Secretele fascinantului Bushido, codul de onoare al samurailor
Războinicii Japoniei medievale și-au depășit locul de figuri istorice pentru a deveni parte a culturii populare. În filme, cărți și jocuri video, ni se prezintă o imagine aproape mitică a acestor războinici, guvernați de un cod de onoare de nezdruncinat: Bushido. Dar care este adevărul în toate acestea?
Samuraii erau mai mult decât simpli soldați
Pete Linforth
pixabay.com
Pentru a înțelege Bushido, este esențial să ne situăm în contextul istoric în care s-au născut samuraii. Sistemul feudal japonez s-a dezvoltat în timpul perioadei Heian (794-1185), dar și-a atins apogeul în perioadele Kamakura (1185-1333) și Muromachi (1336-1573). Japonia era împărțită în mai multe fiefuri, conduse de daimyos sau lorzi feudali, care se bazau pe samurai pentru a-și proteja pământurile și a-și extinde influența.
Societatea japoneză din acea perioadă era strict ierarhizată. În vârf se aflau nobilii și familia imperială, urmați de războinicii samurai, care aveau datoria de a lupta și de a proteja structura socială a țării. Samuraii erau mai mult decât simpli soldați: ei serveau ca administratori, judecători și guvernatori în multe regiuni. Această poziție privilegiată presupunea un comportament care depășea câmpul de luptă și, astfel, s-a născut ideea unui cod etic care să îi distingă de restul populației.
Codul Bushido: „calea războinicului”
Termenul Bushido, care înseamnă „calea războinicului”, era codul de conduită care ghida viața samurailor. Deși nu a fost un cod unificat sau scris în cea mai mare parte a istoriei samurailor, acesta contura un set de principii care trebuiau urmate de toți războinicii. Acest cod, influențat atât de budismul Zen, cât și de confucianism, punea accentul pe dreptate, respect, curaj, onoare, bunăvoință, onestitate și loialitate, valori care vor deveni mai târziu cunoscute drept cele 7 virtuți ale codului Bushido.
Deși filmele și literatura au portretizat samuraiul ca pe un erou fără cusur, realitatea era mult mai complexă. Deși Bushido exalta virtuți incontestabile, nu toți samuraii urmau cu strictețe această cale. De fapt, multe dintre cele mai faimoase povești de trădare, dezonoare și lupte interne au apărut chiar printre acești războinici.
Unul dintre principiile fundamentale ale codului Bushido era loialitatea absolută față de stăpânul său, cunoscută sub numele de giri. În practică, însă, această loialitate nu era întotdeauna respectată. Samuraii se confruntau adesea cu dileme morale între datoria față de stăpân și ambițiile lor personale. Nu este neobișnuit să găsim cazuri documentate de samurai care au schimbat tabăra din motive politice sau economice, trădându-și foștii lor domni pentru a-și îmbunătăți propria situație.
Un alt concept care a fost mult mitologizat este cel al seppuku, sinuciderea rituală pe care samuraiul trebuia să o efectueze dacă își pierdea onoarea. Deși este adevărat că seppuku făcea parte din codul samurailor, practicarea sa nu era atât de frecventă pe cât se crede adesea. Sinuciderea rituală era rezervată situațiilor excepționale și mulți samurai preferau să găsească alternative înainte de a ajunge la această extremă.
Bushido în viața cotidiană
Carmine Paolo Di Criscito
Dincolo de câmpul de luptă, Bushido a avut un impact considerabil asupra vieții de zi cu zi a samurailor. O parte a codului promova dezvoltarea personală în domenii precum poezia, caligrafia și filosofia Zen. Samuraiul ideal era un om de arme și de litere, capabil să dea dovadă atât de ferocitate pe câmpul de luptă, cât și de sensibilitate în viața de zi cu zi.
Unul dintre aspectele care atrag cel mai mult atenția despre codul Bushido este importanța autocontrolului. Un adevărat războinic nu trebuia să se lase purtat de emoții, în special de furie sau frică. Această noțiune este puternic influențată de budismul zen, care predica necesitatea de a atinge un stadiu de calm și claritate mentală pentru a înfrunta provocările vieții. De fapt, mulți samurai practicau meditația ca parte a antrenamentului lor.
Un alt concept central era onoarea. În timp ce onoarea în luptă era esențială, la fel era și modul în care samuraii interacționau cu ceilalți, în special cu cei din clasele inferioare. Un samurai trebuia să trateze țăranii și șerbii cu demnitate și corectitudine. Deși acest lucru nu se întâmpla întotdeauna în practică, făcea parte din ideologia idealizată a războinicului.
Citește și: 7 lucruri interesante despre războinicii Kamikaze, piloții sinucigași ai Japoniei
Codul Bushido și artele marțiale
Unul dintre cele mai durabile aspecte ale codului Bushido este influența sa asupra artelor marțiale. Discipline precum kendo, judo și aikido își au rădăcinile în principiile codului samurailor. În kendo, de exemplu, eticheta și respectul pentru adversar sunt la fel de importante ca și îndemânarea cu sabia. Închinarea înainte și după o luptă reflectă respectul reciproc și căutarea perfecționării, două aspecte esențiale ale codului Bushido.
În cazul judo-ului, principiul ju (moliciune sau flexibilitate) simbolizează importanța autocontrolului și a non-violenței, principii prezente în codul samurailor. Scopul nu este doar de a învinge adversarul, ci de a face acest lucru în mod corect și onest, așa cum dictează codul Bushido.
Samuraiul dincolo de mit
Carmine Paolo Di Criscito
Deși samuraii sunt de obicei asociați cu bărbații, femeile au jucat, de asemenea, un rol important în această clasă de războinici.
Onna-bugeisha erau femei care se antrenau în arte marțiale pentru a-și proteja casele în timp de război. Aceste războinice, deși nu atât de numeroase precum omologii lor de sex masculin, erau foarte respectate în societate. Tomoe Gozen, o celebră onna-bugeisha din secolul al XII-lea, este amintită pentru curajul și abilitățile sale de luptătoare.
Un alt aspect interesant este evoluția armelor samurailor. Deși katana este cea mai cunoscută armă, aceasta nu a fost singura. Arcul (yumi), sulița (yari) și naginata (un fel de halebardă) făceau de asemenea parte din arsenalul lor. Această gamă de arme reflecta versatilitatea lor pe câmpul de luptă, dar și dorința lor de a se adapta la circumstanțele schimbătoare.
În cele din urmă, sfârșitul samurailor a venit odată cu Restaurarea Meiji (明治維新 Meiji Ishin), cunoscută și ca Revoluția, Reforma sau Reînnoirea, din 1868. Japonia intra într-o eră a modernizării, iar clasa samurailor, cu codurile sale tradiționale, a fost desființată. În 1876, utilizarea săbiilor a fost interzisă, simbolizând declinul final al acestor războinici care au dominat societatea japoneză timp de secole. Cu toate acestea, moștenirea lor, în special Bushido, continuă să trăiască, nu numai în artele marțiale, ci și în cultura și etica japoneză.