Povestea pariziencei Blanche Monnier: Sechestrată timp de 25 de ani pentru că a iubit un bărbat detestat de mama sa
Iubirea, un sentiment divin, un amalgam de trăiri care ne înfrumusețează existența. Creștem și ne urmăm cursul vieții într-o dorință continuă, de a ne împlini destinul iubirii, de a simți fiorul dragostei.
Chiar dacă iubirea aduce fericire, cu ea vin și momente de tristețe. O poveste cutremurătoare, care dovedește acest lucru, este cea a pariziencei Blanche Monnier. O tânără frumosă și bogată, care a fost chinuită chiar de ființa care i-a dat viață.
În 1876, pe când avea doar 25 de ani, Blanche Monnier a comis o greşeală impardonabilă, din punctul de vedere al familiei sale. S-a îndrăgostit, de un avocat neisprăvit, falit şi cu mult sub rangul pretins de mama sa. În plus, la acea vreme, vârsta tinerei era considerată mult prea înaintată pentru asemenea năbădăi, mai ales că ea trebuia să își găsească alesul potrivit repede, pentru a se căsători.
Însă, tânăra nu s-a căsătorit. Ba mai mult, ea a dispărut. O vreme s-a zvonit că ea a murit, fapt confirmat și de fratele și mama sa care au jelit-o o vreme, apoi viaţa tuturor şi-a reluat cursul normal. În ciuda aparenţelor foarte bine păstrate, familia Monnier ascundea un secret îngrozitor.
Într-o zi de mai, în anul 1901, procurorul general al Parisului a primit o scrisoare misterioasă: “Domnule Procuror General, am onoarea să vă informez în privinţa unui caz deosebit de serios. Este vorba despre o fată închisă în casa doamnei Monnier, flămândă – şi care trăieşte într-o mansardă putedră, plină de igrasie, de mai bine de 25 de ani”.
Chiar dacă totul părea imposibil, dat faptul că familia Monnier era respectată în oraș, și mai ales pentru că scrisoare a fost anonimă (și părea o farsă), procurorul a decis să investigheze cazul.
Astfel că, poliţia a descins în casa familiei Monnier, făcând abstracţie de extraordinara reputaţie a membrilor familiei. Doamna Monnier era cunoscută în societate pentru actele sale caritabile, ea primind chiar și un premiu prin care i se recunoșteau contribuțiilor sale generoase. Fiul ei, Marcel, a excelat la școală și era un avocat respectabil. În plus, toți cunoscuții îi descriau drept niște oameni foarte blânzi.
Citește și: 35 dintre cele mai vechi și rare fotografii din întreaga lume
Odată intrați în casa familiei Monnier, polițiștii au verificat toate camerele. La parter nu au găsit nimic neobișnuit, însă le-a atras atenția faptul că de la etajul superior se simțea un miros insuportabil și indescriptibil.
În plus, acolo ei au găsit și o cameră închise cu mai mule lacăte. Realizând că în acel loc ar putea fi chiar tânăra dispărută de 25 de ani, polițiștii au spart ușa.
De pe un pat plin de resturi de mâncare şi excremente a scâncit, la vederea luminii, o creatură monstruoasă, numai piele şi os.
Un sfert de secol, drept pedeapsă pentru că şi-a permis să iubească, Blanche Monnier a fost sechestrată în propria casă. Martorii oculari au relatat şocul pe care l-au avut când au făcut incredibila descoperire: “biata femeie, complet goală, stătea direct pe saltea. De jur împrejurul său se formase o crustă din excremente, bucăţi de mâncare și alte gunoaie. Camera era plină de gândaci, iar aerul încărcat de duhoare era pur şi simplu irespirabil. Intram, stăteam puţin, investigam puţin şi ieşeam. Nu rezistai mai mult de 2-3 minute”. Singura fereastră din cameră, ascunsă după draperiile groase și îmbâcsite, era prinsă în așa fel încât să nu poată fi deschisă.
Blanche Monnier a fost imediat dusă la un spital, iar mama și fratele ei au fost arestați. După doar 15 zile de la monstruoasa descoperie – bătrâna doamnă Monnier a murit, din cauza unui atac de cord.
Chiar dacă Blanche se afla într-o stare execrabilă, fiind malnutrită și speriată, aceasta a reușit să le povestească anchetatorilor chinurile prin care a trecut.
Pentru că Blanche a refuzat să pună capăt relaţiei cu avocatul, doamna Monnier a decis s-o pedepsească o vreme, „până îi vine mintea la cap”. Însă, tânăra tot refuza să facă acest lucru.
Încăpăţânarea sa a iritat-o şi mai rău pe îngrozitoarea mamă care a decis să menţină pedeapsa chiar şi după ce avocatul s-a stins din viaţă, în 1885. În tot acest timp, fiica sa a fost hrănită cu resturi.
De-a lungul celor 25 de ani, nici fratele ei, și nici slujitorii familie nu au ridicat un deget ca să o ajute pe Blanche; Ei au susținut că erau prea îngroziți de ce ar fi putut să le facă doamna Monnier.
Nu s-a aflat niciodată cine a scris scrisoarea care a dus la salvarea pariziencei Blanche. Conform unui zvon, cel care l-a înștiințat pe procurorul general a fost un slujitor al familiei Monnier.
Cazul – cunoscut în Franţa drept La Séquestrée de Poitiers – a făcut vâlvă în presa vremeii, iar oamenii erau îngroziți de ce a putut face doamna Monnier.
Fratele pariziencei Blanche, Marcel, a fost adus în faţa instanţei ca şi complice în acest caz. A fost iniţial condamnat la 15 luni de închisoare, dar ulterior a fost achitat, reuşind să convingă instanţa că Blanche ar fi putut să fugă oricând dacă ar fi vrut, dar, din motive necunoscute, a ales să n-o facă.
Blanche și-a petrecut restul vieții sub îngrijire psihiatrică, până în 1913.
