Sfârșitul tragic al lui Moctezuma al II-lea, ultimul conducător independent al Imperiului Aztec

În data de 30 iunie 1520, Montezuma Xocoyotzin, cunoscut și drept Moctezuma al II-lea, ultimul conducător independent al Imperiului Aztec a murit în circumstanțe pe care istoria nu a reușit încă să le clarifice.

A dispărut bărbatul și s-a născut personajul care, timp de aproape 500 de ani, a fost subiectul unor dezbateri aprinse, în ciuda puținelor informații care există despre viața și activitatea sa.

Tatăl său a fost Axayácatl, al șaselea tlatoani sau rege din Tenochtitlán, capitala Imperiului Aztec, iar mama sa, prințesa Azcalxóchitl, Micuța Floare, fiica favorită a lui Nezahualcóyotl, conducătorul mitic din Texcoco.

Conform calendarului aztec, s-a născut în anul ácatl, sau 1466, condus de zeul Quetzalcoatl. Prin urmare, atunci când nou-născutul a fost prezentat la curte, astrologii, după ce au consultat cartea destinelor, au prezis că zeul Quetzalcoatl îi va marca existența, dându-i inteligență și forță, deși au avertizat că zeița Chalchiuhtlicue (zeița apei) ar putea să-i afecteze destinul.

Odată ce viitorul său a fost interpretat, astrologii i-au dat copilului numele străbunicului său, Moctezuma, „Lord Furioso”, adăugând Xocoyotzin, „cel Tânăr”, și i-au oferit câteva arme mici care îi prefigurau destinul de războinic.

Pentru a finaliza ceremonia, cordonul ombilical trebuia să fie desprins și îngropat, în secret, pe teritoriul inamic, pentru a-i insufla copilului în suflet curajul de care avea nevoie în viitoarele bătălii.

Moctezuma era un războinic excelent

Tânărul prinț a crescut fericit la palat, în compania numeroșilor săi frați și surori, înconjurat de luxul de la curte și de dragostea mamei sale, până la vârsta de cinci sau șase ani.

În acea perioadă, prinții și nobilii erau separați de femei pentru a-și începe educația strictă în „calmecac”, un internat situat în incinta sacră a Templo Mayor, unde cei mai buni profesori îi învățau pe copii lucruri despre retorică, religie, poezie, istorie, astrologie, calculul timpului și toate acele aspecte necesare pentru funcții înalte în administrație.

Moctezuma s-a făcut remarcat, fiind un elev sârguincios, interesat să își dezvolte inteligența. Însă, acesta era apreciat și pentru personalitatea sa puternică și abilitățile sale de lider, trăsături care aveau prea puțin de-a face cu acel conducător pe care Cortés l-a întâlnit ani mai târziu.

La vârsta de 13 ani, viața lui Moctezuma a fost marcată de moartea subită a tatălui său. Consiliul a ales ca nou tlatoani un frate mai mic al defunctului, Tizoc, care avea să fie succedat câțiva ani mai târziu de un alt frate, Ahuitzotl. La rândul său, prințul orfan a intrat la telpochcalli, școala obligatorie pentru toți tinerii azteci (mai mari de 15 ani), subvenționată de stat, unde a primit pregătire militară, familiarizându-se cu mânuirea armelor și cu tehnicile de luptă.

Moctezuma era un războinic excelent și a condus campaniile întreprinse de unchiul său Ahuitzotl, care a extins Imperiul Aztec până în chiar ținuturile Guatemalei, o regiune râvnită pentru producția sa de cacao.

Această victorie din 1499 i-a sporit mult prestigiul lui Moctezuma, la fel ca și poziția sa de mare preot al lui Huitzilopochtli, zeul principal al aztecilor. Astfel, având favorurile armatei și ale preoților, prințul s-a impus ca un candidat puternic la tronul din Tenochtitlán.

Al IX-lea domn de Tenochtitlán

wikipedia.orgPublic Domain

În 1502, după moartea lui Ahuitzotl, Consiliul s-a reunit pentru a alege un nou tlatoani. De data aceasta au existat numeroși candidați, toți erau prinți care se făceau remarcați pentru curajul lor.

În afară de Moctezuma, au fost prezenți verișorii săi, fii ai conducătorilor anteriori, și frații săi, printre care Macuilmalínatl, cel mai mare, care era căsătorit cu fiica lui Nezahualpilli din Texcoco, al cărui vot a fost decisiv.

În ziua alegerilor, toată lumea aștepta verdictul într-o cameră alăturată a palatului. În cele din urmă, după o deliberare grea, în care Nezahualpilli și-a schimbat votul, Moctezuma a fost ales în unanimitate ca al IX-lea domn de Tenochtitlán, pentru că avea vârsta potrivită și  toate virtuțile întâlnite la un bun conducător.

Când s-au dus să-l anunțe, Moctezuma nu era printre ei, pentru că, așa cum era obiceiul său, medita în altarul vulturilor din Templul Principal.

Ceremonia de încoronare a fost una fastuoasă. După ce a acceptat funcția, Moctezuma a primit însemnele regale. Nasul i-a fost străpuns cu acapitzactli (ornamente din aur) și a primit cercei, haina regală, brâu și sandale din aur, dar și xiuhuitzolli, o coroană din aur.

Pentru a sărbători încoronarea lui Moctezuma, în oraș a fost organizat un eveniment care a durat patru zile. Marii demnitari, sosiți cu această ocazie, au fost găzduiți în camere bogat decorate, parfumate cu trandafiri și au primit haine și bijuterii. Un cort imprimat cu emblema imperială a fost amplasat în curtea centrală a palatului, unde muzicienii au cântat, în timp ce dansatorii și jonglerii îi distrau pe cei prezenți la masă, care s-au bucurat de delicatese delicioase.

wikipedia.orgPublic Domain

În cea de-a patra zi, Moctezuma a fost încoronat oficial în vârful piramidei din Templul Principal (Templo Mayor) și, în fața unei mulțimi care aclama, au fost sacrificați prizonierii, care fuseseră pregătiți cu o noapte înainte. La finalul ceremoniei, oaspeții regali s-au retras în interiorul palatului.

Cu toate acestea, bucuria a fost de scurtă durată: o secetă severă, care a durat mai mulți ani, a lăsat câmpurile goale și populația înfometată. Pentru a remedia această situație dificilă, Moctezuma a redus taxele și a distribuit porumb din silozurile regale celor mai săraci. A făcut reforme cu adevărat revoluționare, cum ar fi crearea unei noi birocrații, „pensionându-i” pe foștii colaboratori ai lui Ahuitzotl, și a promulgat legi pentru a controla profiturile enorme ale pochtecas, negustorii care făceau comerț cu bunuri de lux.

O domnie dificilă

Jorge Elías CC BY 2.0

Moctezuma a îndrăznit să modifice calendarul, mutând ceremonia de Anul Nou în anul următor, pentru a evita semnele rele care au evocat marea foamete dintre 1450 și 1454, când aztecii, care nu aveau ce mânca, au fost nevoiți să își vândă copiii celor din regiunile mai bogate, pentru ca micuții să poată supraviețui.

De asemenea, a reformat protocolul și legile care îi afectau pe nobili și pe plebei. Această situație l-a făcut să rămână vigilent în fața opoziției grupurilor conduse de nepoții și frații săi și de adepții destituiți ai lui Ahuitzotl.

Politica externă a lui Moctezuma a fost marcată de victorii militare importante – în general, a extins teritoriul aztec și a securizat rutele sale comerciale – dar creșterile de taxe pe care le-a ordonat pentru a finanța noua administrație au provocat revolte în provinciile imperiale.

În acea perioadă, Moctezuma a început să aibă probleme și cu vărul său Nezahualpilli, regentul din Texcoco, care, gelos sau temător de puterea crescândă a lui Moctezuma, a început să-i boicoteze politicile. Cu toate acestea, este posibil ca animozitatea dintre cei doi să fi fost mai mult personală decât politică, deoarece Nezahualpilli executase în public mai multe rude ale lui Moctezuma, așa că nu poate fi exclusă posibilitatea ca împăratul să fi fost implicat în moartea vărului său, care a murit subit.

Dar natura nu i-a dat răgaz lui Moctezuma. O serie de fenomene ciudate au afectat imperiul său, dezvăluind viitoare dezastre: eclipse, incendii spontane au izbucnit în temple, apele lacului Texcoco au fiert fără o explicație aparentă, pescarii au găsit animale ciudate în plasele lor.

Istoricii moderni au dezbătut dacă aceste semne au avut loc cu adevărat, având în vedere că ele nu au fost incluse în cronici decât la mulți ani după cucerirea spaniolă, și, mai ales, dacă Moctezuma și astrologii săi au interpretat aceste fenomene ca fiind semne prevestitoare ale sfârșitului imperiului.

wikipedia.orgPublic Domain

Augusto ferrer dalmau wikimedia.org

În orice caz, ceea ce este de netăgăduit este faptul că în timpul domniei lui Moctezuma a avut loc un eveniment care nu poate fi trecut cu vederea: sosirea lui Hernán Cortés și a conchistadorilor spanioli pe țărmul Golfului Mexic. Acest eveniment avea să schimbe cursul istoriei.

Sosirea spaniolilor în Tenochtitlán

La începutul anului 1519, Moctezuma a primit vești tulburătoare de la negustori care susțineau că au văzut pe coasta Golfului Mexic oameni necunoscuți, cu ambarcațiuni ciudate. Derutat de cele povestite de aceștia, împăratul a trimis spioni care să reproducă în picturi fidele tot ceea ce văzuseră: corăbiile, obiectele, animalele și oamenii. Suveranul i-a convocat pe înțelepții din Tenochtitlán, pentru a vedea dacă vreunul dintre ei recunoștea acele obiecte sau pe oameni în cărțile vechi.

El s-a consultat cu un reputat tlacuilo (pictor) din Xochimilco, convins că acesta ar cunoaște identitatea și intențiile noilor veniți, dar fără niciun rezultat. Moctezuma a convocat o reuniune de urgență cu consilierii săi și cu prinții din imperiul său care îi rămăseseră loiali, pentru a-i informa despre cele întâmplate.

Cu toate acestea, timpul pierdut de Moctezuma în cercetări și, mai ales, greșeala de a-i subestima pe spanioli, l-au plasat pe Hernán Cortés într-o poziție avantajoasă. Profitând de ezitarea conducătorului, conchistadorul spaniol a încheiat o alianță cu oamenii nemulțumiți de puterea uriașă a lui Moctezuma, care l-au ales drept lider militar și i-au pus la dispoziție o armată imensă, precum și cunoștințele lor despre teren și situația politică, pentru a-l conduce până în centrul Imperiului Aztec.

În cele din urmă, în data de 8 noiembrie 1519, la șapte luni de la debarcarea spaniolă, Moctezuma l-a întâlnit pe Hernán Cortés, care s-a prezentat în calitate de ambasador al împăratului Carol al V-lea.

wikipedia.orgPublic Domain

La acea vreme, Tenochtitlán era un oraș uriaș, cu aproximativ 250.000 de locuitori, situat pe o insulă din lacul Texcoco și legat de continent prin mai multe drumuri.

Gary ToddCC0

Spaniolii au intrat pe drumul Iztapalapa, care ducea direct la centrul ceremonial al orașului, însoțiți de o mare armată de aliați indigeni. Mulțimi curioase s-au adunat de ambele părți ale drumului, iar laguna din jurul orașului era plină de canoe pline cu oameni care voiau să vadă ce se întâmplă.

wikipedia.orgPublic Domain

După cum s-a scris în cronicile lor, spaniolii nu mai văzuseră niciodată un oraș atât de mare și ordonat, chiar dacă mulți dintre ei fuseseră în expediții militare la Roma, Veneția sau Constantinopol.

Spre mijlocul drumului, o suită de nobili azteci i-a salutat pe spanioli; ajungând în fața lui Cortés și, în semn de pace, și-au atins mâinile de pământ și au sărutat pământul cu aceeași mână. În spatele lor, prinții orașelor de lângă Tenochtitlán i-au salutat pe spanioli și i-au îndrumat spre marele Moctezuma, care aștepta la capătul drumului pietruit.

Cortés a coborât de pe cal și s-a apropiat de suveranul aztec pentru a-l saluta și a-i oferi un colier, dar marii lorzi care erau cu Moctezuma nu i-au permis să facă acest gest.

Păstrând distanța cerută de protocolul aztec, au fost schimbate cuvinte de bun venit și mulțumiri prin intermediul interpreților, după care Moctezuma le-a spus spaniolilor să se ducă, împreună cu o parte din suită, în camerele care le fuseseră pregătite în palatul lui Axayácatl, să se odihnească și să mănânce, urmând ca el să vină să-i vadă mai târziu.

Părăsit de zei

Din acel moment, evenimentele s-au derulat rapid: Moctezuma, împreună cu o parte din membrii familiei sale și consilieri, a fost capturat de Cortés și căpitanii săi, care se temeau de un atac în interiorul orașului. Cortés a trebuit apoi să părăsească capitala pentru a-l înfrunta pe Pánfilo de Narváez, care venise din Cuba pentru a-l supune (guvernatorul insulei nu aprobase expediția lui Cortés pe continent și îl considera un rebel).

La întoarcerea victorioasă în Tenochtitlán, Cortés s-a confruntat cu o situație critică: locotenentul său Pedro de Alvarado îi masacrase pe nobilii azteci, iar populația, revoltată, îi ținea pe spanioli sub asediu în interiorul palatului.

Jorge ElíasCC BY 2.0

Când Cortés a încercat să se folosească de prizonierul său Moctezuma pentru a calma populația din Tenochtitlán, acesta a fost avertizat că nu va avea succes, deoarece oamenii din Tenochtitlán, văzându-l întemnițat pe Moctezuma, își aleseseră deja un alt conducător.

Dar Cortés a insistat, iar Moctezuma, resemnat, a ieșit în fața mulțimii. Înfuriați, oamenii din Tenochtitlan au aruncat cu pietre și sulițe spre el, iar din cauza rănilor – faimosul Moctezuma al II-lea a murit trei zile mai târziu.

Astfel, în data de 30 iunie 1520, împăratul aztec a închis ochii pentru totdeauna, neînțelegând de ce zeii l-au abandonat. Acesta a fost sfârșitul trist al lui Moctezuma cel Tânăr, unul dintre cei mai nedreptățiți conducători din istorie, deși a condus Imperiul Aztec la apogeul splendorii sale politice și culturale.

Citește și: Ascensiunea și decăderea Imperiului Aztec, una dintre cele mai mari civilizații din istoria umanității