Povestea cutremurătore a lui Paul Alexander, bărbatul care trăiește de peste 70 de ani încorsetat într-un „plămân de fier”

Paul Alexander, un bărbat născut în 1946, este unul dintre ultimii oameni care încă mai folosesc un plămân de fier pentru a supraviețui.

El este o amintire vie a unei perioade îngrozitoare din istorie, când virusul poliomielitei a afectat întreaga lume. Această boală infecțioasă a ucis mii de copii în fiecare an, lăsând și mai mulți cu dizabilități pe viață. Întreaga lume s-a cutremurat de frica morții, a paraliziei și a izolării.

Dar această poveste nu este despre boală, ci despre omul care a învins-o cu voință și determinare. Aceasta este povestea lui Paul Alexander, cunoscut și sub numele de „Omul cu plămânul de fier”.

Cine este Paul Alexander?

Alcalde texas

În vara anului 1952, Paul Alexander era un copil de șase ani fericit și jucăuș din Dallas, Texas, trăind o viață obișnuită, ca orice alt băiat de vârsta lui.

Numai că, viața lui a fost dată peste cap în doar șase zile, după ce Paul s-a îmbolnăvit de poliomielită. Băiețelul nu a mai putut înghiți, tuși sau respira. Astfel, a ajuns să fie dependent de plămânul din fier – aparatul care îl ajută să respire de peste 70 de ani.

Nimeni nu credea că Paul Alexander va trăi mult timp. Dar Paul a depășit așteptările tuturor și a sfidat moartea. Avea vise și nu a lăsat ca problema sa de sănătate să îi stea în cale.

A studiat, a devenit avocat și autor, iar povestea sa de viață este uimitoare.

Epidemia de poliomielită din anii 1950

În anii 1950, America a fost afectată de epidemia de poliomielită. Cartierele erau tăcute, goale, fără zgomotele copiilor care se jucau. Slujbele bisericești au fost suspendate.

Parcurile de distracții, locurile de joacă, sălile de cinema, barurile și centrele comerciale erau închise. În timpul epidemiei, existau aproximativ 15.000 de cazuri de paralizie în SUA, în fiecare an.

Copiii erau deosebit de vulnerabili la această boală. În 1952, anul în care Paul Alexander s-a îmbolnăvit de poliomielită, au existat aproximativ 58.000 de cazuri în întreaga țară, dintre care peste 21.000 au fost în principal copii. S-a raportat că 3.145 dintre aceștia au murit.

În New York, a avut loc o eutanasiere în masă a pisicilor și câinilor, deoarece oamenii credeau că aceste animale transmit boala.

Lupta lui Paul cu poliomielita

Mitch Summers/Youtube

După ce medicii i-au făcut o traheotomie, infecția s-a ameliorat, dar el s-a trezit într-un cilindru de metal, la fel ca alte sute de copii din spitalalul unde a fost internat.

Existau rânduri și rânduri de plămâni de fier, cu căpșoare care ieșeau afară din ele, copiii încercând să-și facă prieteni și să comunice între ei. Mulți nu au supraviețuit, în timp ce alții s-au însănătoșit.

Paul Alexander nu a fost un caz fericit. Din cauza poliomielitei, acesta a rămas paralizat de la gât în jos, neputând să se miște sau să respire.

A petrecut 18 luni chinuitoare în spital, unde medicii au încercat să îl învețe să respire singur, ceea ce se numește „respirație de broască”. În cele din urmă, cu ajutorul unui fizioterapeut, și-a învins teama de respirație și a învățat să „înghită aer” – respirând ca un pește. Astfel, a învățat să respire pe cont propriu.

Încet-încet, el putea să-și trăiască viața în afara mașinii timp de câteva ore în fiecare zi, în timp ce era țintuit într-un scaun cu rotile. Dar noaptea trebuia să se întoarcă la prietenul său fidel de metal pentru a dormi.

Astăzi, nu mai poate face acest lucru. Este închis în interiorul mașinii de fier 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Dar lupta lui continuă.

„Nu am renunțat niciodată și nici nu voi renunța”, a spus Paul.

Plămânul de fier este cel mai vechi prieten al său

Paul este paralizat de la gât în jos și, în prezent, nu-și poate folosi plămânii pentru a respira singur. Plămânul de fier îl ajută să respire și funcționează prin aplicarea unei presiuni negative asupra pacientului din interior. 

Aparatul a fost inventat în 1928 de către Philip Drinker, un inginer medical, și Louis Shaw, un fiziolog de la Harvard. O secție de poliomielită din spital, plină de copii care se chinuiau să trăiască, l-a îngrozit pe Louis, care a decis să construiască ceva care să le ofere o șansă la viață.

wikipedia.org

Public Domain

Plămânul de fier folosește un mecanism simplu. Pentru a ajuta pacientul să inspire, aerul este pompat din mașina de fier, ajutându-i pieptul să se umfle. Când aerul este pompat înapoi în aparat, pacientul expiră. Acesta a fost conceput doar pentru a fi folosit timp de una sau două săptămâni, până când organismul se recuperează.

Astăzi, mai puțin de 10 persoane folosesc plămâni de fier. Paul preferă aparatul său credincios și nu este adeptul gadgeturilor moderne de respirație. În prezent, plămânii de fier nu se mai produc, iar piesele de schimb se găsesc cu greu. Nimeni nu credea că oamenii care folosesc aceste aparate vor rezista atât de mult timp. Dar Paul Alexander a reușit.

Paul a încercat să se bucure din plin de viață

Gizmodo

Faptul că a trăit în interiorul unei mașinării nu l-a împiedicat pe Paul să se bucure de viață. Deși Paul este încă numit „omul din plămânul de fier”, viața sa spune povestea unui om cu o voință de fier. A studiat, a absolvit școala, a obținut o diplomă postuniversitară, a trecut examenele și a devenit avocat.

Medicii nu se așteptau ca Paul să trăiască prea mult, dar el a dovedit că universul avea alte planuri cu el. Când Paul a învățat să respire singur, a reușit să stea în afara aparatului timp de ore întregi în fiecare zi.

Paul a studiat de acasă și a absolvit școala la 21 de ani, fiind cel mai bun din clasa sa. S-a îndrăgostit, a trecut prin suferințe, a avut prieteni, s-a bucurat de timpul petrecut în restaurante și baruri și chiar a mers la film.

Paul a fost ambițios și dornic să învețe. A aplicat la Southern Methodist University din Dallas, dar a fost respins din cauza dizabilităților sale. Paul își amintește cum a luptat timp de doi ani până când l-au acceptat, cu condiția să găsească pe cineva care să îl ajute să ajungă la cursuri.

A luptat pentru visele sale și pentru dreptul său la educație. S-a transferat la Universitatea din Texas și a început să trăiască pe cont propriu.

„Ţin minte că, în momentul în care am fost transferat la Universitatea din Texas, toată lumea s-a speriat. Îşi doreau să nu bag plămânul de fier în cămin. Şi totuşi, am făcut-o! L-am instalat în dormitor şi am trăit acolo, în el”, a povestit Paul.

După ce a absolvit în 1978, a continuat să studieze dreptul pentru a-și obține diploma postuniversitară.

A predat terminologia juridică stenografilor de tribunal la o școală de meserii din Austin pentru o perioadă de timp, dar visul său era să devină avocat.

În 1986, a promovat examenele de admitere în barou și a devenit avocat.

Paul și-a scris și publicat memoriile intitulate „Three Minutes for a Dog: My Life in an Iron Lung”

Paul și-a scris memoriile la tastatură. Fiecare cuvând a fost tastat cu ajutorul unui băț de plastic pe care îl ținea în gură.

De asemenea, Norman Brown, fostul său infirmier și prieten, a fost cel care l-a mai ajutat cu scrierea textelor.

Cartea sa, Three Minutes for a Dog: My Life in an Iron Lung, pe care o poți comanda de le libris.ro, a fost scrisă în opt ani.

Paul a vrut să inspire oamenii prin intermediul ei. Acesta a spus că, indiferent de locul de unde vii, de trecutul tău și de provocările pe care le ai, poți face orice dacă ești dispus să muncești din greu.

El a luptat împotriva poliomielitei în fiecare zi a vieții sale și că nu are de gând să renunțe. Devine dureros și obositor, dar va continua să lupte atât timp cât va mai trăi.

Mai nou, Paul postează clipuri pe platform TikTok pentru a împărtăși informații fascinante despre povestea sa unică.

Citește și: David Vetter: Povestea băiatului alergic la orice, care a trăit timp de 12 ani într-un balon din plastic