Povestea lui Gheorghe Lazăr, fondatorul învăţământului în limba română

Gheorghe Lazăr, pedagogul, inginerul şi teologul considerat fondatorul învăţământului în limba română a înființat în anul 1818, în București, prima școală cu predare în limba română. Tot el a fost și primul inginer cadastral (hotarnic) român.

Viața sa a fost una presărată cu nenumărate evenimente mai puțin plăcute. A fost catalogat de oamenii vremii drept „nepotrivit şi cu totul netrebnic pentru sarcina de învăţător“ și și-a găsit sfârșitul la vârsta de 44 de ani.

În semn de apreciere, multe instituții de învățământ îi poartă numele, printre care Colegiul Național Gheorghe Lazăr din Sibiu, Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București sau Colegiul Național Pedagogic Gheorghe Lazăr din Cluj-Napoca.

wikipedia.org

Haideți să aflăm povestea de viață a lui Gheorghe Lazăr!

Primii ani

wikipedia.org

Conform unor autori, data nașterii fondatorulului învăţământului în limba română este 5 iunie 1779.

Cert este faptul că s-a născut în Avrig, judeţul Sibiu, fiind cel de-al şaselea copil al unei familii de ţărani, Gheorghe şi Maria Lăzăroaie. Cel care l-a ajutat pe Gheorghe Lazăr în copilărie a fost baronul Samuel von Brukenthal, acesta remarcând faptul că tânărul este pasionat să studieze.

Între anii 1791 şi 1798, Gheorghe Lazăr a fost elevul „şcolii normaliceşti” din satul natal, iar apoi a început cursurile la Liceul Piarist din Cluj, unde a fost declarat „eminent” la toate materiile. Excepție a făcut anul 1802, în care a urmat cursurile Liceului Catolic din Sibiu.

După terminarea liceului, se înscrie la Facultatea de studii juridice şi filosofice din Cluj. În timpul studiilor, Gheorghe Lazăr  a fost nevoit să locuiască în diferite camere sărăcăcioase, pentru că mai mult nu își putea permite. În plus, pentru a face rost de bani s-a angajat ca preceptor la familia lui Gyulay Kuhn.

După abolvirea facultății, datorită rezultatelor sale excepționale la învățătură, Gheorghe Lazăr obține o bursă de studii teologice la Universitatea de la Viena, bursă plătită de Biserica Ortodoxă.

Plecat la studii în Viena, Lazăr a studiat filosofia, istoria, științele fizico-matematice, cât și teologia. De altfel,  în perioada studenţiei a lucrat ca topograf pentru Napoleon I.

Întors în Transilvania, Lazăr este hirotonisit arhidiacon și obține un post la Școala teologică ortodoxă. A tradus în limba română o serie de lucrări cu caracter pedagogic și chiar un manual de pedagogie.

Deși totul părea că merge bine, a intrat în conflict cu episcopul Vasile Moga. Acesta era un adept al învățământului în limba slavonă și a împiedicat activitatea culturală a lui Lazăr, interzicându-i tipărirea manualelor în limba română.

Stbichler CC BY-SA 3.0

Acest conflict i-a adus multe evenimente neplăcute. În anul 1815, în urma unei anchete disciplinare (deoarece era considerat „nepotrivit şi cu totul netrebnic pentru sarcina de învăţător”), guvernatorul Transilvaniei l-a destituit pe Gheorghe Lazăr din funcție, punându-l sub supravegherea autorităților polițienești.

Acest lucru l-a determinat pe Lazăr să plece în București. În acest oraș, Gheorghe Lazăr și-a câștigat existența mai întâi ca profesor particular al nepoţilor banului Grigore Ghica, iar apoi ca inginer topograf pe moşia banului Constantin Bălăceanu.

În tot acest timp, Gheorghe Lazăr a lucrat la un plan de organizare a şcolii româneşti, de la şcoala primară, până la învăţământul universitar, plan pe care l-a prezent în Divanul cel mare al ţării, în faţa domnitorului.

Contrar opiniei unora din acele vremuri că limba română este prea săracă pentru a exprima adevărurile științei, Gheorghe Lazăr a fost un promotor al ideii de înființare a unei școli românești. Doi dintre cei care l-au susținut au fost Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu.

Școala de la Sfântul Sava

Sanziana Gheorghe CC BY-SA 3.0 ro

În 1818, Gheorghe Lazăr obține aprobarea pentru înființarea școlii românești, iar în data de 24 martie a acelui an începe activitatea, într-un imobil din centrul capitalei, la Sfântul Sava. Condițiile în acel loc nu erau unele specifice unui centru de învățământ.

Primii săi elevi erau băieți, copii de mici meseriași, târgoveți și dascăli, întrucât copiii boierilor frecventau în continuare școala grecească. Din prima generație de elevi au făcut parte Petrache Poenaru, Daniel Tomescu sau Simion Marcovici.

La școala lui Gheorghe Lazăr au învățat și copiii oamenilor de la marginea orașului, copii din familii nevoiașe, dar care își doreau să învețe carte. Gheorghe Lazăr i-a îndrumat cu multă răbdare pe toți.

Pe lângă faptul că a fost un pedagog dedicat, Lazăr a tradus și a scris cărți în limba română. “Aritmetica matematicească” şi “Trigonometria cea dreaptă” sunt două dintre manualele scrise de el. Aceste manuale au însemnat introducerea termenilor tehnici în limba română.

Gheorghe Lazăr a fost cel care a reuşit să introducă în limba română noțiunile de adunare, scădere, înmulţire, împărţire, triunghi, sinus, cosinus, iar la şcoala lui a fost predată, pentru prima dată, filosofie în limba română, disciplină studiată până atunci numai în slavonă sau greacă.

Din păcate, Gheorghe Lazăr a fost persecutat de autorități, din cauza faptului că a colaborat cu revoluționarii lui Tudor Vladimirescu. Din cauza persecuțiilor, Lazăr este nevoit să se întoarcă în satul natal. În data de 17 septembrie 1823, la doar 44 de ani, fondatorul învăţământului în limba română moare și este înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din Avrig.

Yo6ownCC BY-SA 3.0 ro

Ca o recunoaștere a activității sale, data de 5 iunie (recunoscută de mulți ca fiind data sa de naștere), a fost aleasă drept Ziua Învățătorului.

Citește și: Povestea lui George Emil Palade, primul român care a câștigat Premiul Nobel