General Motors (care voia să detroneze automobilul fabricat de Ford care avea un succes imens în acea vreme în SUA: Model T).
Pentru a putea vinde cât mai multe automobile, General Motors trebui să aibă un combustibil mai ieftin, iar motorul mașinilor să nu aibă problema detonaţiei.
Iar aici a intervenit Thomas Midgley Jr., care a ajuns la concluzia că tetraetilul de plumb va rezolva problema detonației motorului (combustibilul arde inegal în cilindrii motorului, provocând un zgomot deranjant, dar și potențiale deteriorări ale pistoanelor motorului).
Însă, tetraetilul de plumb era un compus rar şi otrăvitor (descoperit de un chimist german în 1852). După mai multe teste, membrii echipei lui Midgley au descoperit că era suficientă o concentraţie a tetraetilului de plumb de doar 0.05% pentru a face combustibilul să ardă mai încet şi astfel era evitată detonaţia motorului.
Descoperirea lui Midgley se anunţa extrem de profitabilă, însă și nefastă pentru mediu și sănătatea oamenilor.
Consecinţele negative ale invenției lui Midgley
În ciuda faptului că se cunoștea că este o substanță toxică, o neurotoxină care afectează creierul și sistemul nervos central, plumbul era folosit în nenumărate produse destinate publicului larg. La începutul secolului XX, plumbul putea fi găsit în tubul cu pastă de dinți, în recipientele metalice, pesticide și multe alte obiecte. Însă, până la introducerea lui în benzină, oamenii nu erau expuși la cantități atât de mari de plumb.
Thomas Midgley Jr. știa că tetraetilului de plumb din benzină nu este cea mai bună soluție pentru mediu, cât și pentru sănătatea oamenilor, însă era o descoperire profitabilă, pentru că plumbul era uşor de extras şi rezolva problema distrugerii motoarelor.
În 1923, General Motors, Du Pont şi Standard Oil, trei dintre cele mai mari companii americane de la acea vreme, au fondat Ethyl Gasoline Corporation, pentru a produce tetraetilul de plumb. În februarie, 1923, noul combustibil a fost pus în vânzare, sub numele de etil (numele a fost ales pentru a nu face trimitere la plumb).
Însă, încă de la început, muncitorii care lucrau în fabrica Ethyl Gasoline Corporation – unde era produs tetraetilul de plumb – au prezentat simptome ale intoxicaţiei cu plumb, iar în prima lună 15 dintre aceștia și-au pierdut viața.
În ciuda eforturilor companiei de a masca efectele devastatoare ale plumbului, muncitorii au continuat să fie afectați. Într-o altă fabrică în care era procesat tetraetilul de plumb, 80% dintre muncitori au început să sufere de tulburări psihotice și aveau halucinaţii cu insecte care le devorau trupurile.
Astfel, problemele apărute în fabrici au atras atenția jurnaliștilor, care au scris articole despre efectele devastatoare ale noului combustibil – etil.
Pentru a opri toate zvonurile, Thomas Midgley Jr. a organizat o demonstrație în fața reporturilor, în scopul de a le demonstra acestora că tetraetilul de plumb nu este deloc periculos. Midgley a mirosit substanța timp de un minut, și-a turnat-o pe mâini și le-a declarat jurnaliștilor că ar putea să facă acest lucru în fiecare zi, fără să aibă probleme de sănătate. Însă, adevărul era altul. Thomas Midgley Jr. știa care sunt riscurile expunerii la plumb, pentru că a avut probleme grave de sănătate din cauza acestei substanțe.
Distrugerea stratului de ozon
Producția chimică periculoasă nu s-a oprit aici pentru americani, iar tetraetilul de plumb n-a fost singurul lucru prin care inginerul american a contribuit la distrugerea planetei. General Motors i-a cerut lui Thomas Midgley Jr. să creeze un agent de răcire pentru frigidere. Unul care era neinflamabil și netoxic. Frigiderele din anii 1920 nu erau sigure pentru sănătate, deoarece foloseau gaze periculoase care uneori se scurgeau din aparate. Într-un spital din Cleveland, Ohio, în 1929, peste 100 de persoane și-au pierdut viața din cauza unui frigider defect, ce scăpa gaz.
Studiind tabelul periodic, Thomas Midgley Jr. a identificat câțiva compuşi care satisfăceau toate cerinţele: clorofluorocarburile (cunoscute azi şi sub numele de CFC) – extrem de dăutătoare mediului.
Descoperirea lui Midgley a fost un succes, iar clorofluorocarburile au fost folosite la frigidere, aparate de aer condiţionat, deodorante şi solvenţi industriali. Însă, la acea vreme, Midgley nu știa care era impactul pe care clorofluorocarburile îl au asupra ozonului din stratosferă. Sunt de ajuns 500 de grame de CFC pentru a anihila 30 de tone de ozon, conform cercetărilor.
Efectul nociv al clorofluorocarburilor a fost identificat abia după câteva decenii, ele fiind interzise în ţările occidentale spre finalul secolului al XX-lea, însă încă mai sunt țări unde ele încă sunt folosite în frigidere sau aparate de aer condiționat.
Invențiile sale i-au adus moartea
Chiar dacă ele i-au adus celebritatea, dar și mulți bani, invențiile sale i-au provocat și moartea. Astfel că în 1944, la vârsta de 55 de ani, Thomas Midgley Jr. s-a îmbonăvit de poliomielită, iar boala s-a agravat din cauza expunerii la plumb. Pentru că era paralizat de la brâu în jos, Midgley a inventat un dispozitiv cu scripeţi, sfori şi bare, iar cu ajutorul acestuia bărbatul urca și cobora din part în scaunul cu rotile. Însă, invenția sa i-a adus sfârșitul, soţia sa fiind cea care l-a găsit strangulat de sforile complicatei maşinării, în 1944.
Astfel, Thomas Midgley Jr. a murit cu câteva decenii înainte ca impactul clorofluorocarburilor să fie înţeles pe deplin, fără să știe care sunt consecinţele dramatice ale descoperirilor sale asupra planetei.
