Zona nordică a insulei de sud a Noii Zeelande este străbătută de golfuri și strâmtori periculoase, iar în această coastă se află o întindere îngustă de apă numită „Pasajul francez”. În trecut, navele o evitau, deoarece curenții din acest loc sunt atât de puternice încât pot răsturna cu ușurință chiar și o navă de mari dimensiuni și o pot izbi de stânci. Prima încercare a europenilor de a naviga prin aceste golfuri aproape că s-a sfârșit cu un dezastru. 

În anul 1827, amiralul francez Jules Dumont d’Urville, aflat la bordul navei Astrolabe, se ocupa de cartografierea coastei insulei de Sud. În timpul acestei misiuni, în apropiere de Pasajul Francez, acesta a ordonat navigatorului să pătrundă cu vasul pe canal. 

Archives New Zealand from New Zealand CC BY-SA 2.0

Situat între Rangitoto ki te Tonga, cunoscută și sub numele de Insula D’Urville (după amiralul însuși), și coasta continentală, Pasajul Francez îi scutește pe cei care vor să navigheze între insulele de nord și de sud de 24 de km. Alternativa este de a merge în jurul insulei D’Urville, ceea ce ar dura mai mult timp.

În timp ce nava Astrolabe a lui d’Urville, o formidabilă navă de război a Marinei franceze, se apropia de cea mai îngustă parte a trecerii, valurile au împins-o spre țărmul stâncos. Chiar dacă echipajul navei s-a străduit să recâștige controlul vasului, Astrolabul a fost lovită de stânci de două ori. După incident, d’Urville a dat de veste că Pasajul Francez este un loc periculos, pe care nimeni nu ar trebui să se încumece să-l străbată.

60 ani mai târziu, Pasajul Francez a devenit un drum ușor de parcurs pentru navele care călătoreau între Wellington și Nelson. Nu, navele nu au devenit mai bune și nici marinarii nu au devenit mai abili. Pasajul Francez a rămas la fel de periculos. Prin urmare, ce s-a schimbat? Apariția unui delfin care, în următorii 24 ani, a escortat cu fidelitate navele prin apele periculoase.

Delfinul Pelorus Jack

„Mike” Michael L. Baird CC BY 2.0

Conform amusingplanet.com, Pelorus Jack făcea parte din specia de delfini Grampus griseus – o specie rar întâlnită în Noua Zeelandă. Sexul său nu a fost niciodată identificat, dar – luând în calcul mărimea sa – s-a constatat că Jack era cel mai probabil un mascul. Femelele din această specie au cel mult 3,7 metri lungime, însă Pelorus Jack avea aproximativ 4,3 metri lungime.

Citron

Când a fost văzut pentru prima dată? Ei bine, în anul 1888, când a apărut în fața unei goelete (navă cu pânze) care se apropia de Pasajul Francez. Potrivit unei povești, marinarii vasului au vrut să prindă delfinul, însă soția căpitanului i-a convins să nu o facă. Ulterior, Pelorus Jack a ghidat nava prin canalul îngust timp de 12 ore. Și, timp de ani de zile, a ghidat în siguranță aproape fiecare navă care trecea pe acolo.

Jack prefera navele cu aburi, care atingeau viteze mari. Motivul este unul simplu: delfinului îi plăcea să înoate pe curenții creați de ambarcațiunile mari.

Numele eroului are legătură cu Pelorus Sound, o vale lungă și șerpuită, la a cărei intrare Pelorus Jack obișnuia să aștepte sosirea navelor îndreptate spre Nelson. Apoi, Jack le escorta 8 km, până la intrarea în Pasajul Francez, dar nu trecea niciodată prin el.

În 1904, un pasager de la bordul SS Penguin a încercat să-l împuște pe Pelorus Jack. Făptuitorul a fost arestat, dar din moment ce nu exista o lege pentru protecția delfinilor, bărbatul a fost eliberat. Conform site-ului theculturetrip.com, după mai multe proteste publice, în același an a fost emis un ordin care făcea ilegală vătămarea lui Pelorus Jack sau a oricărui membru al speciei sale din apele strâmtorii Cook și golfurile și estuarele adiacente. Cei care atentau la viața animalelor primeau amenzi cuprinse între între £ 5 și £ 100. 

Legenda spune că, după incident, Pelorus Jack a refuzat să mai însoțească vaporul SS Penguin prin apele periculoase. La cinci ani după nefericitul eveniment, nava SS Penguin s-a lovit de stânci și s-a scufundat. Acesta a fost cel mai grav dezastru maritim din Noua Zeelandă din secolul XX, iar în el și-au pierdut viața aproximativ 75 de pasageri.

De-a lungul anilor, faima lui Jacks a crescut și mulți pasageri au navigat pe ruta Nelson – Wellington doar pentru a-l vedea. Printre aceștia s-a numărat și scriitorul american Mark Twain și autorul englez Frank T. Bullen.

Din păcate, Pelorus Jack a fost văzut pentru ultima dată în anul 1912. Au existat diferite zvonuri conform cărora el ar fi fost ucis de elicea unei nave. Însă, nu se știe exact. Durata medie de viață a unui delfin Grampus griseus este cuprinsă între 25 și 30 de ani, așa că mulți spun că a murit de bătrânețe.

 NOAA

Pentru că a fost un adevărat erou, delfinul a fost elogiat în multe moduri. De exemplu, o marcă de ciocolată a fost botezată după Pelorus Jack.