Povestea lui Vasco Núñez de Balboa, exploratorul european care a descoperit existența oceanului Pacific

Posted on aprilie 11, 2023

by Andrei Pascu

Curiozități

La începutul secolului al XVI-lea se știa deja că ținuturile descoperite de Columb nu corespundeau cu extremitatea estică a Asiei, ci constituiau un nou continent, așa cum demonstraseră expedițiile lui Amerigo Vespucci. Coroana spaniolă a decis să le dea voie celor mai îndrăzneți exploratori spanioli să ocupe aceste noi teritorii, pentru a le exploata bogățiile.

Printre aceste personaje dornice de avere și faimă s-a numărat și Vasco Núñez de Balboa, un tânăr nobil sărac din Extremadura. La vârsta de 26 de ani, s-a alăturat expediției lui Rodrigo de Bastidas, care a explorat coastele a ceea ce astăzi sunt Venezuela, Columbia și Panama. Cu profiturile obținute, s-a stabilit ca fermier pe insula Hispaniola (azi Haiti și Republica Dominicană), dar afacerile sale au eșuat și a decis să fugă, fiind asaltat de creditorii săi.

În 1509, s-a îmbarcat ca pasager clandestin, ascuns într-un butoi, împreună cu câinele său Leoncico, în expediția lui Martín Fernández de Enciso. Când a fost descoperit, Enciso l-a acceptat datorită cunoștințelor sale despre coasta continentală. Enciso urma să ofere ajutor la San Sebastián de Urabá, singura enclavă spaniolă de pe coasta teritoriului actual al Columbiei, pe atunci populată de indieni.

Colonia fusese în mare parte abandonată până la sosirea lor, deoarece mulți dintre coloniști fugiseră din calea indienilor. La sugestia lui Balboa, au decis să se mute în partea de vest a Golfului Urabá, pe coasta Istmului Panama, mica fâșie de pământ care leagă America Centrală și America de Sud.

În acea regiune, indienii locali erau mai pașnici, iar noua colonie, Darién, avea să devină prima așezare spaniolă stabilă de pe continentul sud-american.

După o luptă grea cu indienii din Cémaco, căpetenia locală, Enciso și Balboa au fondat Santa María la Antigua de Darién, care avea să devină prima așezare spaniolă permanentă de pe continent. Coloniștii au devenit curând nemulțumiți de comanda lui Enciso, care era lacom și despotic, în special în timpul distribuirii aurului luat de la indienii Cémaco. Astfel, l-au izgonit pe acesta și l-au numit guvernator pe Núñez de Balboa.

Norocul celor curajoși

wikipedia.org Public Domain

Balboa, noul guvernator al teritoriului, și-a îndemnat colegii coloniști să exploreze teritoriul, să descopere noi pământuri și să obțină mai mult aur și perle cu care să convingă Coroana spaniolă că zona este una valoroasă.

Balboa era un om energic și disciplinat, dar și foarte binevoitor, ceea ce i-a făcut pe oamenii săi să îl urmeze cu entuziasm, chiar și atunci când se confrunta cu perspectiva de a înfrunta triburi războinice, înarmate cu temutele săgeți otrăvite, într-un mediu mult prea aspru pentru europeni.

Strategia lui Vasco Núñez de Balboa era de a le câștiga încrederea indienilor Cémaco. În timpul uneia dintre explorări a avut o lovitură de noroc decisivă când a localizat doi marinari supraviețuitori ai unui naufragiu. Amândoi erau goi și pictați cu motive indiene, învățaseră limbile locale și s-au oferit să îl ajute pe Vasco Núñez de Balboa să comunice cu indienii.

În 1513, a primit vești de la căpetenia indienilor și de la fiul său cel mare Panquiaco, șefii a 10.000 de indieni, care auziseră de curajul său și doreau să-l întâlnească. Comagre, căpetenia indienilor, cei șapte fii ai săi și cei 25 de războinici principali i-au primit pe spanioli, care au fost cazați în casele fiilor lui Comagre și hrăniți.

Într-o zi, Panquiaco, fiul cel mare al căpeteniei indienilor, s-a prezentat la Balboa și la locotenentul său, Enrique de Colmenares, pentru a le oferi 70 de sclavi și bijuterii din aur.

După ce au topit aurul și au pus deoparte o cincime pentru Coroana spaniolă, așa cum prevedea legea, între spanioli a izbucnit o dispută privind distribuirea metalului prețios.

Panquiaco, foarte surprins, a aruncat la pământ cântarul pe care era cântărit aurul și le-a strigat spaniolilor: „De ce să vă certați pentru atât de puțin? Dacă pofta voastră de aur este atât de mare încât vă părăsiți propriul pământ pentru a veni să deranjați pământurile altora, vă voi arăta o provincie în care vă puteți satisface această dorință. La o distanță de șase soli veți găsi o căpetenie foarte bogată în aur, iar apoi veți vedea marea care se află în partea aceea”. Panquiaco i-a avertizat că vor avea nevoie de cel puțin 6.000 de oameni pentru a-l supune pe conducătorul acelui ținut și le-a oferit ajutorul războinicilor săi.

Traversarea istmului

Balboa, exaltat, și-a dat seama că în fața lui se deschideau porțile unei noi mări și drumul spre Indiile de Est, lucru pe care Coroana spaniolă îl dorea și pentru care urma să fie recompensat. A decis să rămână câteva zile pentru a-și întări prietenia cu indienii, apoi s-a întors la Darién.

Ulterior, a trimis aur Coroanei Spaniei, împreună cu o cerere de oameni și provizii pentru a începe o expediție, dar nava cu aurul și cererea a naufragiat, iar ajutorul nu a mai ajuns niciodată. A decis atunci să pornească aventura cu puținii oameni pe care îi avea și cu ajutorul aliaților săi indigeni. În prima zi a lunii septembrie 1513, a pornit la drum cu 190 de oameni, 1000 de indieni și câțiva câini de luptă. O căpetenie aliată, Careta, i-a pus la dispoziție câțiva războinici.

Împreună au traversat Istmul Panama. Călătoria nu a fost ușoară, deoarece la terenul complicat din noua zonă descoperită s-a adăugat și ostilitatea unor șefi locali cu care a trebuit să se lupte.

xiangyang17, CC BY 2.0

În data de 25 septembrie au ajuns în vârful lanțului muntos care desparte Istmul Panama. De acolo, Vasco Núñez de Balboa și oamenii săi au putut vedea întinderea de apă despre care vorbea indianul Panquiaco.

Exploratorii trebuiau să se confrunte cu indienii Chiapas pentru a ajunge la acea mare. Balboa a decis atunci să trimită trei exploratori pentru a căuta separat calea cea mai potrivită pentru a ajunge la țărm. În data de 29 septembrie 1513, Balboa a ajuns în sfârșit la țărmul Mării Sudului (Mar del Sur), așa cum au botezat-o.