Pe lângă importanța lor istorică fără precedent, manuscrisele de la Marea Moartă sunt minuni arheologice.

Descoperită întâmplător de un păstor nomad, în 1946, în peșterile din Qumran, în deșertul iudaic, această colecție misterioasă de manuscrise antice (scrise în aramaică, greacă și ebraică), care cuprinde texte biblice, calendare și hărți astrologice (conțin detalii despre dezvoltarea iudaismului în perioada elenistică, despre relațiile dintre creștinismul primar și tradiția religioasă iudaică), i-a fascinat pe oamenii de știință – și i-a făcut să se întrebe cum de aceste documente au rezistat atât de bine, timp de aproximativ 2.100 de ani.

wikipedia.org CC BY-SA 2.5

În timp ce multe dintre cele peste 900 de documente s-au deteriorat în timp, unele dintre aceste pergamente antice au fost într-adevăr găsite într-o stare de conservare bună, în special o bucată lungă de 7,6 metri, cunoscută sub numele de Pergamentul Templului. Acum, un studiu recent a scos la iveală ceea ce oamenii de știință cred că este cheia conservării sale – și a posibilei sale distrugeri.

Israel MuseumPublic Domain

După cum a scris Live Science, cercetătorii au examinat recent Pergamentul Templului folosind o multitudine de instrumente cu raze X și spectroscopie Raman (o tehnică folosită pentru a afla compoziția chimică a unei substanțe folosind modele de lumină laser). Echipa a descoperit că Pergamentului Templului a fost creat folosind tehnici diferite față de multe dintre celelalte pergamente.

În urma cercetărilor, s-a constatat că Pergamentul Templului prezenta urme de o soluție minerală sărată care a fost găsită doar în alte câteva dintre pergamentele studiate anterior. Învelișul conține un amestec de săruri alcătuit din sulf, sodiu, calciu și alte elemente. Având în vedere că sarea are proprietăți puternice de conservare, este probabil ca acest strat sărat special să fi fost cel care a păstrat Pergamentul Templului într-o stare atât de bună.

Pe de altă parte, însă, stratul sărat ar putea contribui la deteriorarea scrierii antice, deoarece se știe că sărurile detectate pe pergament absorb umezeala din aer. Acest lucru înseamnă că, dacă nu este depozitat corespunzător, mineralele de sare de pe pergament ar putea „accelera degradarea pergamentului”. Dar un lucru încă îi nedumerește pe oamenii de știință: de unde provine acest amestec sărat?

Osama Shukir Muhammed Amin FRCP(Glasg)CC BY-SA 4.0

Și mai ciudat este faptul că niciuna dintre componentele care alcătuiesc stratul de sare de pe pergament nu poate fi găsită în mod natural în solul peșterilor sau în Marea Moartă. Acest strat mineral este în concordanță cu tradiția occidentală de preparare a pergamentului, în care documentele din piele de animal sunt ușor tăbăcite. Deoarece această tehnică nu era obișnuită în regiunea în care a fost găsit documentul, acest lucru sugerează că pergamentul a fost probabil exportat din altă parte a regiunii Mării Moarte.

Înțelegerea modului în care a fost fabricat acest pergament este importantă și îi poate ajuta pe cercetători să fie mai în măsură să identifice și mai bine falsurile și să utilizeze metoda adecvată de conservare pentru a împiedica deteriorarea continuă a acestui document antic.

Ce este scris în Manuscrisele de la Marea Moartă?

wikipedia.org Public Domain

Înainte de descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă nu au fost găsite alte documente atât de vechi, care să ateste relatările cuprinse în Biblie. În schimb, arheologii au fost surprinși să citească pasaje din Deuteronom și din alte cărți ale Vechiului Testament. Totuși, asta nu a fost tot ce au găsit în rândurile pergamentelor.

Se estimează că, în urmă cu aproximativ 2.100 de ani, scribii antici au ascuns papirusurile în peșteri, la nord de Marea Moartă, pentru a le proteja. La acea vreme se credea că informațiile care erau tipărite pe suluri proveneau direct din comunicarea divină. Din acest motiv, de asemenea, erau considerate documente sacre.

wikipedia.org

În total, au fost descoperite aproximativ 230 de fragmente de relatări exclusiv biblice. Cele mai vechi au fost datate în secolul al III-lea î.Hr., documentează Muzeul Manuscriselor de la Marea Moartă din Israel.

În timp ce ebraica este limba utilizată cel mai frecvent pe manuscrise, aproximativ 15% dintre documente au fost scrise în aramaică și câteva în greacă. Materialele din care sunt confecționate documentele sunt în principal pergament, deși unele sunt realizate din papirus.

Osama Shukir Muhammed Amin FRCP(Glasg)CC BY-SA 4.0

Cunoscute și sub numele de manuscrisele de la Qumran, după locul unde au fost găsite, manuscrisele de la Marea Moartă conțin un corpus unic de literatură religioasă. Ele sunt împărțite în două grupuri principale: manuscrise biblice – care au fost compilate în Biblia ebraică modernă – și manuscrise nebiblice. Acestea din urmă sunt texte sacre care au circulat în perioada celui de-al Doilea Templu. Pentru că nu intră în categoria scrierilor sfinte biblice, ele sunt considerate a fi de natură sectară.

Din cauza varietății narațiunilor sacre, cercetătorii care au analizat manuscrisele de la Marea Moartă cred că aceste comunități contemporane cu manuscrisele nu aveau o concepție unitară despre Biblie. Dimpotrivă, ideea unui „canon” biblic s-a consolidat secole mai târziu, în timpul Imperiului Roman.

De ce sunt atât de controversate?

wikimedia.orgCC BY-SA 4.0

Manuscrisele de la Marea Moartă au fost împrăștiate în 12 peșteri din Orientul Mijlociu. În unele cazuri, chiar și proveniența lor este incertă. În manuscrisele biblice și cele sectare au fost găsite până la 972 de texte antice. Arheologii evidențiază înregistrări ale legilor, obiceiurilor și credințelor antice.

Multe manuscrise biblice se aseamănă foarte mult cu textul masoretic. Asemănarea dintre Biblia ebraică și textele disponibile este „destul de remarcabilă”, explică specialiștii de la muzeul israelian unde sunt expuse astăzi unele fragmente. Acest lucru a generat controverse în rândul cercetătorilor religioși, întrucât manuscrisele de la Qumran sunt mai vechi cu peste 1000 de ani decât manuscrisele biblice identificate anterior.

Unele dintre ele sunt false?

wikipedia.org Public Domain

Unele dintre relatările conținute în manuscrisele de la Marea Moartă au generat controverse cu privire la originea și validitatea lor. Mai ales pentru că anumite fragmente nu au sărurile tipice ale Mării Moarte. În plus, unele manuscrise biblice prezintă diferențe față de limbajul și ortografia masoretică biblică standard.

Există arheologi și cercetători care sunt de părere că unii dintre scribi și-au luat libertatea de a modifica textele pe care le copiau.

Chiar dacă unele dintre fragmente sunt considerate a fi false, descoperirea și interpretarea manuscriselor a marcat o etapă importantă în literatura religioasă a tradițiilor iudeo-creștine.

Mai multe detalii despre Manuscrisele de la Marea Moartă găsești în cartea cu același nume (Manuscrisele de la Marea Moartă), pe care o poți comanda de pe elefant.ro.


Citește și: Biblia ebraică veche de peste 1.000 de ani, care a fost scoasă la licitație pentru o sumă cuprinsă între 30 și 50 de milioane de dolari