Mitul lui Icar, cel care a zburat prea aproape de Soare: O poveste tragică despre mândrie
Omul a încercat întotdeauna să-și depășească limitele pentru a atinge imposibilul. Descoperirile și invențiile sunt poate o modalitate pentru om de a scăpa de mediocritate sau pur și simplu de a-și schimba viața. Un astfel de demers este cuprins în legenda lui Daedalus și Icar. Această legendă este o poveste fascinantă despre cum necesitatea a facilitat inventarea a ceva ce nu a fost niciodată destinat omului și cum acest lucru a dus la căderea sa. Chiar și în mit, povestea lui Daedalus și Icar ne arată că puterea omului este nelimitată și, în același timp, trebuie să fim foarte atenți la modul în care folosim această putere.
Povestea lui Icar este spusă de secole. El este cunoscut ca fiind „băiatul care a zburat prea sus”, care s-a prăbușit în ape după ce aripile sale din ceară s-au topit.
Consemnată inițial în anul 60 î.Hr. de Diodorus Siculus în lucrarea sa „Biblioteca istoriei”, cea mai populară variantă a poveștii a fost scrisă de poetul roman Ovidiu (Ovidius) în lucrarea sa „Metamorfoze” din anul 8 d.Hr. Această legendă și-a dovedit rezistența în fața trecerii timpului, fiind reimaginată și povestită de mai multe ori.
Pyotr Ivanovich Sokolov , CC BY-SA 4.0
În mitologia greacă, mitul lui Icar a devenit sinonim cu mândria excesivă și cu nesăbuința. Cu toate acestea, mai faimoasă decât zborul lui Icar este căderea sa. Prăbușirea sa în mare a devenit o poveste care atrage atenția asupra importanței pe care o poate avea orgoliul exagerat asupra omenirii, în general.
Popularitatea lui Icar în afara mitologiei grecești se datorează în principal tragediei poveștii. Acest lucru, precum și capacitatea de a fi aplicat la diverse cadre și personaje, a făcut din Icar o figură literară populară. Poate că orgoliul i-a cimentat moartea în mitologia greacă, dar l-a făcut pe Icar să trăiască în literatura modernă.
Cine este Icar în mitologia greacă?
În mitologia greacă, povestea tragică a lui Icar începe cu tatăl său, Daedalus (Dedal). Chiar zeița Atena a fost cea care l-a învățat pe Daedalus secretele fierăriei, iar Daedalus, descendent al casei regale din Atena, s-a făcut remarcat în oraș pentru lucrările sale ingenioase.
Cu toate acestea, unul dintre ucenicii săi, pe nume Talos, l-a depășit pe maestru când avea doar 12 ani. Băiatul, care studiase cu atenție un os de pește pe care îl găsise, i-a imitat forma în fier, creând astfel primul fierăstrău.
Daedalus era gelos pe prestigiul pe care băiatul l-a dobândit datorită lucrărilor sale, cum ar fi busola sau roata olarului. Așa că l-a rugat pe Talos să-l însoțească la Acropole. Acolo, în timp ce îi arăta priveliștea adolescentului, Daedalus l-a împins în gol. Deși a băgat apoi cadavrul într-un sac, crima lui Daedalus a fost descoperită curând. Constructorul, judecat de Areopagus, vechiul tribunal al polisului, a fost găsit vinovat și alungat din țară.
S-a stabilit mai întâi într-un sat din Attica. Apoi a navigat spre Creta, unde regele Minos a fost încântat să aibă la dispoziție un servitor atât de util. De fapt, Daedalus a conceput o serie de mașinării interesante pentru conducătorul din Knossos. Așa cum făcuse dispozitive pentru el, pentru a-și ușura treburile casnice, a proiectat pentru conducător un gigant de bronz care putea străbate întreaga insulă pe jos.
De asemenea, a realizat o vacă din lemn, acoperită cu piele și goală în interior, pentru regina Pasiphae. Această ingeniozitate s-a datorat faptului că soția lui Minos dorea să seducă magnificul taur alb consacrat lui Poseidon, zeul mării. Ascunsă în interiorul vacii, Pasiphae a reușit să se împerecheze cu animalul. Această relație a dat naștere, în cele din urmă, unei creaturi umane cu cap de taur, Minotaurul.
Daedalus este închis
Aflând de ajutorul pe care Daedalus i l-a acordat soției sale, monarhul l-a închis pe Daedalus în „Labirint”. Acesta era vastul palat, plin de colțuri și crăpături pentru a-l ascunde pe Minotaur, pe care însuși constructorul îl proiectase pentru suveran. Tot acolo a ajuns și Icar, fiul pe care Daedalus îl avea cu una dintre sclavele lui Minos.
După scurt timp, însă, regina Pasiphae i-a eliberat pe captivi. Cu toate acestea, mai era un obstacol de depășit. Creta era înconjurată de puternica flotă militară a lui Minos, care oferise, de asemenea, o recompensă mare celui care îi captura pe fugari.
Daedalus a inventat apoi un dispozitiv care să le permită lui și fiului său să părăsească insula în siguranță. Era vorba de două perechi de aripi făcute din pene de pasăre legate între ele, la care erau atașate altele mai mici cu ceară.
wikipedia.org
Daedalus l-a sfătuit pe Icar să nu zboare nici prea sus, nici prea jos: în primul caz, Soarele ar topi ceara, iar marea, în cazul în care ar plana aproape de suprafața ei, i-ar putea împovăra penele cu umezeala ei, ceea ce l-ar împiedica să zboare. De asemenea, l-a rugat să rămână cu el în permanență.
Citește și: „Lâna de Aur”: O legendă despre vitejie, onoare și iubire
Ascensiune, apogeu și decădere
Antoon van Dyck
După instrucțiuni, și-au introdus brațele în mecanismele respective și și-au luat zborul în direcția nord-vest. Fermierilor și pescarilor care i-au observat trecând nu le venea să creadă ce vedeau. Au crezut că cei doi sunt zei. Între timp, zborul a fost un succes. A continuat mult timp. Lăsaseră deja în urmă insulele Naxos, Delos, Paros și Lebintos, când Icar, neascultându-și tatăl, a început să se îndrepte spre altitudini mai mari decât cele recomandate.
Daedalus s-a întors și l-a strigat pe tânăr să oprească ascensiunea, dar fiul nu l-a mai auzit. El se înălța pe cer, entuziasmat de libertatea de a zbura precum păsările. Uitase toate sfaturile lui Daedalus. Apoi s-a întâmplat nenorocirea.
Herbert James Draper
Pentru că nu îl mai observa pe fiul său, Daedalus a început să se rotească deasupra mării. Se temea că se întâmplase ceea ce, de fapt, avusese deja loc. Penele care pluteau în apă i-au confirmat cele mai mari temeri.
Icar zburase mult prea sus. Căldura Soarelui, topind ceara, a distrus aripile. Tânărul a căzut, iar trupul său a fost înghițit de mare.
Marten Ryckaert
Tatăl a continuat să survoleze zona în speranța că va recupera cadavrul. Acesta a apărut câteva momente mai târziu la suprafață. Daedalus l-a luat și l-a dus pe o insulă, unde l-a îngropat. De atunci, insula a fost numită Icaria, iar de atunci Marea Egee care înconjoară insula la vest de Samos a fost numită Marea Icariei.
Phaethon și carul Soarelui
O altă victimă a impulsului tineresc în mitologia greacă a fost Phaethon (Faeton), fiul lui Helios, zeul Soarelui. Băiatul își dorea să conducă faimosul car pe care, tras de patru magnifici cai albi, tatăl său îl folosea în fiecare zi pentru a străbate cerul și a asigura lumina.
Atât de mult l-a implorat Phaethon pe Helios să i-l împrumute, încât acesta din urmă a acceptat. Dar puterile tânărului au început să cedeze la scurt timp după ce a pornit în călătoria sa pe cer.
Armăsarii erau prea puternici pentru a fi stăpâniți de brațele firave ale lui Phaethon. Băiatul este înspăimântat de înălțime și pierde controlul asupra cailor albi ai lui Helios.
La început se ridică prea sus, răcind peste măsură pământul, apoi coboară prea jos, arzând vegetația și aducând secetă. Din greșeală el transformă o mare parte din Africa în deșert.
Jl FilpoC CC BY-SA 4.0
Supărat de pericolul pe care acțiunile băiatului îl reprezentau pentru cosmos, Zeus l-a doborât cu un fulger. Bietul Phaethon, lovit, a căzut mort în râul Eridan.