Paul Amadeus Dienach: Jurnalul bărbatului care pretindea că a trăit în anul 3906
Filosoful Giambattista Vico a interpretat călătoria umanității ca o serie de etape istorice: din fiecare epocă întunecată trecem la o epocă eroică și apoi la una luminoasă, guvernată de rațiune, care va fi urmată de un nou declin și renaștere ulterioară, fiind astfel într-un ciclu etern de cădere și reechilibrare.
Dar dacă viața ar fi conform spuselor filosofului, în ce fază a călătoriei umane ar intra perioada aceasta în care noi trăim? Este greu de spus, însă cert este faptul că, la fel ca în fiecare epocă, sunt categorii de oameni care o duc bine tot timpul, iar alții abia reușesc să trăiască.
Nu avem de unde să știm cum o să fie în viitor. Putem presupune, putem face predicții, însă nimic nu este cert. Chiar și așa, au existat și oameni care au pretins că știu cum o să fie viitorul umanității. Unul dintre aceștia este Paul Amadeus Dienach. Călătoria în timp este unul dintre subiectele preferate ale oamenilor din întreaga lume. Există mulți care și-au povestit experiențele despre așa-zisele călătorii în timp, iar una dintre cele mai interesante povești este cea a lui Paul Amadeus Dienach.
Paul Amadeus Dienach suferea de boala somnului
Aussie~mobs Public Domain Mark 1.0
Paul Amadeus Dienach s-a născut în 1884 la Zurich, Elveția. După terminarea studiilor devine profesor de franceză și germană și între timp trăiește o dragoste nefericită: femeia de care era îndrăgostit se căsătorește cu alt bărbat, unul mult mai bogat decât el, iar după doi ani aceasta moare de tuberculoză.
Dienach reușește să treacă peste acest episod neplăcut, însă în 1917 se îmbolnăvește. Nu a suferit de o gripă banală sau chiar de periculoasa febră spaniolă care a provocat milioane de decese în acei ani. Boala sa era una misterioasă și incurabilă, care a apărut în jurul anului 1915 și a dispărut practic (sau aproape a dispărut) în 1924. Era vorba de encefalită letargică (numită și boala somnului).
Cum se manifesta aceasta? Un somn brusc și profund punea stăpânire pe bolnavi, iar aceștia rămâneau adormiți de la câteva minute până la câteva zile, săptămâni și chiar luni întregi, fiind astfel într-o stare comatoasă din care se poate trezi sau nu.
În prima fază a bolii, în 1917, Amadeus doarmea câte două săptămâni, iar când se trezea nu-și amintea nimic. În 1921, boala sa s-a agravat. Bărbatul a fost într-o stare comatoasă un an de zile, timp în care a fost internat într-un spital din Zurich.
După ce se trezește, află că mama sa murise și, pe lângă această veste tragică mai primește încă una devastatoare: era bolnav de tuberculoză.
Zürichul rece nu era cel mai bun loc pentru cei afectați de tuberculoză, așa că Paul Amadeus Dienach se mută în Atena, unde predă franceză și germană la universitate. Acolo îl are ca elev pe Georgios Papachatzis, care – peste ani – avea să devină un profesor eminent de drept și un jurist al Consiliului de Stat al Greciei.
Papachatzis îi devine prieten lui Paul Amadeus Dienach. În anul 1924, când Dienach simțea că viața lui se apropie de final, elvețianul îi dă jurnalele sale lui Georgios Papachatzis, apoi se întoarce în Elveția.
Jurnalele lui Dienach au fost un cadou pentru un prieten, destinate numai lui. După ce Paul Amadeus Dienach citește și traduce acele 800 de pagini, acesta își dă seama că are ceva extraordinar în mână. Textul era oare rodul unei minți întunecate de boală sau a unei călătorii în timp?
Răspunsul stă în mintea cititorului, deoarece Papachatzis a decis să publice acele jurnale la 15 ani de la primirea lor în dar, nu fără a întâmpina obstacole din partea autorităților politice și religioase ale vremii. Dienach, conștient de semnificația a ceea ce spune, subliniază de mai multe ori în unele note lăsate în marginea jurnalelor că nu este un scriitor, nici un om cu imaginație: povestește despre o experiență trăită în anul în care a fost în comă.
Călătoria în timp: vis sau realitatea conștiinței?
Dienach, care, evident, nu știa că a intrat în comă în mai 1921, se trezește în anul 3906, într-un corp care nu îi aparținea. În 3906 el era Andeas Northam, un italian spitalizat la Molsen, fiind victima unui accident cu un aparat de zbor.
Medicii vorbesc cu Andreas, îi spun cine este și ce a avut, dar acel om nu recunoaște nimic sau pe nimeni, pentru că este Amadeus, care nu înțelege limba vorbită de medici. Acesta este uimit de mediul înconjurător și vede pentru prima dată acele uniforme ciudate purtate de personalul spitalului.
Pentru că nu recunoștea pe nimeni, Andreas este trimis într-o unitate unde ar fi trebui să-și recupereze memoria. Acolo, bărbatul află tot ce s-a întâmplat din 1921 și până în 3906.
Conform scrierilor lui Paul Amadeus Dienach: „Secolele XX și XXI sunt afectate de războaie mondiale, de asuprirea omului asupra omului și de lipsa de respect față de natură. Valorile se schimbă și consumerismul excesiv distruge planeta și conștiința oamenilor. Sunt ani în care puterea economică și politică este deținută de o nouă ordine mondială. Violența și sărăcia sunt extinse, în special în Africa și Asia. Planeta este suprapopulată și Marte devine destinația unei colonii terestre, dar acest lucru nu durează mult, pentru că după aproximativ 60 de ani – un eveniment catastrofal va distruge toți oameni care locuiesc pe Planeta Roșie.
În anul 2309, Vechiul Continent va fi aproape complet anihilat de un război nuclear. Populația supraviețuitoare de pe planetă începe să migreze, iar oamenii din nord ajung în sudul Europei.
Urmează epoca eroilor care pentru posteritatea noastră este Era Antică, timp în care, la sfârșitul secolului al XXIV-lea, se naște un guvern mondial, care aduce legalitate și ordine: planeta nu mai este împărțită în națiuni și toți sunt cetățeni ai Pământului. Renașterea a început în 2894, într-un loc între Grecia și Macedonia, undeva în sudul Europei, numit Valea Trandafirilor, un loc unde a apărut o nouă spiritualitate și, de asemenea, un om nou din punct de vedere fizic, rezultatul unui mod de viață diferit, mai liber și mai vesel.
Urmează epoca rațiunii care pentru posteritatea noastră este Noua Eră, unde se remarcă un bărbat Alex Volky, care în 3382 eliberează oamenii de durere și îi învață să găsească o nouă spiritualitate și o bucurie imensă grație meditației”.
Paul Dienach nu a fost autor, poet sau scriitor profesionist. Mai degrabă, el era un om obișnuit care ținea un jurnal, niciodată cu așteptarea ca acesta să fie publicat și recunoscut în întreaga lume, așa cum a devenit.
Cartea sa tradusă în limba engleză, „Chronicles from the Future: The Amazing Story of Paul Amadeus Dienach”, poate fi comandată cu reducere de pe elefant.ro.
