Miracolul de Crăciun din Primul Război Mondial: Germanii, englezii și francezii au oprit lupta și au jucat fotbal împreună

Crăciunul ne apropie pe toți, ne face mai buni, mai iubitori. Sărbătoarea Nașterii Domnului evidențiază în fiecare om de pe pământ acea parte sensibilă: sufletul nobil care stă ascuns printre greutățile și problemele care l-au împovărat.

De Crăciun au loc miracole, iar Armistițiul de Crăciun, din anul 1914, este adesea sărbătorit ca un moment simbolic al păcii, într-un război care a fost mai mult decât devastator. Astfel, din negura confruntărilor Primului Război Mondial vine amintirea unui fapt remarcabil.

Primul Război Mondial începuse de aproape cinci luni, iar mulți dintre soldați erau deja sleiți de puteri. Pe frontul de Vest, trupele germane se luptau cu englezii și francezii. Erau peste 100.000 de soldați care văzuseră moartea cu ochii și care, din clipă-n clipă, așteptau să fie, poate, la rândul lor, uciși.

Familiile lor erau departe, Crăciunul se apropia și, cu toate acestea, li se ordonase să continue atacul. S-au depus nenumărate eforturi pentru ca soldații să aibă o permisie de câteva zile pentru a putea petrece Sărbătorile cu familia, însă conducătorii țărilor implicate în război nu au fost de acord cu o pace provizorie.

Cu toate acestea, în ajunul Crăciunului, nemții și-au „decorat” tranșeele cu brazi împodobiți și candele aprinse, în regiunea Ypres din Belgia, iar spre seară au început să cânte colinde. Nelăsându-se mai prejos, francezii și britanici le-au răspuns cu propriile cântări. Uneori era deslușită câte o voce mai ridicată ce ura sărbători fericite părții adverse. Aceleași colinde, în trei limbi diferite, se auzeau din toate cele trei tabere.

Ce a urmat nu poate fi descris în cuvinte. Soldații au început să strige în glumă invitații reciproce de a veni în tranșeele inamice, dar în scurt timp aceasta idee parcă își pierde din absurditate. Dintre soldații germani, francezi și britanici, câteva suflete curajoase și-au luat inima în dinți și au luat la pas țara nimănui, încântați, dar și temători în același timp, să facă cunoștință cu cei care cu doar câteva zile mai devreme i-ar fi ucis.

Focul și ura au încetat, iar inamicii și-au strâns mâinile, au făcut schimb de țigări și mâncare, au râs și au uitat, pentru o noapte, că luptă în Marele Război. Oamenii au participat la meciuri de fotbal, englezii aducând cu ei mingi de fotbal.

A fost un moment unic, ce a rămas în istorie sub numele de Armistițiul de Crăciun. În plus, tot atunci, morții ce împânzeau țara nimănui au fost îngropați, la unele ceremonii participând laolaltă și germani și englezi și francezi.

Mărturiile celor care au participat la „Armistițiul de Crăciun” sunt mai mult decât emoționante: „Apoi, am plasat chiar mai multe lumânări decât înainte de-a lungul tranșeului nostru de un kilometru, precum și pomi de Crăciun (…). Britanicii și-au exprimat bucuria lor prin aplauze. Ca majoritatea oamenilor, mi-am petrecut toată noaptea treaz. A fost o minunată, dar oarecum rece, noapte”, explica locotenentul german Kurt Zemisch.

Armistițiul de Crăciun a durat în unele porțiuni ale frontului până în jurul Anului Nou. Nu doar soldații simpli au participat, ci și ofițerii. Comandamentele transmiteau ordine de încetare a oricărei pactizări cu inamicul, dar fără rezultate.

Generalii au fost nevoiți să vină în prima linie și să ordone deschiderea focului sub amenințarea executării oamenilor pentru trădare.

Pentru a evita orice alte fraternizări, rotația trupelor a devenit obișnuită, iar unitățile cunoscute pentru astfel de acte au fost trimise în alte locuri, unde luptele erau acerbe.

În unele porțiuni ale frontului, ostilitățile au început la fel de emoționant ca în zilele în care se hotărâse armistițiul. Căpitanul James Dunn al Fusilierilor Galezi Roiali a declarat în acea vreme că „a tras trei focuri în aer și a ridicat un steag pe care scria „Crăciun fericit!”.

Germanii au răspuns cu un „Mulțumesc” mâzgălit pe o bucată de pânză, iar căpitanul acestora s-a ridicat și el pe parapet. Amândoi s-au salutat și s-au adăpostit în tranșee. Apoi, căpitanul german a tras la rându-i două focuri de armă în aer. Așa a reînceput războiul.

Informațiile legate de Armistițiul de Crăciun au fost suprimate de guvernele țărilor participante în război, dar scrisorile soldaților au ajuns în mâna presei, aceste evenimente putând fi aduse astfel la cunoștința publicului larg.

thevintagenews.com/avocatnet.ro/ziare.com

Citește și: 35 dintre cele mai vechi și rare fotografii din întreaga lume