Orașul construit literalmente pe mii de cadavre: fapte pe care nu le știați despre Edinburgh
Istoria Edinburghului este plină de cadavre la propriu. De exemplu, unul dintre acele dealuri pitorești din oraș este de fapt un mormânt comun.
Când a fost fondat orașul Edinburgh? Cea mai veche locuință umană cunoscută în zona Edinburgh a fost la Cramond, unde s-au găsit dovezi ale unui sit de tabără mesolitic datat în 8500 î.Hr., dar Edinburgh a devenit un oraș aglomerat și modern în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, întrucât clădirile de locuințe aveau chiar și 14 etaje, însă fără instalații sanitare. Alături de frumusețea spectaculoasă a orașului vine și istoria întunecată a Edinburghului, istorie care a făcut ca orașul să capete numele de „ Auld Reekie”.
De exemplu, în timpul pandemiei Moartea Neagră victimele erau încuiate în casele lor pentru a muri. Sau dezgustătorul Nor ‘Loch, un lac umplut cu fecale și cadavre. Apoi sunt poveștile cu fantome din Dalhousie Castle, ca să nu mai vorbim de cimpoierului din subteranul Castelului Edinburgh. Câștigă Edinburgh premiul pentru cea mai groaznică istorie? Continuați să citiți și decideți singuri.
Mii de cadavre, dar și deșeuri au fost aruncate într-un lac
John SlezerWikimedia Commons Public Domain
Vă invităm să descoperiți Nor ‘Loch, lacul pitoresc de la poalele Castelului Edinburgh. Acesta a fost folosit timp de 600 de ani ca un depozit pentru aruncarea cadavrelor și deșeurilor. Practic, în Nor ‘Loch erau deversate deșeuri de la zeci de abatoare și ferme. În plus, ucigașii au folosit lacul pentru a scăpa de cadavre, iar unii nelegiuitori chiar au fost aruncați în apele murdare ale lacului, ca pedeapsă pentru faptele lor.
Pe scurt, Nor ‘Loch era o groapă enormă de gunoi în mijlocul orașului.
Străzile pavate cu aur? Nu. Acestea erau pline cu fecalele și cadavre de animale
Internet Archive Book Images Wikimedia Commons Public Domain
În vechiul Edinburgh, oamenii își aruncau literalmente oalele de noapte pe stradă, cât și cadavrele de animale. Mai mult decât atât, animalele erau sacrificate pe stradă, iar sângele curgea șiroaie pe străzile pietruite.
Înainte de implementarea instalațiilor sanitare interioare, străzile erau o precum canalizare, la propriu.
Multe orașe s-au confruntat cu aceleași probleme înainte de era modernă, dar a fost și mai grav în Edinburgh, unde oamenii locuiau în clădiri de locuințe care aveau chiar și 14 etaje.
Străzile vechiului Edinburgh erau un loc periculos. Dacă auzeai pe cineva strigând „ garde loo”, era bine să ai grijă. Fraza a venit din franțuzescul „prenez gardez l’eau” sau „ferește-te de apă” și însemna că cineva era pe punctul de a goli o oală de noapte pe fereastră.
Lucrurile s-au înrăutățit atât de mult încât orașul a adoptat „Legea Nastiness” în 1749, care a decretat că deșeurile nu pot fi aruncate decât între orele 22:00 și 07:00 – dar aceasta nu a rezolvat multe lucruri, pentru că mirosul era oricum unul insuportabil.
Edinburgh a fost numit „Auld Reekie” deoarece era acoperit de un strat dens de fum
Louise Rayner Wikimedia Commons Public Domain
Majoritatea orașelor au porecle frumoase: Orașul etern, Orașul luminilor. Însă porecla Edinburghului este diferită.
Edinburgh a fost numit Auld Reekie (numit „vechiul fum”) de secole, iar motivul este destul de dezgustător. În primul rând, orașul avea un anumit miros din cauza Nor ‘Loch, lacul plin cu fecale și cadavre. Nu era niciun loc în oraș în care oamenii să poată scăpa de mirosul neplăcut. În al doilea rând, Edinburgh era acoperit de un strat dens de fum, care provenea de la fabrici, dar și de la casele locuitorilor.
Cina neagră din Edinburgh a inspirat nunta roșie din Game of Thrones
Thomas Hosmer Shepherd 1792 – 1864 Wikimedia Commons Public Domain
S-a întâmplat în noiembrie 1440 – tânărul conte de Douglas, care avea doar 16 ani, și fratele său mai mic David, au fost invitați la cină la Castelul Edinburgh. Gazda lor a fost regele Scoției, James II, în vârstă de 10 ani. Însă evenimentul a fost orchestrat de cancelarul Scoției, care a vrut să se asigure că clanul Douglas nu va crește prea puternic.
În mijlocul unei cine festive splendide, capul unui taur negru a fost tăiat și așezat în mijlocul mesei – și acesta a fost semnalul pentru a începe măcelul. Cei doi tineri Douglas au fost târâți afară pentru un proces simulat și amândoi au fost decapitați. Nu este surprinzător faptul că așa-numita cină neagră a fost una dintre sursele de inspirație ale lui George RR Martin pentru scena Nunta roșie din Game of Thrones.
Criminalii și vrăjitoarele piereau în apele murdare ale lacului Nor ‘Loch
Wellcome Images Wikimedia Commons CC-BY-4.0
Sute de persoane au fost judecate pentru vrăjitorie în vechiul Edinburgh. Multe dintre victime au fost legate și aruncate în Nor ‘Loch. Dacă vrăjitoarele acuzate se scufundau, acestea erau nevinovate. Dar dacă pluteau acestea erau vinovate, fiind astfel o dovadă clară a influenței diavolului. Oricum ar fi fost, ele făceau o baie într-un lac murdar plin de fecale și cadavre.
De asemenea, trei criminali au fost aruncați în lac în 1628. Domnul Sinclair și cele două surori ale sale. Cei trei au fost acuzați de incest. Drept pedeapsă, locuitorii din Edinburgh au decis să-i închidă pe toți trei într-un cufăr care a fost ulterior aruncat în Nor ‘Loch. Și cu siguranță acesta nu a fost doar un mit: în 1820, muncitorii au găsit o cutie mare care conținea rămășițele a trei persoane înglobate în noroi.
Greyfriars Kirkyard adăpostește peste 500.000 de cadavre
Remi Mathis Wikimedia Commons CC-BY-SA-3.0
Edinburgh era și este un oraș incredibil de aglomerat. Daniel Defoe, autorul cărții Robinson Crusoe, a rămas șocat după o vizită în Edinburgh, scriind: „Cred că în niciun oraș nu am văzut atât de mulți oameni, într-un spațiu atât de mic.” Din cauza lipsei spațiului au existat probleme de gestionare a cadavrelor. Astfel, nu este de mirare că Greyfriars Kirkyard adăpostește peste 500.000 de cadavre .
Astăzi, Greyfriars ar putea arăta ca un deal înverzit, dar sub el veți găsi o grămadă enormă de cadavre. Uneori, oasele mai apar prin stratul subțire de sol.
Dealul este situat la marginea sudică a orașului vechi din Edinburgh, lângă Candlemakers Row și școala lui George Heriot.
În timpul unui focar de ciumă, bolnavii din Edinburgh erau încuiați în casele lor pentru a muri
D Small Wikimedia Commons Public Domain
În 1645, Edinburgh a fost lovit de o epidemie majoră de ciumă – unul dintre cele mai devastatoare evenimente care au afectat orașul. Mai mult de jumătate din populația orașului a pierit, iar străzile erau pline cu cadavre. În încercarea de a opri răspândirea ciumei, persoanele infectate erau obligate să rămână în casele lor sau erau băgate în carantină, în afara orașului.
În unele zone, casele bolnavilor erau zidite și oamenii pur și simplu mureau înăuntru. De exemplu, 300 de oameni au fost uciși într-o clădire de pe strada Mary King’s Close, în timpul Marii Ciume din 1645. Locuințele erau înalte de opt etaje, astfel că una dintre acestea a fost sigilată cu oamenii în ea, pentru ca ciuma să nu se răspândească.
Orașul morților de sub Edinburgh
Orașul subteran al morților este cunoscut și sub numele de bolțile din Edinburgh. Acestea sunt o serie de camere formate de clădirea Podului Sud și mulți susțin că podul a fost blestemat încă de la finalizarea sa.
Chiar înainte de inaugurarea podului, soția unui judecător respectat a fost aleasă pentru a traversa prima podul. Din păcate, ea a murit chiar înainte de ziua cea mare.
După acel început nepotrivit, lucrurile s-au înrăutățit. Practic, seifurile din Edinburgh sau bolțile Podului Sud sunt o serie de camere formate în cele 19 arcade ale Podul de Sud în Edinburgh. Inițial, bolțile au fost folosite pentru taverne, ateliere pentru cizmari și alți meseria sau ca simple ascunzători pentru infractori. Din cauza mediului neprielnic, oamenii au părăsit bolțile, iar în acele locuri și-au găsit sfârșitul și mulți bolnavi de ciumă.
Hoții de cadavre din Edinburgh au înspăimântat locuitorii orașului
Martyn Gorman Wikimedia Commons CC-BY-SA-2.0
Edinburgh a fost unul dintre cele mai importante centre medicale din Europa în secolul al XIX-lea. Deoarece anatomiștii căutau cadavre pentru a face experimente, de multe ori aceștia au apelat a serviciile hoților de cadavre, mai ales după ce Scoția a adoptat o lege care limita numărul execuțiilor.
Tâlharii de morminte se strecurau în Greyfriars Kirkyard și dezgroapau noaptea cadavrele. Pentru că aceasta era o problemă mare, oamenii au inventat cuștile de fier, pentru a îi împiedica pe hoții de cadavre să acționeze.
În anii 1820, William Burke și William Hare au venit cu schema perfectă de a face bani. În 1827, un bărbat a murit din cauze naturale în casa lui Hare, lăsând o factură pentru chirie în valoare de patru lire sterline. Pentru a recupera banii, Burke și Hare au vândut cadavrul unui doctor de la Universitatea din Edinburgh pentru mai mult de șapte lire sterline.
Și astfel au început cei doi să facă bani. Dar de ce să mai aștepte ca oamenii să moară natural? Burke și Hare au început să ucidă oamenii pentru a le vinde ulterior corpul, iar victime erau persoanele în vârstă, rătăcite sau oamenii săraci.
Cartea Epidemii în istorie – de Daniela Zaharia – poate fi comandată cu reducere de pe elefant.ro.
