Povestea șocantă a cuplului care a inspirat basmul ”Frumoasa și Bestia”
Fie că ne referim la basmul tradițional, la filmul animat al lui Walt Disney sau la producţia lider în box-office-ul mondial din anul 2017, ”Frumoasa și Bestia” este o poveste pe care o știm, cu siguranță, cu toții. O poveste de dragoste care a supraviețuit peste secole.
Romancierul francez Gabrielle-Suzanne Barbot de Villeneuve a publicat pentru prima dată (în anul 1740) uimitorul basm. Însă povestea a fost rescrisă și republicată și de către Jeanne-Marie Leprince de Beaumont, în anul 1756, apoi de către poetul și romancierul scoțian Andrew Lang, în 1889. Conform istoricilor, în lume există peste 20 de variante diferite ale acestui basm.
Însă, un lucru este cert: ”Frumoasa și Bestia” nu este o fabulație, Petrus Gonsalvus și Catherine Gonsalvus au existat în realitate.
Așa cum în anii 1800 P.T. Barnum căuta oameni ciudați pentru a îi angaja la circul său Barnum & Bailey Circus (1871–2017), în secolul al XVI-lea, curțile regale europene au concurat pentru a găsi cel mai ciudat om, totul pentru amuzamentul nobililor de la curte.
Petrus Gonsalvus, „fiara”, s-a născut cu o afecțiune care îi acoperea fața cu păr. De fapt, el a fost primul caz documentat de hipertricoză, o boală rară – numită și sindromul Ambras sau sindromul omului-vârcolac. Afecțiunea determină creșterea excesivă a părului pe față sau în alte zone ale corpului.
Pentru că era altfel, Petrus a stat la curtea regală ani de zile, iar scopul lui era să-i amuze pe nobili.
Nimic din versiunea basmului nu se compară cu chinurile prin care a trecut Petrus Gonsalvus. Când avea doar 10 ani, Petrus Gonsalvus a fost închis într-o cușcă și tratat ca un animal. Lady Catherine Gonsalvus (soția sa) a fost forțată de regina Catherine de Medici să se căsătorească cu un bărbat pe care nici măcar nu l-a întâlnit până în ziua nunții lor. Mai mult decât atât, ceea ce a făcut regalitatea copiilor cuplului Gonsalvus este și mai rău. În povestea tragică a Catherinei și Petrus Gonsalvus, nu există un final de basm.
”Frumoasa și Bestia” nu au avut un sfârșit fericit
În versiunea filmului animat al lui Walt Disney, Belle este o fată foarte frumoasă și inteligentă care se îndrăgostește de un bărbat – blestemat să arate ca o fiară. În ciuda blestemului, Bestia este o fire blândă și are devotament acerb față de Belle, astfel că cei doi ajung să se îndrăgostească nebunește.
Frumoasa și Bestia au parte de un final fericit, atunci când dragostea lor rupe blestemul, iar cei doi trăiesc fericiți pentru totdeauna într-un castel. Însă cuplul din viața reală, care a inspirat filmul, nu a avut un sfârșit de basm.
La vârsta de 10 ani – Petrus a fost închis într-o cușcă și trimis drept cadou unui rege
Petrus Gonsalvus s-a născut în 1537 în Insulele Canare. Din cauza bolii sale, în loc să fie tratat ca un om, Petrus a fost respins ca și era privit ca un „om sălbatic”.
Poveștile despre oameni sălbatici existau de secole. Ei erau percepuți ca fiind niște barbari care trăiau la marginea civilizației. Și, din păcate, același lucru s-a întâmplat și cu tânărul Petrus.
Când avea doar 10 ani, Petrus Gonsalvus a fost închis într-o cușcă de fier unde i s-a dat carne crudă și hrană pentru animale. În 1547, tânărul Petrus a fost expediat în Franța pe post de cadou pentru regele Henric al II-lea al Franței, pentru încoronarea sa.
La Curtea Franceză, Petrus a fost închis într-o temniță, deoarece toți îl credeau un sălbatic
Odată ajuns în Franța, Petrus a fost imediat închis într-o temniță, deoarece toți îl credeau un animal sălbatic. Medicii și academicienii de la curte l-au analizat pe Petrus și au ajuns la concluzia că acesta nu era un om sălbatic – ci un băiețel de 10 ani, cu prea mult păr pe față și pe membre. Petrus le-a spus cum se numește, însă francezii l-au transformat din Pedro Gonzales în Petrus Gonsalvus.
Regele Henry a hotărât că Petrus să primească o educație, cu toate că nu îl credea în stare să învețe ceva. Însă, Petrus i-a demonstrat contrariul. Tânărul a șocat nobilii de la curte, reușind să vorbească fluent latina. Astfel, Petrus a devenit un oaspete important al curții.
A fost tratat ca un animal de companie
Odată ce Petrus s-a dovedit a fi o curiozitate și mai mare – pentru că era un sălbatic care putea fi educat – el a devenit un personaj important la curtea regelui Henry. Pe lângă dreptul la o educație nobilă (cunoștea cel puțin trei limbi), lui Petrus i s-a permis să se îmbrace ca un nobil și să mănânce mâncare gătită. Practic, regele ar fi ajuns să-l placă pe Petrus, un lucru considerat a fi o mare onoare în secolul al XVI-lea.
Dar, în ciuda acestui fapt, Petrus era încă văzut ca un animal de companie, un ciudat menit să uimească vizitatorii curții.
Artistul Agostino Carracci a pictat chiar și un portret cu trei dintre membrii curții regelui Henry, unde Petrus poartă doar o blană, ca simbol al statutului său de om sălbatic. Portretul este intitulat „Hairy Harry, Mad Peter și Tiny Amon”.
Regina Catherine de Medici i-a găsit o soție lui Petrus
Attributed to Germain Le Mannier
După moartea regelui Henry, soția și mama moștenitorului său – Catherine de Medici a devenit regina Franței. Aceasta nu avea o reputație tocmai bună – tocmai din cauza acțiunilor ei viclene.
Astfel, regina Catherine de Medici a crezut că ar fi amuzant și interesant să aranjeze o căsătorie pentru Petrus, și să nu-i spună viitoarei sale mirese despre boala lui. Mai mult decât atât, ea era curioasă cum vor fi copiii celor doi și spera să își fabrice „propriile animale de companie” din căsătoria celor doi.
„Frumoasa” aleasă era Catherine, fiica unui servitor al curții regale.
Mireasa s-a întâlnit cu Petrus în ziua nunții lor
Când regina Catherine de Medici a anunțat-o pe tânăra Catherine că se va căsători în curând, nu exista nicio modalitate de a te opune deciziei reginei, deoarece regii și reginele puteau dicta căsătoriile adepților curții.
Catherine și Petrus s-au întâlnit în ziua nunții, iar tânăra a avut un șoc atunci când și-a văzut viitorul soț. Însă, chiar și așa, cei doi au fost căsătoriți timp de 40 de ani.
Patru dintre cei șapte copii au moștenit boala lui Petrus
Primii doi copii ai cuplului s-au născut sănătoși, neavând boala tatălui lor. Însă, următorii doi s-au născut acoperiți de păr, spre bucuria reginei Catherine de Medici.
Catherine și Petrus au avut șapte copii, iar patru dintre ei au moștenit boala lui Petrus. Nobilii de la curțile regale europene erau încântați să vadă ciudata familie, astfel că Petrus, Catherine și cei șapte copii și-au petrecut o mare parte din timp făcând turnee în jurul Europei, astfel încât nobilii să se poată amuza pe seama lor.
În anii 1580 au fost realizate mai multe portrete membrilor familiei Gonsalvus. În tablouri, „copiii sălbatici” purtau întotdeauna îmbrăcăminte specifică nobililor, pentru a evidenția discrepanța dintre aspectul lor „sălbatic” și statutul lor de oameni civilizați.
„Copiii sălbatici” au fost împărțiți ca animale de companie altor familii regale
Joris Hoefnagel Wikimedia Commons Public Domain
După mai multe turnee, membrii familiei Gonsalvus s-au stabilit în cele din urmă la Parma, Italia, unde ducele Ranuccio Farnese i-a angajat. Însă, chiar și așa, aceștia nu duceau o viață normală. Ca o ironie a sorții, ducele i-a trimis pe cei patru copii păroși din familia Gonsalvus ca daruri prietenilor săi nobili, iar acest lucru i-a devastat pe părinți. La fel ca Petrus – și ei erau priviți ca niște animale de companie.
Așadar, viața Catherinei și a lui Petrus nu a fost una ușoară. Căsătoria lor a fost aranjată, tratată ca o glumă pentru regalitatea europeană, iar copiii lor au fost dați pe post de animale de companie. Povestea lor este atât de sumbră încât este dificil să ne imaginăm cum a devenit o inspirație pentru povestea „Frumoasa și Bestia”.
În biografia sa despre Petrus, Robert Zapperi descrie cuplul Gonsalvus ca fiind „nici prizonier, nici liber” – și, din păcate, și copiii celor doi soți au avut aceeași soartă.
În timp ce versiunea de basm are un final fericit, iar Frumoasa și Bestia se căsătoresc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, în viața reală – nimeni nu știe ce s-a întâmplat exact cu Catherine și Petrus. După ce au fost trimiși dintr-o curte în alta, cei doi s-au stabilit în cele din urmă în micul sat Capodimonte din Italia. Catherine a murit în 1623, dar nu există nicio înregistrare a morții lui Petrus. Este posibil ca Petrus să nu fi fost considerat suficient de uman pentru a fi înmormântat așa cum se cuvine.
