Reţeta lui Newton pentru transformarea metalelor de bază în aur sau argint

Posted on iunie 21, 2023

by Daniela Badea

Curiozități

În lucrarea sa Principia Mathematica din 1686, Isaac Newton a elaborat nu numai faimoasa sa Lege a gravitației, ci și cele trei legi ale mișcării, stabilind o tendință de secole pentru seturile științifice cu trei legi. Cea de-a treia lege a lui Newton s-a dovedit a fi de departe cea mai populară: „orice acțiune are o reacție egală și opusă”. În cele Trei legi ale lui Arthur C. Clarke din secolul XX, cea de-a treia a atins, de asemenea, o largă semnificație culturală. Fără îndoială că ați auzit-o: „Orice tehnologie suficient de avansată este imposibil de distins de magie”.

A treia lege a lui Clarke este invocată în discuțiile despre așa-numita „problemă a demarcării”, adică despre granițele dintre știință și pseudoștiință. Ea apare, bineînțeles, și pe forumurile de science fiction, unde oamenii fac referire la interpretarea succintă a lui Ted Chiang: „Dacă poți să o produci în masă, este știință, iar dacă nu poți, este magie.” Dar în epoca preindustrială a lui Newton, distincțiile dintre știință și magie erau mult mai neclare decât sunt acum.

Newton a fost unul dintre primii membri ai Societății Regale Britanice, care a codificat experimentele și demonstrațiile repetabile prin motto-ul „Nimic în cuvinte” și a publicat Principia. Ulterior, a fost președinte al Societății timp de peste 20 de ani. Dar chiar și în calitate de cel mai important reprezentant al fizicii moderne timpurii – Newton a avut unele credințe foarte ciudate, pe care astăzi le-am arăta ca exemple de superstiție și pseudoștiință.

Godfrey Kneller

În 1704, de exemplu, la un an după ce a devenit președintele Societății Regale, Newton a folosit anumite formule pentru a calcula sfârșitul lumii, în conformitate cu studiul său de lungă durată asupra profețiilor apocaliptice. Mai mult, veneratul matematician și fizician a practicat arta medievală a alchimiei, încercarea de a transforma metalele de bază în aur cu ajutorul unui obiect ocult numit „piatra filozofală”. „Piatra filozofală” era o substanță mitică despre care alchimiștii credeau că are proprietăți magice și poate chiar ajuta oamenii să atingă nemurirea.

Pe vremea lui Newton, mulți alchimiști credeau că piatra este o substanță magică. De exemplu, Newton a copiat o rețetă pentru o astfel de substanță dintr-un text al alchimistului de origine americană George Starkey (redactat în 1678), scriindu-și propriile notițe pe spatele documentului.

În textul lui Newton, acesta descrie modalitatea de obţinere a aşa-numitului ,,mercur filozofal”, substanţă folosită la producerea ,,pietrei filozofale”. Despre mercurul filozofal se spunea că poate fi folosit pentru a descompune metalele în părţile lor constituente. Mai apoi, acestea puteau fi reasamblate, cu scopul de a obţine noi tipuri de substanţe.

Textele alchimice ale lui Newton detaliază ceea ce a fost mult timp „respins ca pseudoștiință mistică plină de procese fanteziste și discreditate”. Acesta este motivul pentru care Universitatea Cambridge a refuzat să arhiveze documentele alchimice ale lui Newton în 1888. Documentele de alchimie ale lui Newton au trecut prin mâinile multor colecționari până în 1936, când „lumea cercetătorilor lui Isaac Newton a primit un șoc dur”, scrie proiectul online al Universității Indiana, The Chymistry of Isaac Newton:

„În acel an, venerabila casă de licitații Sotheby’s a publicat un catalog care descria 329 de loturi de manuscrise ale lui Newton, majoritatea scrise de mâna sa, dintre care peste o treime erau pline de un conținut incontestabil despre alchimie”.

Marcate ca „nu vor fi tipărite” la moartea sa în 1727, lucrările „au ridicat o mulțime de întrebări interesante în 1936, așa cum o fac și astăzi. Printre aceste întrebări se numără dacă Newton a practicat sau nu alchimia ca o activitate științifică timpurie sau dacă a crezut într-un „înțeles teologic secret în textele alchimice, care descriu adesea secretul transmutației ca pe un dar special revelat de Dumnezeu fiilor săi aleși”.

Newton a luat în serios ceea ce se numea atunci „chimia” la fel de serios ca și matematica sa. James Voelkel, curator al Chemical Heritage Foundation – care a achiziționat rețeta pietrei filozofale – a declarat pentru Livescience că autorul ei, Starkey, a fost „probabil primul om de știință american renumit și publicat”, precum și un alchimist. Deși Newton poate că nu a încercat să facă ,,mercur filozofal”, a corectat textul lui Starkey și a scris pe verso propriile sale experimente.

Alchimiștii au fost primii care au realizat că aproape toți compușii pot fi descompuși în părțile lor constitutive, părți care – mai apoi, pot fi recombinate”, spune Newman, un principiu care a influențat lucrările lui Newton în domeniul opticii. Alchimia este un important „precursor al chimiei moderne” și a contribuit semnificativ la farmacologia modernă timpurie și la iatrochimie, unul dintre noile domenii importante ale științei moderne timpurii.

Manuscrisele alchimice ale lui Newton, cum ar fi „Hermes” nu seamănă deloc cu ceea ce ne-am aștepta de la acesta. Puteți citi transcrieri ale acestor manuscrise și alte câteva zeci de manuscrise aici, unde veți găsi, de asemenea, un dicționar alchimic, un ghid de simboluri, mai multe resurse educaționale și multe altele.