Povestea lui Lev Tolstoi: De la copilăria marcată de moartea părinților, la scrierea celor mai mari capodopere literare
Lev Tolstoi este unul dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile. Romanele sale „Război și pace” și „Anna Karenina” și nuvela „Moartea lui Ivan Ilici” au consolidat reputația lui Tolstoi ca geniu literar, care nu a făcut decât să crească de la moartea sa în 1910.
Ca scriitor, Tolstoi este renumit pentru capacitatea aproape supranaturală de a analiza viața reală, de a-și descrie personajele și decorurile atât de minuțios, încât cititorul ajunge să aibă impresia că urmărește un film.
Tolstoi a fost o figură complexă. Născut în bogăție și privilegii aristocratice, mai târziu a renunțat la amândouă și a îmbrățișat o viață simplă. Se considera un geniu și cel mai mare scriitor din istorie – dar mai târziu în viață a depreciat scrisul ca fiind o activitate secundară și lipsită de importanță în comparație cu învățăturile sale spirituale.
Iată povestea de viață a lui Lev Tolstoi:
El și frații săi au fost crescuți în mare parte de rude
Tolstoi s-a născut într-o familie aristocratică rusă foarte veche, a cărei descendență era, la propriu, o legendă rusă. Potrivit istoriei familiei, aceștia își puteau urmări arborele genealogic până la un nobil legendar pe nume Indris, care a părăsit regiunea mediteraneană și a ajuns în Cernigov, Ucraina, în 1353, împreună cu cei doi fii ai săi și un grup de aproximativ 3.000 de persoane. Descendentul său a fost apoi poreclit „Tolstiy”, care înseamnă „gras”, de către Vasili al II-lea al Moscovei, ceea ce a inspirat numele familiei. A
Lev Tolstoi al patrulea din cei cinci copii ai contelui Nikolai Ilici Tolstoi și ai soției sale, contesa Maria Tolstoia. Din cauza convențiilor legate de titlurile nobiliare rusești, Tolstoi a purtat și titlul de „conte”, deși nu era fiul cel mai mare al tatălui său.
Mama sa a murit când Lev avea 2 ani, iar tatăl său când băiatul avea 9 ani, așa că el și frații săi au fost crescuți în mare parte de rude.
A abandonat școala
Ivan Grigoryevich Dyagovchenko
Tolstoi a fost un tânăr excepțional și sigur pe sine din multe puncte de vedere. Până la vârsta de 16 ani acesta a învățat acasă, îndrumat fiind de un profesor particular.
În 1844, la vârsta de 16 ani, a început să studieze dreptul și limbile străine la Universitatea din Kazan, dar se pare că nu excela la învățătură. Lua note mici și făcea progrese mici. După o perioadă, a abandonat studiile.
Motivul eșecului său academic nu este un mister – tânărului Tolstoi îi plăcea să petreacă puțin prea mult. De fapt, conform Salon, atunci când Tolstoi a hotărât să renunțe la studii, tânărul era întins pe un pat dintr-un spital, fiind tratat pentru o boală venerică. Psychology Today notează că Tolstoi și-a petrecut cea mai mare parte din timpul petrecut la Universitatea din Kazan „bând, jucând jocuri de noroc și frecventând bordelurile”.
Bineînțeles, Tolstoi era bogat, așa că avea opțiunea de a se întoarce acasă, la moșia familiei sale, și de a se educa după bunul plac – ceea ce a și făcut.
În tinerețe, Tolstoi era un petrecăreț
În jurnalele sale, el scrie la un moment dat: „Trebuie să mă culc cu femei. Altfel, pofta nu-mi lasă nici măcar un minut liber”. Deși se ura pentru această dependență, a reușit să se oprească din acest comportament abia după ce s-a căsătorit cu Behrs – deși a lăsat-o însărcinată de 13 ori, așa că a fost mai degrabă o reorientare decât o schimbare adevărată.
După ce a abandonat școala și s-a înrolat în armată în timpul Războiului din Crimeea, Lev Tolstoi a avut o perioadă marcată de dependența de alcool.
Și-a pierdut casa la jocurile de noroc
Ivan Kramskoi
În tinerețe, Lev Tolstoi iubea jocurile de noroc. Ajunsese să împrumute bani, în ciuda faptului că s-a născut într-o familie aristocratică bogată.
Unul dintre motivele pentru care Tolstoi a ales să îl urmeze pe fratele său mai mare, Nikolai, în a se înrola în armată a fost acela de a încerca să scape de dependența sa de jocurile de noroc.
La un moment dat, lucrurile s-au înrăutățit atât de mult încât Tolstoi a fost nevoit să vândă conacul de pe proprietatea familiei sale, Yasnaya Polyana – casa în care s-a născut – unui vecin. Casa a fost dezmembrată cărămidă cu cărămidă și transportată cu mari cheltuieli la aproape 30 de kilometri distanță.
Ani mai târziu, când era pe cale să se căsătorească, Tolstoi a fost nevoit să își roage editorul să îi dea un avans de 1.000 de ruble pentru a-și achita o parte din vechile datorii la jocurile de noroc. Căsătoria a părut să-l dezmeticească, deoarece – după ce s-a căsătorit – Tolstoi nu a mai jucat niciodată la pariuri.
S-a înrolat în armată
La vârsta de 24 de ani, Lev Tolstoi nu avea o viață mult prea mulțumitoare. Își petrecuse anii de facultate jucând, bând și contractând sifilis. S-a întors acasă fără nicio diplomă și și-a îndreptat eforturile spre îmbunătățirea vieții țăranilor care trăiau pe moșia familiei sale și în jurul acesteia – doar pentru a câștiga disprețul acestora. Tânărului aristocrat nu-i mai rămăsese mult de făcut decât să se înroleze în armată, ceea ce a făcut în 1852, împreună cu fratele său Nikolai.
Experiența de război a lui Tolstoi în Războiul Crimeii a fost sămânța care l-a transformat în cele din urmă într-unul dintre cei mai mari scriitori din istorie. Deși Tolstoi era considerat un ofițer competent, era un aristocrat, așa că a avut mult timp liber pentru a scrie – iar rapoartele, povestirile și scrisorile sale care descriu bătăliile și viața de zi cu zi a soldaților au fost remarcabile. În acea epocă, rapoartele exacte despre lupte și condiții erau rare, ceea ce făcea ca scrierile lui Tolstoi să fie neprețuite.
Experiența sa a influențat opera sa ulterioară, cea mai evidentă fiind cea mai mare operă a sa, „Război și pace”. De asemenea, aceasta i-a adus primele succese editoriale. Prima sa povestire publicată, „The Raid: A Volunteer’s Story” (Raidul: povestea unui voluntar), a apărut în formă cenzurată într-o importantă revistă literară și a fost foarte bine primită de public.
Lev Tolstoi a avut un copil nelegitim
Atunci când Lev Tolstoi a cerut-o în căsătorie pe Sofia Behrs, i-a dat jurnalele sale private pentru a le citi, în semn de încredere și devotament. În ele, ea a fost șocată să citească despre dependența de jocuri de noroc și băutură – și despre pasiunea sa pentru femei. A fost îngrozită mai ales când a aflat că Tolstoi a avut o relație prelungită cu o țărancă pe nume Aksinya – și că a avut cu ea un fiu nelegitim, un băiat pe nume Timofei.
La vremea respectivă, era foarte greu pentru Tolstoi să-l recunoască legal pe Timofei ca fiind fiul său. Tot ceea ce putea face era să-i permită să locuiască pe domeniul său și să-i asigure un loc de muncă atunci când va fi mare.
Nikolai Tolstoi, fratele său cel mare, i-a fost cel mai bun prieten
Lev Tolstoi a avut puțini prieteni apropiați și se simțea neatractiv pentru femei – de fapt, majoritatea femeilor pe care le-a întâlnit îl considerau cam plictisitor.
Cele mai apropiate relații au fost cu frații săi, în special cu fratele său mai mare, Nikolai Tolstoi. Atunci când Lev a renunțat la studii și se chinuia să-și dea seama ce să facă cu viața lui, Nikolai l-a convins că înrolarea în armată era cea mai bună opțiune, așa că Lev i s-a alăturat în Crimeea.
Moartea prematură a lui Nikolai din cauza tuberculozei, pe când Lev avea 30 de ani, l-a afectat profund pe scriitor. În durerea sa, și-a reevaluat viața de până atunci și a decis că era timpul să renunțe la obiceiurile sale, să se așeze la casa lui și să se căsătorească.
Căsnicia lui nu a fost una fericită
Валентин Булгаков
Din exterior, căsnicia lui Lev Tolstoi cu Sofia Behrs (care a devenit Sofia Tolstoia) părea solidă. Au fost căsătoriți timp de aproape 50 de ani, au avut 13 copii și păreau să aibă o relație ideală și stabilă. Sofia a avut un rol esențial în munca lui Lev, transcriindu-i scrisul teribil de mână și revizuindu-i cu minuțiozitate lucrările de nenumărate ori (a transcris „Război și pace” de opt ori).
După căsătorie, Lev a criticat-o în mod constant pe Sofia, iar din partea ei, aceasta a ajuns să considere predicile lui religioase ca fiind ipocrite. La urma urmei, bărbatul predica abstinența sexuală în timp ce își ținea soția aproape constant însărcinată.
Cinci dintre copiii săi au murit în copilărie
wikipedia.org
După căsătorie, Lev și Sofia Tolstoi au avut 13 copii în următorii 25 de ani. Mulți dintre copiii lui Lev au trăit până în secolul al XX-lea și, potrivit London Review of Books, fiica sa, Alexandra, a trăit până la vârsta de 95 de ani, decedând în 1979. Dar Lev a trecut și prin mai multe tragedii.
Doar opt dintre copiii săi au supraviețuit până la vârsta adultă. Varvara Tolstoi a murit la un an de la naștere, în timp ce Piotr și Nikolai Tolstoi au murit amândoi la câteva luni după naștere. Alexei a trăit până la vârsta de 5 ani, iar ultimul copil născut al soților Tolstoi, Ivan (născut în 1888, când Tolstoi avea 60 de ani), a trăit șapte ani.
Deși s-a născut într-o familie bogată, a vrut să aibă o viață simplă
Sergei Prokudin-Gorskii
Pe măsură ce Lev Tolstoi îmbătrânea, acesta devenea din ce în ce mai tulburat de multe aspecte ale vieții sale. În ciuda faptului că era aristocrat și își trăise întreaga viață ca un proprietar de pământuri, la vârsta de 50 de ani – Tolstoi a început o campanie pentru a scăpa de propria avere.
S-a mutat într-o casă mică de pe moșia sa și a început să poarte haine similare celor purtate de țăranii care locuiau în apropiere. A mâncat mâncare simplă, vegetariană, s-a interesat de eliberarea drepturilor de autor asupra cărților sale și și-a cheltuit banii pentru a înființa cantine pentru săraci și școli.
Tolstoi a fost inspirat de ceea ce a văzut ca fiind reacția stoică și senină a țăranilor în fața vieții lor. Conform acestuia, credința lor era cheia. Astcel că a început să studieze Biblia în timp ce îi imita pe oamenii care îl inspirau.
A lucrat alături de fermierii de pe pământul său, aratând câmpurile și ajutând la reparațiile constante de care aveau nevoie casele lor sărăcăcioase. În schimb, nu s-a mutat niciodată complet din casa mare și confortabilă pe care o deținea și, în ciuda înfățișării sale, se comporta adesea ca un aristocrat.
Și-a întemeiat un sistem propriu de credințe religioase
wikipedia.org
După ce și-a publicat romanul „Anna Karenina” în 1877, chiar înainte de a împlini 50 de ani, Tolstoi a trecut printr-o „criză a vârstei mijlocii”.
Și-a schimbat stilul de viață și și-a îndreptat mintea excepțională spre chestiuni spirituale. În anii 1890, a început o nouă traducere a Noului Testament, reinterpretându-l într-un mod unic.
Interpretarea personală a lui Tolstoi despre Dumnezeu a devenit cunoscută sub numele de „Tolstovstvo” („Tolstoism”). Mișcarea pe care a inspirat-o ar putea fi descrisă ca o „mișcare de reformă anarhistă creștină” care îl vedea pe Hristos ca pe o ființă umană pacifistă care susținea viața în comun.
Tolstoi a predicat, de asemenea, abstinența sexuală, vegetarianismul și încrederea în sine, combinate cu neîncrederea în guvern sau în religia organizată. După cum explică The New Yorker, faptul că o religie organizată s-a format în jurul ideilor sale l-a iritat pe scriitor, deoarece încălca propriile sale convingeri despre religia organizată.
Acest lucru nu a fost bine primit de Biserica Ortodoxă Rusă, care l-a excomunicat imediat pe Tolstoi (excomunicarea este încă în vigoare). Încă mai există oameni care practică Tolstoismul chiar și în ziua de azi.
A fugit de acasă la vârsta de 82 de ani
Vladimir Chertkov
Pe măsură ce Lev Tolstoi îmbătrânea, hotărârea sa de a-și nega viața aristocratică a crescut. În ultimele decenii din viață a trăit ca un țăran, a donat multe dintre bunurile sale și chiar a încercat să cedeze drepturile de autor asupra operei sale (soția sa, îngrijorată de modul în care își vor întreține familia numeroasă, a pus capăt acestei acțiuni).
În data de 28 octombrie 1910, Tolstoi s-a îmbrăcat în hainele sale simple și sărăcăcioase și a mers la gara locală împreună cu medicul său personal. Intenționa să călătorească în liniște cu un teren deținut de una dintre surorile sale, pentru a trăi în pace.
Planul său nu a fost unul reușit, deoarece jurnaliștii care erau pe urmele sale nu i-au dat pace. În data de 15 noiembrie, Tolstoi s-a îmbolnăvit și a murit cinci zile mai târziu, înconjurat de oamenii de care încercase să scape.