Povestea faimosului Taj Mahal, monumentul dedicat dragostei
Cu siguranță – cu toții am auzit de Taj Mahal, din Agra, India, faimosul monument-mormânt ce reprezintă „dragostea unui împărat, încrustată în piatră”.
Ridicată la ordinul împăratului Shah Jahan, această bijuterie a fost construită în memoria primei şi celei mai iubite soţii ale sale, Mumtaz Mahal. Peste 22.000 de muncitori – artişti, sculptori, ingineri, din toate colţurile lumii, au lucrat 22 de ani (începând cu 1632) să ridice fastuosul monument. Legenda spune că materialele au fost aduse din întreaga Indie şi din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei „flote” ce număra 1.000 de elefanţi.
Complexul monumental curpinde o moschee, o terasă de marmură albă, o grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene și o alee principală, care porneşte de la intrarea impozantă, fiind străjuită de arbori ornamentali.
Taj Mahal este un simbol al dragostei eterne, iar povestea lui este una tulburătoare. Se spune că în anul 1607, pe când prinţul Shah Jahan, fiul lui Jehangir, al patrulea împărat Mogul al Indiei, se plimba printre tarabele bazarului Meena – a întâlnit-o pe cea care avea să devină Mumtaz Mahal. A fost dragoste la prima vedere între prinţ şi tânăra de doar 15 ani, cu numele de Arjumand Banu Begum. Shah Jahan s-a hotărât imediat: voia să se căsătoarească cu ea, iar după cinci ani, demersul s-a oficializat.
În anul 1628, Shah Jahan a devenit împărat, iar Arjumand Banu a primit învestitura roială şi titlul de Mumtaz Mahal, care înseamnă „Coroana Palatului”. Deşi Shah a avut mai multe soţii, cea pe care o prefera era Mumtaz Mahal, care l-a însoţit peste tot şi i-a fost mereu devotată.
Când Mumtaz Mahal a dat naştere celui de-al 14-lea copil, în anul 1631, starea de sănătate a acesteia s-a înrăutăţit. Înainte de ultima suflare, Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri: sa-i construiască un mormânt, să se recăsătoarească, să-şi iubească fiii şi să-i viziteze mormântul la aniversare. Shah Janan a jurat, la moartea soţiei sale, că va construi cel mai maiestuos mausoleum deasupra mormântului ei.
Legenda spune că Shah Jahan a fost atât de răpus de moartea soţiei sale, încât a ordonat să se ţină doliu timp de doi ani în tot imperiul.
În interiorul domului se află sicriul împărătesei încrustat cu pietre preţioase. În momentul în care Shah Jahan a murit, cu 35 de ani mai târziu, sicriul său a fost depus într-un mormânt alăturat celui al lui Mumtaz Mahal.
Citește și: 16 locuri renumite văzute din locuri complet diferite
Din păcate, în prezent, Taj Mahal-ul suferă din cauza poluării. Marmura albă din care este construit îşi schimbă culoarea în galben, în pofida restricţiilor impuse activităţilor industriale şi circulaţiei rutiere. În plus, specialiştii avertizează că fundaţiile istoricului mausoleu putrezesc, din cauza secătuirii pânzei de apă freatică.
Însă, bătrânii locului sunt de altă părere. Legenda spune că atât de mult îşi dorea împăratul Jahan să fie pomenit peste secole ca „muritorul care a creat un templu nemuritor”, încât mania grandorii îi luase minţile, ajungând să îi terorizeze pe cei care munceau zi şi noapte la ridicarea monumentului. Așa că, peste 2.000 de constructori aveau să piară striviţi sub plăcile de marmură. Astfel, oamenii sunt convinși că monumentul este victima unui blestem, lăsat de rudele celor care au decedat în timpul ridicării Taj Mahal-ului.
Adevărul însă, iarăşi, nu este tot atât de atrăgător precum legendele. Monumentul dragostei îşi schimbă culoarea din cauza poluării. Nu blestemele îl distrug, ci nepăsarea oamenilor.
Citește și: 10 minuni ale lumii pe care oricine ar trebui să le viziteze
