Misterul Camerei de Chihlimbar, cea mai mare comoară pierdută din lume
Camera de Chihlimbar, numită adesea „a opta minune a lumii”, a fost una dintre cele mai valoroase opere de artă din Rusia până când a fost furată și pierdută, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Proiectată pentru Palatul Charlottenburg de Andreas Schlüter, sculptor baroc german și arhitect renumit, Camera de Chihlimbar a fost evaluată la peste 500 de milioane de euro.
Construcția sa a început în 1701 de către meșterul Gottfried Wolfram și maeștrii chihlimbarului Ernst Schacht și Gottfried Turau.
Destinată Palatului Charlottenburg din Berlin, faimoasa Cameră de Chhihlimbar a fost admirată de către Petru cel Mare al Rusiei în timpul unei vizite de stat în 1716.
Pentru a încheia o alianță ruso-prusiană împotriva Suediei, Frederic William I a dăruit Camera de Chihlimbar Imperiului Rus – pentru a consolida noua lor relație.
Larry Koester CC BY 2.0
Larry Koester CC BY 2.0
Larry Koester CC BY 2.0
Pe parcursul a zece ani, faimoasa cameră a fost reamenajată și instalată în casa de vară a familiei imperiale de la Palatul Ecaterina, în actualul Pușkin, la periferia orașului Sankt Petersburg. Suprafața sa acoperea peste 55 de metri pătrați, având peste 6 tone de chihlimbar.
Camera conținea elemente arhitecturale ornamentate, sculpturi, panouri de chihlimbar, foiță de aur, pietre prețioase, statui care întruchipau îngeri și copii și oglinzi care luminau camera prin intermediul unor lumânări.
giggel, CC BY 3.0
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, invazia germană a Uniunii Sovietice (cunoscută și sub numele de Operațiunea Barbarossa) a pus operele de artă sub amenințarea jafului german.
Rușii au încercat să dezasambleze Camera de Chihlimbar pentru a o muta la Leningrad, dar au constatat că întreaga structură devenise fragilă, așa că au încercat să ascundă Camera de Chihlimbar în spatele unui tapet banal, în speranța că șiretlicul lor va fi suficient de bun pentru a împiedica furtul.
Edgar El, CC BY 3.0
Buster&Bubby
CC BY-SA 2.0
Adolf Hitler a considerat că operele sunt de origine germană și era hotărât să aducă faimoasa Cameră de Chihlimbar în Germania. El a trimis un detașament de soldați la Palatul Ecaterina, unde au descoperit Camera de Chihlimbar sub deghizarea sa precară. Ulterior, aceasta a fost transportată la Castelul Königsberg (actualul Kaliningrad din Rusia).
A rămas expusă la Königsberg pentru următorii doi ani, dar, pe măsură ce valul războiului s-a întors în favoarea aliaților, Hitler a ordonat mutarea bunurilor jefuite și a obiectelor de valoare culturală din Königsberg în locații sigure.
În 1944, Königsberg a fost puternic bombardat de Royal Air Force, iar în 1945, artileria Armatei Roșii a provocat mari daune.
Documente declasificate din Arhivele Naționale Ruse, scrise de către Alexander Brusov (șeful echipei sovietice însărcinate cu localizarea operelor de artă pierdute), au concluzionat că, cel mai probabil, Camera de Chihlimbar a fost distrusă în urma distrugerii castelului. Raportul său a mai afirmat că trei din patru mozaicuri florentine din Camera de Chihlimbar au fost descoperite deteriorate și arse în pivnița castelului.
În ciuda acestui fapt, sovieticii au continuat să efectueze căutări extinse pentru a găsi Camera de Chihlimbar în incinta castelului. S-a sugerat că acesta a fost un mijloc de propagandă la începutul Războiului Rece, pentru a ascunde faptul că ei au fost responsabili de distrugerea acesteia în timpul bombardamentului de artilerie (dând vina pe germani) sau că pur și simplu își investigau proprii soldați pentru distrugerea acesteia (deși acest lucru a fost negat între timp de oficialii ruși).
În schimb, mai mulți martori neconfirmați au afirmat că au văzut cum Camera de Chihlimbar a fost încărcată la bordul vasului Wilhelm Gustloff care a plecat din Gdynia în 1945. Vasul a fost ulterior scufundat de un submarin sovietic. Cu toate că epava a fost explorată de mai multe ori, nu au fost descoperite dovezi tangibile care să sugereze că faimoasa Cameră de Chihlimbar s-ar fi aflat vreodată la bordul său.
În 1997, părți din cel de-al patrulea mozaic florentin din Camera de Chihlimbar au fost recuperate de autoritățile germane, când a fost descoperit în posesia fiului unui soldat german care a pretins că l-a furat în timpul mutării camerei.
Astfel de evenimente contradictorii au dus la numeroase teorii cu privire la soarta Camerei de Chihlimbar, însă toate investigațiile nu au reușit să găsească nicio dovadă definitivă cu privire la locul unde se află.
Cea mai bună explicație este aceea că a fost într-adevăr distrusă la Königsberg sau că unele părți au rămas ascunse sub castel într-un seif, însă în 1968 secretarul general sovietic Leonid Brejnev a ordonat distrugerea castelului Königsberg, ceea ce a făcut ca orice cercetare la fața locului să fie imposibilă.
În 1979, guvernul sovietic a comandat reconstrucția Camerei de Chihlimbar pe baza fotografiilor și a dovezilor arhitecturale. După 25 de ani, reconstrucția ei a fost finalizată la Tsarkoie Selo, la Palatul Catherine, cu un cost de 11 milioane de dolari.
wikimedia.org
CC BY 3.0
Hans Hansen
Ce s-a întâmplat cu Camera de Chihlimbar originală? Ei bine, nimeni nu pare să aibă răspunsul la această întrebare. Cert este că și astăzi, misterul Camerei de Chihlimbar a rămas nedescifrat.
Mai multe curiozități despre camera de chihlimbar găsești în cartea Camera de chihlimbar, de Steve Berry, pe care o poți comanda de aici.
