Statuia din marmură a lui Moise, de Michelangelo Buonarroti, o capodoperă a sculpturii renascentiste

Ascunsă în frumoasa Rione Monti, în Roma, în biserica San Pietro in Vincoli, se află una dintre cele mai mari capodopere ale artei, Moise al lui Michelangelo, un exemplu de măiestrie și frumusețe.

Monti este una dintre cele mai populare și mai frumoase zone din Roma. Este străbătută de Via Cavour, care pleacă de la Forumul Imperial și ajunge la Colina Esquilină. La jumătatea drumului pe Via Cavour, pe dreapta, se întâlnesc treptele abrupte ale Via San Francesco di Paola urcând aceste trepte înguste se ajunge în Piazza di San Pietro in Vincoli, dominată de fațada din secolul al XVI-lea a bisericii cu același nume.

Maros M r a z (Maros), CC BY-SA 3.0

San Pietro in Vincoli a fost fondată în secolul al V-lea de către împărăteasa Eudoxia pentru a păzi o relicvă prețioasă: lanțul cu care Sfântul Petru a fost legat ca prizonier la Ierusalim, care este acum păstrat sub altarul mare și este expus credincioșilor în data de 1 august în fiecare an. Reconstruită în secolul al VIII-lea, a suferit noi lucrări la fațadă și portic în 1500, în timp ce interiorul a fost schimbat în anii ‘700.

În fața bisericii se află un portic cu cinci arcade susținute de piloni octogonali care poartă pe capiteluri stema Papei Iulius al II-lea. Interiorul bisericii, cu un plan bazilical, este împărțit în trei nave, separate de 20 de coloane dorice din marmură grecească.

Din 1545, în transeptul drept al bisericii poate fi admirată una dintre capodoperele secolului al XVI-lea: Moise al lui Michelangelo.

Statuia din marmură a lui Moise, o capodoperă a sculpturii renascentiste

Jörg Bittner Unna, CC BY 3.0

Când Michelangelo a terminat de sculptat David, a fost clar că aceasta era probabil cea mai frumoasă figură creată vreodată – depășind chiar și frumusețea sculpturilor din Grecia Antică și Roma. Vestea despre David a ajuns la Papa Iulius al II-lea la Roma, iar acesta i-a cerut lui Michelangelo să vină la Roma pentru a lucra pentru el. Prima lucrare pe care Papa Iulius al II-lea i-a comandat-o lui Michelangelo a fost un mormânt pentru papă.

Acest lucru poate părea puțin ciudat pentru noi astăzi, dar marii conducători din întreaga istorie și-au planificat morminte fabuloase pentru ei, încă de când erau în viață, totul pentru a se asigura că lumea o să-i țină minte.

Când Michelangelo a început Mormântul Papei Iulius al II-lea, ideile sale erau destul de ambițioase. El a planificat o structură cu două etaje decorată cu peste 40 de sculpturi – fiecare dintre acestea în mărime naturală. Aceasta era mai mult decât putea face o persoană într-o viață.

Papa Iulius al II-lea i-a cerut lui Michelangelo să întrerupă lucrările la mormânt pentru a picta tavanul Capelei Sixtine și nu a mai reușit niciodată să își finalizeze planul pentru mormânt, pentru că a murit în 1513.

După ce a avut probleme cu moștenitorii lui Iulius, Michelangelo a finalizat în cele din urmă o versiune mult mai redusă a mormântului, care a fost instalată în San Pietro in Vincoli (și nu în Bazilica Sfântul Petru, așa cum era prevăzut).

Michelangelo

Inspirată de operele lui Rafael și Donatello, statuia lui Moise, realizată de Michelangelo Buonarroti între anii 1513-1515, este o lucrare impunătoare  – cu o înălțime de 235 cm.

Moise ține Tăblițele Legii sub brațul drept, iar cu celălalt braț își ține barba lungă, firele de păr, atât de greu de redat în sculptură, fiind atât de precise încât par opera unei pensule decât cea a unei dălți.

Fr. Barry Braum

Moise este înfățișat în momentul de după ce a primit Poruncile pe Muntele Sinai, când îi găsește pe israeliți intenționând să se închine la un vițel de aur. El pare iritat și este pe cale să se ridice. Furia sa este bine redată de venele umflate și de mușchii încordați care par să dea viață marmurei.

Michelangelo – Prasenberg 

Statuia, în compoziția sa, exprimă măreția personajului biblic. Privirea lui Moise definită drept „teribilă” este celebră: a fost interpretată ca o expresie a caracterului lui Michelangelo, irascibilă, mândră și severă.

Michelangelo a reușit să creeze o figură intensă, plină de energie, chiar dacă Moise este așezat. În timp ce marmura în sine este nemișcată, pare că barba sa se mișcă și curge, iar brațele și trunchiul său musculos sunt pe cale să se deplaseze.

Jörg Bittner Unna 

Se crede că cele două coarne de pe capul lui Moise se datorează unei traduceri incorecte a unui pasaj din Cartea Exodului, în care Moise este descris ca având două raze pe frunte, în timp ce cobora de pe Muntele Sinai, după ce a vorbit cu Dumnezeu. Cuvântul ebraic „karan” – „strălucitor” sau „care emite raze” – ar fi putut fi confundat cu „keren” – „coarne” din traducerea latină Vulgata.

Cel care a făcut interpretarea greșită a fost Aquila, traducător al vechilor texte religioase ebraice. La el a apărut, se pare, prima dată cuvântul corn, el fiind apoi copiat de Ieronim.

Glorgkhan, CC BY-SA 4.0

Unul dintre numeroasele detalii ale acestei capodopere este un mușchi foarte mic din zona antebrațului. Acesta este vizibil doar dacă este ridicat degetul mic. În rest, indiferent de modul în care se încordează brațul, acel mușchi nu este vizibil. În cazul fascinantei sculpturi, Moise își ridică degetul mic, iar acel mușchi mic se contractă.

Jörg Bittner Unna

Criticii de artă susțin că Moise a fost una dintre lucrările preferate ale lui Michelangelo. Potrivit legendei, când a terminat statuia, mulțumit de realismul obținut, Michelangelo a lovit-o peste un genunchi și i-a ordonat să vorbească.

Citește și: Michelangelo Buonarroti: Povestea geniului Renașterii italiene