Povestea micuței Genie, fetița-iepure pe care părinții au închis-o într-o cameră timp de 13 ani
Se spune că un părinte este în stare să își dea chiar și viața pentru copilul său. Ei bine, așa cum în toate situațiile există și excepții, sunt și cazuri în care părinții sunt cei care le fac cel mai mult rău copiilor.
În această categorie intră și Clark Wiley, un tată abuziv care și-a torturat fetița ani buni și a împiedicat-o să se dezvolte normal, doar pentru simplul fapt că nu o dorea.
Haideți să aflăm înfiorătoarea poveste a micuței Genie, fetița-iepure care a fost închisă într-o cameră timp de 13 ani.
Povestea „fetiței-iupure” – Genie
Născută în 1957 – în California, Statele Unite ale Americii, Genie a fost ultimul și, de asemenea, al doilea supraviețuitor, dintre cei patru copii ai familiei Wiley. Pseudonimul „Genie” i-a fost dat copilei pentru a îi proteja identitatea. Tatălui său, Clark Wiley, îi displăceau copiii.
Povestea bărbatului este și ea una crudă, dat fiind faptul că Wiley a crescut într-un orfelinat, deoarece mama sa conducea un bordel și nu avea timp de el. Din această cauza, bărbatul a acumulat furie și resentimente.
La scurt timp după ce s-a căsătorit, comportamentul său agresiv s-a intensificat și astfel și-a vărsat nervii și frustrarea asupra soției cu 20 de ani mai tânără decât el, pe care o bătea cu cruzime și o pedepsea, interzicându-i să părăsească locuința. Femeia, care avea probleme de vedere grave, era dependentă de soțul său.
Mai mult decât atât, Clark nu își dorea copii. Acesta era extrem de sensibil la zgomot, atât de sensibil încât refuza să aibă televizor sau radio în casă și îi interzicea soției să vorbească în preajma sa. Așadar, un bebeluș care plângea era ultimul lucru pe care voia să îl audă.
La aproximativ cinci ani de la căsătorie, soția sa – Dorothy Irene Wiley – a rămas însărcinată. Deși a bătut-o pe tot parcursul sarcinii și a încercat să o sugrume până la moarte, femeia a născut un copil sănătos.
Din cauza neglijenței și comportamentului abuziv al lui Clark Wiley, primii doi copii ai cuplului au murit. Prima fată a murit după ce a fost abandonată într-un garaj, în frig, fiind înfometată și izolată de restul lumii. Al doilea copil a murit la scurt timp după naștere. Al treilea băiețel a supraviețuit, dar a fost abuzat constant în copilărie, până când a fugit în cele din urmă de acasă.
Al patrulea copil, cunoscut sub numele de Genie sau „fetița-iepure”, a supraviețuit, dar a avut o soartă crudă. Genie Wiley a fost ținută în timpul zilei într-o cămașă de forță făcută în casă, legată de o oală în care își făcea nevoile, într-o încăpere izolată. În timpul nopții, tatăl său o închidea într-un pătuț acoperit cu sârmă și o băga într-un sac de dormit, imobilizându-i astfel membrele. Ea era hrănită mai ales cu lichide și primea atât de puțină mâncare – încât la 13 ani avea greutatea unui copil de 6 ani. Tatăl său îi interzisese să plângă, să vorbească sau să facă zgomot. Dacă fetița scotea vreun zgomot, aceasta era bătută groaznic.
Practic, dacă ar fi fost după Clark Wiley, micuța Genie nu ar fi trebuit să se nască, nu ar fi trebuit să existe. Acesta credea că fiica sa are probleme mintale și că va fi inutilă pentru societate. Astfel, a decis să o izoleze de oameni.
Dar unde era mama micuței Genie în tot acest timp? Abuzată fizic și psihic, afectată de frică și de boala din cauza căreia aproape că nici nu mai vedea, mama copilei, Dorothy Irene Wiley, și-a pierdut capacitatea de a se apăra pe sine sau pe copiii ei de atacurile soțului său.
Evadarea micuței Genie Wiley
Mama lui Genie Wiley era aproape oarbă și, mai mult decât atât, era terorizată de cel care ar fi trebuit să o iubească și să o protejeze. Dar, într-o zi, la 13 ani de la nașterea micuței Genie Wiley, Dorothy Irene Wiley și-a făcut curaj și a plecat de acasă împreună cu fata, în timp ce soțul său era în oraș.
Femeia nu voia să îl dea pe Clark Wiley pe mâna poliției, ci intenționa să aplice pentru o pensie de handicap. Soarta a făcut ca aceasta să greșească biroul – și a intrat în biroul de servicii sociale. Acolo, asistenții sociali – constatând că femeia avea un comportament ciudat, iar micuța sărea precum un iepure, în loc să meargă normal, au contactat poliția.
A fost deschis imediat un proces împotriva ambilor părinți, dar Clark Wiley s-a sinucide cu puțin timp înainte de proces. A lăsat în urmă un bilet pe care scria: „Lumea nu va înțelege niciodată”.
După moartea bărbatului, instanța a renunțat la acuzațiile asupra soției lui, deoarece bătăile și faptul că nu putea vedea au lăsat-o în imposibilitatea de a-și proteja copiii.
O ocazie rară pentru un experiment
Când a fost preluată de către asistenții sociali și internată într-un spital pentru copii, Genie știa doar câteva cuvinte, avea înălțimea de 1.37 metri, iar mersul său era precum cel al unui iepure, coapsele fiindu-i deformate și toracele subdezvoltat.
Cazul micuței i-a încântat pe oamenii de știință și pe medicii care au solicitat și au primit o subvenție acordată de Institutul Național de Sănătate Mintală pentru a o studia. Aceștia au încercat să obțină o perspectivă asupra proceselor care controlează abilității de a învăța limbajul și, în plus, au urmărit să testeze teorii și ipoteze care identifică perioadele critice în care oamenii învață să înțeleagă și să folosească limbajul.
La început, oamenii de știință au presupus că fetița suferea de autism sau că refuză să vorbească, dar mai târziu au descoperit că pur și simplu ea nu era capabilă să vorbească, deoarece nu dobândise niciodată această abilitatea. Vocabularul ei era format din expresiile „oprește-l” și „nu mai mult”.
În doar câteva luni, a dezvoltat abilități excepționale de comunicare nonverbală și a început treptat să învețe unele abilități sociale de bază. Până la sfârșitul anilor ’60, lingviștii credeau că oamenii nu puteau învăța limbajul verbal după pubertate. Dar Genie a fost dovada că se poate. Fata avea o sete de învățare și era curioasă să afle lucruri noi, iar cercetătorii au spus despre ea că este „extrem de comunicativă”. Fata putea învăța limba engleză, dar gramatica și structura propoziției erau lucruri complicate, pe care nu le înțelegea.
Din păcate însă, progresul copilei a fost întrerupt când mama sa, Dorothy Irene Wiley a dat-o pe Genie la un orfelinat, motivând că nu este pregătită pentru responsabilitate de a-și crește fiica.
De-a lungul timpului, Genie s-a tot perindat prin mai multe centre pentru oameni cu nevoi speciale. A fost supusă, din nou, abuzurilor, iar chinul său a continuat.
Genie Wiley în prezent
Nu se cunosc prea multe detalii despre viața pe care Genie Wiley o are în prezent, doar că locuiește într-un centru pentru adulți subdezvoltați mintal din sudul Californiei.
Mama sa a murit în 2003, iar fratele ei John în anul 2011, din cauza diabetului.
Mai multe detalii despre Genie Wiley găsești în cartea Genie: A Scientific Tragedy, Paperback – de Russ Rymer – pe care o poți comanda cu reducere de pe elefant.ro.
