Povestea celui mai bogat sat din China, unde fiecare locuitor are în cont minimum 250.000 de dolari
Un zgârie-nori de 72 de etaje, o statuie din aur masiv de 50 milioane de dolari, un parc tematic și vile luxoase, aceste lucruri extravagante pot fi văzute în Huaxi, cel mai bogat sat din China – și poate chiar cel mai bogat din lume.
Huaxi, situat în estul Chinei, în provincia Jiangsu, are 2.000 de locuitori, cu toţii acţionari ai Jiangsu Huaxi Group, companie condusă de membrii familiilor fondatoare şi listată la bursă din anul 1998, iar venitul acestora depăşeşte 250.000 de dolari pe an. În plus, în faţa vilelor unde locuiesc săteni există maşini de lux precum BMW sau Mercedes Benz. Fiecare locuitor are dreptul la o maşină, o casă, servicii medicale gratuite, educaţie gratuită şi combustibil gratuit.
Mai mult, taxiurile din Huaxi sunt pe măsura celor care au nevoie de serviciile lor. Oamenii de afaceri care locuiesc aici apelează la elicoptere pentru a îi transporta dintr-un loc în altul.
Fondat în 1961 de către Wu Renbao, secretarul Partidului Comunist, Huaxi este caracterizat ca un “sat socialist model”. Visul lui Renbao a fost de a tranforma un sat de fermieri într-unul de oameni bogaţi, iar acesta s-a îndeplinit. În acest sat se folosesc cele mai moderne metode din agricultură, există fabrici de oţel şi de textile.
Tot în Huaxi există și un parc tematic special, unde au fost construite replici ale celor mai cunoscute atracții turistice din lume, precum Statuia Libertății și Arcul de Triumf din Paris, dar și cu una dintre cele mai înalte 15 clădiri din lume: turnul nu are rival în zonă. Clădirea depășește Turnul Eiffel din Paris (324 metri) și clădirea Chrysler, din New York (319 metri). A fost ridicată în patru ani și a costat 500 milioane de dolari. O bună parte din banii folosiți au venit chiar de la locuitorii din Huaxi. Turnul include expoziții, un restaurant pe o platformă rotitoare, candelabre impozante, picturi murale, grădini și piscine pe acoperiș.
Însă, viața în această așezare nu este atât de idilică pe cât îți dorește propaganda comunistă să se creadă. Localnicii lucrează șapte zile din șapte în fabricile din Huaxi – și se ține cont de o ierarhie rigidă, ce se aplică tuturor celor 2.000 de rezidenți.
Astfel, cei care au participat la fondarea așezării, în anii `50, sau urmașii lor au tot felul de beneficii, iar nou-veniții au salarii mult mai mici decât aceștia. De asemenea, odată ce părăsesc satul, locuitorii pierd tot ce au: bani, mașini, case, așadar lucrurile nu sunt chiar atât de frumoase în Huaxi.
Jurnaliștii sunt controlați în totalitate de către partidul comunist, iar satul este promovat întotdeauna drept o „localitate model”.
