Piatra Sayhuite: misterul bolovanului uriaș care conține mai mult de 200 de figuri geometrice și zoomorfe
Una dintre civilizațiile pierdute ale planetei noastre – cunoscută pentru lucrări de construcție remarcabile – este civilizația incașă. Când și-au construit cetățile și monumentele, incașii au folosit un proces prin care au sculptat blocuri masive de piatră, punându-le ulterior într-o armonie perfectă. Un mod ingenios, fără să mai fie nevoie de utilizarea mortarului.
Această tehnică a fost folosită pentru construirea site-ului Machu Picchu din Peru, unul dintre cele mai faimoase clădiri incașe. Cu toate acestea, au fost găsite rămășițe ale unor structuri similare și în multe alte locuri din America de Sud, datând atât din perioada pre-inca, dar și din perioada în care imperiul inca era unul dintre cele mai mari de pe planetă.
În cea mai bună perioadă a sa, de-a lungul secolelor al XIV-lea și al XV-lea, imperiul inca a prosperat nu numai pe teritoriul peruvian, ci până în nord-vestul continentului, până în Santiago, cel mai mare oraș din Chile.
Acest mare imperiu „a fost spălat” de valurile istoriei după ce spaniolii au cucerit imperiul inca în căutare de aur, metal prețios pe care incașii îl aveau din abundență. Poporul inca a fost distrus, la fel și majoritatea lucrurilor care se știau despre cultura, obiceiurile și modul lor de viață.
În absența unui sistem de scriere alfabetică incaș, multe dintre informațiile știute despre această civilizație au fost transmise din generație în generație sau datorită descoperirilor arheologice, care datează fie din perioada inca, fie din perioada pre-inca.
Piatra Sayhuite conține mai mult de 200 de figuri geometrice
La aproximativ 47 de kilometri est de orașul Abancay, în Peru, se află situl arheologic Sayhuite sau Saywte, descris de istorici ca un centru de închinare religioasă pentru incași, un centru religios legat de un cult al apei.
Atracția principală a site-ului este un bloc mare de granit a cărui suprafață superioară este ornamentată cu figuri complexe și misterioase care seamănă cu o hartă tridimensională a unui oraș antic.
Piatra Sayhuite are aproximativ doi metri lungime și patru metri lățime și conține mai mult de două sute de forme geometrice și zoomorfe, în mare parte feline, reptile, broaște și șerpi, care sunt sculptate în așa fel încât să formeze un model topografic, cu terase, iazuri, râuri, tuneluri și canale de irigații. Harta se află pe suprafața superioară a unui bolovan imens despre care se crede că a fost transportat în vârful dealului Concacha, deoarece nu este o piatră specifică zonei.
Poate că sculptura în piatră seamănă cu o hartă a unui oraș pierdut sau, conform unor teorii, ar putea fi chiar un model al întregului imperiu inca. În acest sens, regiunile distincte ale imperiului sunt descrise de animale tipice care pot fi găsite acolo, adică, dacă este un teritoriu de junglă, este marcat cu animale precum jaguarul sau o maimuță, în timp ce un loc de lângă mare este reprezentat prin sculpturile unui pelican, de exemplu.
Unii cercetători consideră că piatra Sayhuite a fost folosită ca model pentru a proiecta, dezvolta, testa și documenta proprietățile fluxului de apă pentru irigații și alte proiecte de apă. De asemenea, roca pare modificată de mai multe ori. Fie au fost modificate căile de apă, fie au fost adăugate altele noi.
După cum subliniază cercetătorul Dr. Arlan Andrews, incașii ar fi folosit probabil această bucată de piatră pentru a vedea cum ar curge apa peste un anumit relief. Șanțurile făcute în jurul pietrei ar fi permis ca apa să se scurgă în canale.
Este adevărat că sunt multe întrebări la care nu avem un răspuns clar, dar este de asemenea adevărat că piatra Sayhuite i-a făcut pe arheologi să descopere lucruri importante despre primele culturi precolumbiene.
Cartea Înțelepciunea incașilor. Întoarcere la bucurie – de Jorge Luis Delgado – poate fi comandată cu reducere de pe elefant.ro.
