Misterul hărții Piri Reis: Antarctica descrisă cu 300 de ani înainte de descoperirea sa
La sfârșitul anului 1929, Gustav Deissmann, un teolog german, lucra la Biblioteca Palatului Topkapi din Istambul. În timp ce făcea inventarul obiectelor antice, Deissmann a găsit un pergament din piele de gazelă într-un teanc de articole aruncate. Acest pergament avea o hartă desenată pe el, aceasta fiind necunoscută pentru teolog. Deissmann a salvat pergamentul, care acum este cunoscut sub numele de harta Piri Reis.
Harta pe care a găsit-o fusese desenată și semnată în 1513 (harta este datată în anul 919, conform calendarului musulman) de cartograful turc Hagii Ahmed Muhiddin Piri, cunoscut și sub numele de Piri Reis.
International Maritime Organization
Pe lângă faptul că era cartograf, Piri Reis a servit în marina turcă, pentru care a deținut gradul de amiral. El a declarat că pentru a realiza harta Piri Reis a folosit 20 de hărți și diagrame diferite ca documente sursă. Opt dintre ele erau hărți ptolemeice (hărți ale lumii cunoscute conform secolului al II-lea), patru erau hărți portugheze, una era o hartă arabă și una a fost desenată de Cristofor Columb.
Conform notărilor din documentele sale, Reis a precizat despre teritoriul descoperit că: „Țara asta este o risipă. Totul este în ruine și se spune că aici se găsesc șerpi mari. Din acest motiv, necredincioșii portughezi nu au venit pe aceste țărmuri.”
Harta Piri Reis a fost, încă de la descoperirea ei, subiectul multor controverse. În primul rând, harta întruchipează un continent sudic care seamănă oarecum cu Antarctica, fiind realizată cu aproape 300 de ani înainte de a fi descoperită Antarctica. Nu numai că arată la fel, dar continentul este desenat ca o masă terestră așa cum era înainte de a fi acoperit cu calota glaciară, în urmă cu peste 6.000 de ani.
Profesorul Charles Hapgood a publicat, în 1965, teoria sa despre Antarctica în cartea „Maps of the Ancient Sea Kings”. Profesorul Hapgood a studiat harta Piri Reis împreună cu studenții săi și a găsit câteva lucruri pe care ei nu le-au putut explica.
Nu numai că Antarctica era fără calota glaciară, dar au observat că harta a fost desenată folosind proiecția Mercator, o metodologie nefolosită de cartografii europeni până la sfârșitul secolului al XVI-lea. „Proiecția Mercator” (o tehnică complicată de realizare a hărților geografice capabile să reprezinte pe o suprafață plană tot ceea ce se întinde pe glob, grație unei proiecții cilindrice) nu i-a fost cunoscută lui Reis, deoarece a fost propusă de geograful flamand Gerardo Mercatore, în 1569.
Și grecii au avut capacitatea de a crea hărți cilindrice în baza cunoștințelor lor despre geografia pământului, ei fiind capabili să calculeze latitudinea și longitudinea. Însă, proiecția Mercator a fost o tehnică precisă abia după anul 1760.
Cu toate acestea, nimic nu poate explica prezența Antarcticii pe harta Piri Reis. Hapgood (unul dintre cei mai cunoscuți susținători ai inversării polilor) a presupus că harta se bazează pe documente care datează din anul 4000 î.Hr., înainte de a exista pe Pământ o formă de civilizație avansată. Această teorie presupune că a existat o civilizație preistorică destul de capabilă să parcurgă trasee lungi, și cu o cunoaștere destul de precisă a geografiei terestre, să cartografieze terirotiile descoperite. Trebuie remarcat faptul că nu au fost găsite vreodată dovezi care să susțină teoriile lui Hapgood.
Potrivit multor istorici, harta este o reprezentare a liniei de coastă a Americii de Sud, cu elemente ale teritoriului intern. Dacă harta nu ar reprezenta pur și simplu America de Sud, ar însemna că Antarctica a fost alăturată pământului american, direct cu Uruguay, și că Argentina nu exista încă.
Conform acestei interpretări, ceea ce pentru unii este Antarctica nu este de fapt nimic altceva decât partea cea mai sudică a continentului american. Profesorul Hapgood a teoretizat că, în jurul anului 9500 î.Hr., Pământul a avut o schimbare bruscă a înclinării axei de rotație, care ar fi mutat Antarctica cu mii de kilometri spre sud, transformând-o într-un continent înghețat. Cu toate acestea, chiar și această teorie este considerată cu totul o fantezie. Dovezile arată că acest fenomen ar fi fost imposibil și nu s-a întâmplat.
Dilema rămâne nerezolvată: de ce Antarctica fără gheață poate fi identificată pe harta Piri Reis (care este prezentă și pe alte hărți, precum cea a lui Oronce Finé, datată 1531)? Până nu există dovezi reale privind hartă, noi teorii vor continua să apară.
