Maria Cuţarida – Crătunescu a demonstrat că „atunci când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău ” (Paulo Coelho).

Prima femeie medic din România s-a născut în data de 10 februarie 1857, în Călărași. Cu toate că familia sa era una modestă, Maria Cuţarida – Crătunescu urmează studiile liceale la Școala Centrală din Bucureşti. Un fapt măreț, având în vedere că în acea perioadă femeile abia terminau 4 clase.

Mai mult decât atât, și-a continuat studiile în Elveția, iar după absolvire, în anul 1877, se înscrie la Facultatea de Medicină din oraşul elveţian Zürich.

Deoarece avea dificultăți în vorbirea limbii (germana elvețiană), Maria Cuţarida – Crătunescu alege să se transfere la Universitatea din Montpellier, unde şi-a susţinut teza de licenţă în limba franceză.

În toamna anului 1880, tânăra redactează o petiție, adresată Camerei Deputaților din București, pentru a i se acorda o bursă de studii.

Situația financiară a familiei Mariei nu era una foarte bună, astfel că tânăra era în situația de a întrerupe studiile. De remarcat este faptul că în acea perioadă, în Franța, numai 17 fete studiau medicina. Printre acestea se număra și Maria Cuţarida – Crătunescu.

Oficialii de la București au acceptat cererea Mariei și au hotărât ca tânăra să primească o bursă de studii de 2.400 de lei pe an, timp de patru ani, începînd cu 1 octombrie 1881.

Mariei Cuţarida – Crătunescu nu i-a fost ușor să obțină această bursă. Nu toți deputații au fost de acord cu acordarea bursei și îi căutau nod în papură tinerei. Însă, în cele din urmă, bursa i-a fost acordată.

Maria Cuţarida – Crătunescu, doctor în medicină

Maria a efectuat stagiatura și pregătirea pentru doctorat tot în Paris, la Facultatea de Medicină din orașul luminilor.

În anul 1884, a ajuns doctor în medicină, cu teza ”Despre hidroreea şi valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin“.

După terminarea studiilor, Maria revine în România. Pentru a putea profesa, a fost nevoie de echivalarea studiilor. Acest lucru nu a fost un impediment pentru tânără, promovând examenul cu calificativul “Magna cum Laude”.

Prejudecăţi sociale

Cu toate că avea toată pregătirea necesară pentru a profesa, Maria Cuţarida – Crătunescu a avut de suportat diferite prejudecăți sociale.

Mulți erau de părere că femeia este mult inferioară bărbatului, iar locul său este la cratiță. Din acest motiv, Maria Cuţarida – Crătunescu a fost respinsă de multe ori la concursurile de promovare la care a participat.

În anul 1884, solicită un post de medic secundar la serviciul de „boli ale femeilor” în cadrul Spitalului Brâncovenesc. Este respinsă, de conducere, fără să primească vreo explicaţie. În schimb, i se oferă un post de profesoară de igienă.

Tot în același ani, văzând cât de greu îi este unei femei să reușească din cauza prejudecăților vremii, Maria Cuţarida – Crătunescu îşi deschide un cabinet particular.

Anul următor, în 1885, reușește să se angajeze ca medic secundar la Spitalul Filantropia din Bucureşti. Oferă consultaţii gratuite la maternitatea din Bucureşti, care funcţiona în curtea spitalului Filantropia.

Maria Cuţarida – Crătunescu participă la un concurs în vederea obţinerii gradului de medic primar ginecolog. Tot din cauza prejudecăților, nu îl promovează, cu toate că în 1884, primise medalia “Benemerenti”, clasa a doua. Prin acest premiu i se recunoştea meritul de a fi prima femeie din România dedicată medicinei.

În 1891, Maria Cuţarida – Crătunescu este numită șeful secției de ginecologie de la Spitalul Filantropia.

Demisionează din funcție

În 1894, din cauza unor conflicte cu autoritățile de la Eforia Spitalelor (organizația care administra instituţiile medicale din Bucureşti), Maria Cuţarida – Crătunescu demisionează. Instituţia voia să modifice profilul secţiei unde lucra Maria Cuţarida-Crătunescu. Aceasta nu a fost de acord cu decizia. Deoarece nu s-a ținut cont de demersul său, a decis că este mai bine să demisioneze.

Astfel, până în 1898, Maria oferă servicii medicale celor 2000 de muncitoare ale Fabricii de Tutun din București și – în 1886 – este numită şef al catedrei de igienă de la Azilul „Elena Doamna”.

Tot după ce demisionează, Maria Cuţarida – Crătunescu pune bazele Societății Materna și organizației Leagănul.

Rămâne văduvă mult prea devreme și este nevoită să își crească singură copiii. De altfel, ea se implică și în îngrijirea copiilor nevoiaşi.

În 1899, crează o societate care avea scopul de a organiza creşe pentru bebeluși şi cămine de zi pentru copiii cu vârste între 3 şi 7 ani. Această acțiune avea ca scop ajutorarea mamelor muncitoare cu copii.

Pentru a se putea ocupa de Societatea Materna și de toate celelalte activități privind congresele medicale și feministe, prima femeie medic din România își închide cabinetul particular, în anul 1904.

picryl.com

În timpul Primului Război Mondial, Maria Cuţarida-Crătunescu a acordat îngrijiri medicale la Spitalul Militar temporar nr. 134, din București.

wikimedia.org  CC BY 4.0

În tot acest timp, afecţiunea cardio-renală pe care o avea s-a accentuat, astfel că în 1919, la vârsta de 62 de ani, Maria Cuţarida – Crătunescu moare.

wikipedia.org

Prima femeie medic și prima femeie cu titlul de doctor în medicină din România și-a dedicat întreaga viață ajutorării celorlalți și a organizat numeroase acţiuni de ocrotire a mamei şi copilului.


Citește și: Sofia Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume