„Seduci sau mori”: Aceste broaște femele mănâncă masculii care nu cântă suficient de bine pentru a le fermeca
În cadrul unui nou studiu, oamenii de știință au examinat comportamentul unei broaște australiene. Se spune că femelele au tendința de a se angaja în canibalism sexual, devorând masculii ale căror cântece nu sunt pe gustul lor.
Este un comportament cel puțin surprinzător, după cum detaliază oamenii de știință într-un studiu publicat în Ecology and Evolution. În Australia, broasca femel[ din specia Dryopsophus aureus este foarte radicală atunci când nu este impresionată de cântecele seducătoare ale unui mascul: îl mănâncă.
„Seduci sau mori”
Bernard Spragg. NZ
Pentru masculii de Dryopsophus aureus, sezonul de reproducere este sezonul pericolului. Pentru prima dată, oamenii de știință de pe insula Kooragang din New South Wales (Australia) au observat femele adulte atacând masculii care nu le erau pe plac.
În timp ce se aflau pe teren, autorii studiului au auzit un strigăt ascuțit, aceștia descoperind că autorul era un mascul, a cărui coapsă fusese aproape în întregime ingerată de o femelă mai mare decât el. Aceasta îl trăgea într-o gaură de pe marginea unui iaz.
„Uneori auzi țipete pe teren și adesea este vorba de o broască aflată în pericol, atacată fiind de o altă broască”, a declarat pentru Live Science autorul principal al studiului, John Gould, cercetător postdoctoral în ecologia populației la Universitatea Newcastle din Australia.
Masculul broască a încercat cu adevărat să împiedice să fie rănit, așa că s-a agățat de tot ce era în jurul său, cum ar fi diferite bețe. În cele din urmă, masculul a reușit să scape.”
Este canibalismul sexual un obicei în rândul broaștelor?
:LiquidGhoul CC BY-SA 3.0
Această observație i-a determinat pe John Gould și colegii săi să investigheze canibalismul sexual prin studierea datelor din trei sezoane de reproducere consecutive.
La amfibieni, acest canibalism apare în general atunci când un număr mare de animale sunt adunate în aceeași zonă și există diferențe notabile de mărime între pradă și prădător, explică ei pentru Live Science. Multe specii de broaște prezintă dimorfism sexual – femelele adulte sunt adesea mult mai mari decât masculii – iar pericolele mari au loc în timpul sezonului de împerechere.
„Femelele au o oportunitate foarte bună de a-și exploata partenerii masculi, nu doar ca parteneri de reproducere, ci și ca pradă”, spune John Gould.
Cercetătorii sugerează că acest canibalism ar putea acționa ca un proces de selecție naturală. Prin strigătele masculilor, femelele pot face diferența între masculii cu care s-ar putea împerechea și cei considerați pradă: masculii impunători, cu strigăte mai profunde, ar fi considerați potențiali parteneri, în timp ce masculii mai mici, cu cântece mai puțin impresionante, ar fi priviți ca o potențială masă.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că nici masculii cu care s-au împerecheat femelele nu sunt imuni la pericol. Astfel, odată ce împerecherea este completă și ouăle au fost depuse, aceste femele pot decide, de asemenea, să își mănânce partenerul.
„Este riscant pentru masculii de Dryopsophus aureus. Ei cântă cu mare nerăbdare din dorința de a își găsi o parteneră, dar își asumă și riscul de a deveni o pradă”, a declarat John Gould.
Echipa a concluzionat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili frecvența acestor evenimente canibalice și impactul lor asupra populațiilor locale ale acestor broaște.