Povestea mumiilor misterioase din deșertul Taklamakan
La sfârșitul secolului al XIX-lea, europenii s-au aventurat în deșertul Taklamakan de-a lungul vechiului Drum al Mătăsii. Această zonă, aflată în ceea ce este acum Regiunea Autonomă Sinkiang din China, este unul dintre cele mai inospitaliere locuri de pe pământ: numele său în limba locală, uighur, înseamnă „cine intră nu iese”. Călătorul și geograful suedez Sven Hedin a fost unul dintre primii occidentali care a ajuns aici.
În data de 28 martie 1900, Hedin a observat rămășițele unor case de lemn pe o movilă, unde a dezgropat câteva monede și ustensile chinezești antice. Apoi a izbucnit o furtună de nisip violentă care l-a obligat să se adăpostească; când furtuna s-a potolit, exploratorul a văzut că vântul a scos la iveală o cetate din cărămidă. Hedin descoperise Loulan, un oraș înfloritor de pe Drumul Mătăsii care zăcea îngropat sub nisip de 1.500 de ani.
Descoperirea misterioaselor mumii
Hedin a fost urmat de exploratori precum germanul Albert von Le Coq, care a efectuat săpături în Turfan, și britanicul Aurel Stein, care între 1899 și 1915 a efectuat săpături în orașele-oază din deșert și în fortărețele de frontieră. Cu toții au dus mii de artefacte arheologice în muzeele din Europa. Aceste „jafuri pe scară largă” au determinat autoritățile chineze să interzică orice explorare sau excavare străină în zonă în anii 1930.
Dar principala atracție arheologică a Taklamakanului, în special a așezărilor care au luat naștere în bazinul râului Tarim, care înconjoară deșertul pe o distanță de 2.000 de kilometri, constă în numeroasele mumii umane care au fost găsite acolo, vechi de mii de ani și aflate într-o stare excelentă de conservare. Cu toate acestea, nu starea lor a fost cea care i-a interesat cel mai mult pe arheologi și cercetători, ci caracteristicile lor fizice, care sunt în mod clar de tip caucazian, adică european.
În 1915, Sven Hedin a făcut o descoperire în cimitirul din Loulan care l-a impresionat profund: mumia unui bărbat cu trăsături caucaziene, foarte bine conservată datorită climei, de parcă a stat într-o capsulă a timpului.
Arheologii chinezi au descoperit trupul perfect conservat al unei femei de acum 3.800 de ani, pe care au numit-o „Frumoasa din Loulan”
wikipedia.org CC BY-SA 4.0
漫漫长冬, CC BY-SA 4.0
Abia în 1979 a fost reluată activitatea arheologică pe scară largă în regiune, unde expediții comune chineze și japoneze au făcut descoperiri uimitoare în oaze de pe Drumul Mătăsii, cum ar fi Kongque, Niya și Cherchen. Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri a avut loc în 1980, la Loulan.
Un grup de arheologi chinezi a găsit corpul perfect conservat al unei femei de acum 3.800 de ani, pe care au numit-o „Frumoasa din Loulan”, datorită trăsăturilor sale uimitoare. Această descoperire incredibilă a fost cea mai importantă dintr-o serie de mumii cu trăsături caucaziene, perfect conservate sub nisipurile deșertice.
Baomi, CC BY-SA 4.0
În 1985, în satul Cherchen, în apropiere de lacul Lop Nor, a fost exhumată mumia unui bărbat datată în anul 1000 î.Hr., împreună cu trei mumii feminine și un bebeluș. Toate aceste mumii sunt excepțional de bine conservate, în special mumia masculină, cunoscută sub numele de „Omul din Cherchen”, iar tatuajele sale încă mai sunt vizibile pe piele.
Descoperirea de mumii a continuat, iar în 1995 a fost găsit „Omul Yingpan”, în vârstă de 2000 de ani, o mumie caucaziană de aproape doi metri înălțime, cu o mască funerară realizată din foiță de aur și haine roșii și maro brodate cu aur.
wikipedia.orgCC BY-SA 4.0
Între 2003 și 2005, arheologii au făcut cea mai spectaculoasă descoperire din bazinul Tarim, la cimitirul Little River din Xiahoe, unde au găsit cele mai vechi mumii descoperite în regiune, care corespund unor persoane care au trăit acum 3.900 de ani. Cadavrele erau perfect conservate, hainele erau intacte, iar fiecare mormânt fusese marcat cu un țăruș, în loc de piatră funerară.
De unde provin locuitorii din Loulan
wikipedia.org CC BY 3.0
Toate aceste mumii au caracteristici fizice care nu au nimic de-a face cu cele ale populațiilor actuale din Asia de Est. Trăsăturile lor corespund persoanelor de origine europeană, înalte, cu păr blond și roșcat, pomeți înalți, nas proeminent. Oameni de știință studiază acest lucru de zeci de ani. A fost analizat ADN-ul unor mumii și s-a ajuns la concluzia că, între 2100 și 1000 î.Hr., singurii locuitori ai acestei regiuni erau persoane cu trăsături europene.
wikipedia.org CC BY 3.0
wikipedia.org CC BY 2.0
Se pare că aceștia ar putea fi civilizația Tocharian, un popor de origine caucaziană a cărui cultură a dominat bazinul Tarim și care este menționat în unele cronici chinezești antice. Începând cu secolul al VII-lea d.Hr., tocharienii au fost absorbiți de triburile uigure, de origine turkmenă, care s-au stabilit în regiune. De fapt, popoarele din Asia de Est au început să apară în zonă în urmă cu aproximativ 3.000 de ani.
China nu a autorizat studiile genetice pe mumii decât în ultimii ani. Cel efectuat în 2004 de Universitatea Jilin a concluzionat că mumiile aveau într-adevăr gene europoide. În 2007, guvernul chinez a autorizat o echipă de la National Geographic, condusă de geneticianul Spencer Wells, să efectueze studii ADN. Rezultatele au confirmat că bazinul Tarim a fost locuit continuu între anii 2000 și 300 î.Hr. și că populația sa provenea din Europa, Mesopotamia, Valea Indusului și până în sudul Siberiei.
Deși studiile asupra acestor mumii unice continuă să stârnească controverse, ele au arătat că bazinul Tarim a fost un punct de întâlnire și de schimb pentru numeroase populații de-a lungul mileniilor, până când natura a transformat în cele din urmă zona într-un loc neospitalier în care nimic nu a putut prospera.
Foarte bn conservate ce tehnologie umiile +?
mi-a plăcut.