O muncă infernală: Cum se extrage sulful în Indonezia
Cu o înălțime de 2.799 m (9.183 ft.) deasupra nivelului mării, Gunung Ijen din estul Indoneziei este o minune vulcanică care atrage zilnic sute de turiști. Aceștia vin aici pentru a urca pe vârful muntelui și pentru a ajunge la Kawah Ijen, lacul craterului, renumit pentru nuanța sa turcoaz.
Când întunericul se lasă peste așezare, turiștii au ocazia să vadă lava albastră care curge din crater. Nu este lavă, ci sulful pentru care Kawah Ijen este renumit.
Este, de asemenea, sulful care atrage sute de mineri la Kawah Ijen în fiecare zi. Ei își riscă viața zilnic, urcând pe Gunung Ijen și apoi coborând aproximativ 3.000 de metri în crater. Minerii coboară în vulcan, sfidând căldura arzătoare și aerul rarefiat, în căutarea materialului prețios care este folosit pentru fabricarea nenumăratelor produse – de la cauciuc, insecticide și îngrășăminte până la detergenți și baterii.
Exploatarea sulfului în această zonă este cu siguranță o slujbă extrem de periculoasă. Nu s-au schimbat multe lucruri de când mina a fost deschisă oficial, în 1968. În fiecare zi, aproximativ 300 de bărbați părăsesc tabăra cu echipamente, precum torțe și stâlpi de metal, pentru a sparge plăcile de sulf. Însă, echipamentul de protecție lipsește.
Numai câțiva bărbați primesc măști de gaz, în timp ce restul se bazează pe eșarfe umede sau cârpe pentru a-și acoperi gura, într-o încercare inutilă de a se proteja de gazul caustic care le invadează ochii, gâtul și plămânii și care poate dizolva chiar și dinții.
Odată ce minerii au terminat de strâns sulful, aceștia transportă coșurile încărcate, care cântăresc între 70 kg (150 lb.) și 90 kg (200 lb.). Muncitorii ies din crater și urcă pe versanții abrupți până la bază.
Ei primesc 10.000 de rupii (0.73 $) pentru 10 kg (22 lb.) de sulf. O sumă infimă dacă luăm în calcul efortul depus.
