Povestea lui Constantin Brâncoveanu, unul dintre cei mai mari domnitori din Țara Românească
Constantin Brâncoveanu a fost domnul Ţării Româneşti timp de 26 de ani. Acesta a avut parte de cea mai crudă moarte din istorie. Sfârșitul său a venit fix în ziua în care a împlinit 60 de ani.
După luni de chinuri groaznice în temniţă, Constantin Brâncoveanu a fost decapitat pe malul Bosforului, împreună cu cei patru fii şi cu ginerele său. Trupurile lor au fost scoase din apele Bosforului şi înmormântate pe ascuns.
Astfel că, timp de 200 de ani, nu s-a știut unde este mormântul lui Brâncoveanu.
Constantin Brâncoveanu a avut una din cele mai lungi domnii din istoria Principatelor Române
Romanian Encyclopaedia of 1938
Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni, într-o familie de boieri, înrudită cu predecesorul său, domnitorul Şerban Cantacuzino.
Rămas orfan de tată în 1655, Constantin Brâncoveanu a fost crescut de către mama sa, cât și de bunica din partea tatălui. Un rol important în educația lui Constantin l-a avut și unchiul său din partea mamei, Constantin Cantacuzino. Acesta i-a oferit o educație aleasă băiatului, viitorul domn învățând, printre altele, greaca, latina și slavona.
De-a lungul vieţii sale, Constantin Brâncoveanu a deținut diferite funcţii de seamă ale ţării: aga, postelnic, spătar şi logofăt.
Moarte subită a unchiului său Şerban Cantacuzino l-a adus pe Constantin Brâncoveanu în rolul de domn al Ţării Româneşti. Acesta a domnit între 1688 şi 1714, iar în tot acel timp țara a cunoscut o perioadă de prosperitate şi linişte. Tot în timpul domniei sale s-a construit podul Mogoșoaiei din București (actuala Calea Victoriei), care în scurtă vreme a devenit artera principală a orașului.
În cei 26 de ani de domnie, supuşii lui Brâncoveanu nu au cunoscut teroarea războiului. Domnitorul a avut o activitate diplomatică intensă și știa că trebuie să dea haraciul – taxa anuală către sultanul otoman, pentru a reuși să mențină pacea pe teritoriul său.
Familia lui Constantin Brâncoveanu a fost una numeroasă. S-a căsătorit cu Maria (Marica), nepoata lui Antonie Vodă din Popești, cu câţiva ani înainte de a ajunge pe tron, iar împreună au avut 11 copii: patru băieți și șapte fete.
Familia sa a dus o viață luxoasă, iar mulți istorici sunt de părere că Brâncoveanu a fost cel mai bogat domn care a domnit vreodată în Ţara Românească. Însă această bogăție nu i-a adus prea mare noroc. A stârnit invidia boierilor care au început să uneltească împotriva sa, ei dorind să scape de el. Brâncoveanu a ajuns și ţinta turcilor care au vrut să pună mâna pe toată averea sa.
În anul 1711, Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei din acea perioadă, împreună cu ţarul Rusiei, Petru I, s-au răsculat împotriva Imperiului Otoman. În acelaşi timp, spătarul Toma Cantacuzino (conducătorul armatei) a trecut de partea ruşilor şi, împreună cu aceștia, a reușit să cucerească cetatea Brăilei. Totul s-a întâmplat fără știrea lui Constantin Brâncoveanu.
Conform lui Del Chiaro (secretar al lui Constantin Brâncoveanu), domnul Țării Românești a izbucnit în plâns la aflarea veștii.
Astfel, Brâncoveanu era compromis în ochii otomanilor. Domnitorul a căzut și mai mult în dizgrația otomanilor din cauza unor uneltiri făcute de boierii care îl voiau înlăturat de la putere.
Sfârșitul domniei
wikipedia.org
În data de 4 aprilie 1714, în miercurea după Paşte, după 26 de ani în care a fost domn al Țării Românești, Constantin Brâncoveanu a fost mazilit (detronat) de trimisul Porţii Otomane.
Întreaga familie a domnitorului a fost dusă, sub pază, la curtea otomană și aruncată în cea mai cumplită temniţă turcească: „Închisoarea celor şapte turnuri”. Toate bunurile familiei Brâncoveanu au fost confiscate. Însă, nu acesta a fost cel mai tragic lucru pe care l-au avut de îndurat.
Din luna aprilie și până în iulie, toți cei din familia Brâncoveanu au fost torturați într-un mod cumplit. Brâncoveanu a avut de suportat cele mai cumplite chinuri: a fost ars cu fierul înroşit pe piept, tăiat, bătut sau întins pe roată. Turcii voiau să-l facă pe domnitor să mărturisească unde îşi ţine toate avuţiile.
În data de 14 august, sultanul i-a promis eliberarea lui Brâncoveanu, cu condiţia să spună unde își ascunde pungile cu galbeni. Brâncoveanu, sătul de tot chinul, l-a blestemat pe sultan. Acest lucru a stârnit și mai mult furia otomanilor.
În data de 15 august, 1714, când împlinea 60 de ani, Constantin Brâncoveanu, cei patru fii și ginerele său au fost scoşi din închisoare şi duși la locul execuției.
Se spune că sultanul Ahmed al III-lea le-a reamintit că au șansa să rămână în viaţă, cu condiţia să treacă la mahomedanism. Bărbații au refuzat.
Astfel, rând pe rând, toți au fost omorâți. Mai întâi au fost decapitaţi copiii săi şi ginerele, apoi a fost decapitat şi fostul domnitor.
Constantin Lecca
Capetele lor au fost înfipte în suliţe, iar trupurile aruncate în apele Bosforului. Ulterior, câțiva creștini au luat cadavrele din apă și le-au îngropat pe insula Halchi, în biserica mănăstirii Maicii Domnului.
Soția lui Brâncoveanu a rămas întemniţată la Constantinopol. După câteva luni de chin și durere, Marica a reuşit să îşi răscumpere libertatea. În cele din urmă a fost lăsată să se întoarcă acasă, după ce a fost nevoită să stea în exil în Caucaz, până în 1716.
În 1720, ea a reușit să aducă în țară osemintele soțului său și le-a înmormântat în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorită de Brâncoveanu.
Timp de 200 de ani nu s-a știut că osemintele lui Constantin Brâncoveanu se află în București, deoarece mormântul fostului domnitor a fost lăsat fără inscripție, de teama otomanilor. În 1914, dr. Virgil Gherghiceanu a descoperit acest lucru, prin intermediul unei inscripții de pe candela de argint care ardea desupra criptei.
Constantin Brâncoveanu, cei patru fii și ginerele său au fost canonizaţi sub numele de Sfinţii Mucenici Brâncoveni.