Marcos Pantoja: Băiatul crescut de lupi timp de 12 ani, în munții din Spania
Prima dată când Marcos Rodríguez Pantoja a auzit voci la radio, a intrat în panică. „La dracu”, își amintește el gândindu-se, „acei oameni au stat acolo mult timp înăuntru!” Era 1966, iar Rodríguez s-a trezit din somn, de îndată ce a auzit vocilor. Nu era nimeni altcineva în cameră, dar sunetele unei conversații proveneau dintr-o cutie mică din lemn. Rodríguez s-a ridicat din pat și s-a îndreptat spre dispozitiv. Când l-a luat în mâini, nu a văzut nicio ușă, o trapă sau chiar o crăpătură în suprafața cutiei. Nimic. Oamenii erau fost prinși în capcană, se gândea el.
Rodríguez avea un plan. „Nu vă faceți griji, dacă vă deplasați cu toții într-o parte, vă voi scoate de acolo”, a țipat el spre radio. Astfel, băiatul lovește cu putere aparatul de un perete din cărămidă, în speranța că va salva oamenii prinși în el.
Carcasa radioului s-a spart, difuzorul a ieșit din ea și vocile nu s-au mai auzit. Rodríguez a lăsat radioul pe podea.
Când a îngenuncheat să caute printre resturi, oamenii nu erau acolo. El i-a strigat, dar nu au răspuns. A căutat mai frenetic, dar tot nu au apărut. „I-am ucis!” Rodríguez a mugit și a fugit în patul său, unde s-a ascuns pentru tot restul zilei.
Rodríguez avea vreo 20 de ani. Nu avea niciun fel de dizabilități de învățare. Într-adevăr, nu era nimic care să sugereze că inteligența sa era sub medie. Însă el nu știa nimic despre radio deoarece, între vârsta de șapte și 19 ani, potrivit propriei mărturii, Rodríguez a trăit departe de civilizație, în Sierra Morena, un lanț muntos pustiu care se întinde în sudul Spaniei, fiind crescut de lupi.
Totul a început în 1953
Marcos Rodríguez Pantoja s-a născut în Córdoba, Andaluzia, cea mai sudică regiune a Spaniei, în anul 1946. Mama sa a murit la naștere, iar tatăl său l-a vândut unui păstor de capre, pe când băiatul avea trei ani. Când Pantoja avea șapte ani, păstorul a murit, așa că tânărul a rămas cu mama sa vitregă. Pentru că femeia îl bătea constant și îl ținea flămând, băiatul a preferat singurătatea munților și a fugit de acasă. Curând după aceea, acesta a găsit o nouă familie care l-a acceptat – familia lupilor iberici. Timp de 12 ani, Pantoja a trăit cu lupii din munții Sierra Leon, a dormit în peșteri și s-a hrănit cu fructe de pădure, ciuperci și carne.
„Animalele m-au ghidat cu privire la ce să mănânc. Orice au mâncat ele, am mâncat și eu”, a spus el.
Marcos a declarat că a stabilit o legătură specială cu unele animale. „Într-o zi am intrat într-o peșteră și am început să mă joc cu pui de lup care locuiau acolo și am adormit. Mai târziu, lupoaica a adus mâncare puiului și m-am trezit. M-a văzut și s-a uitat cu înverșunare la mine. Lupul a început să rupă carnea. Puiul s-a apropiat de mine și am încercat să-i fur mâncarea, pentru că și mie îmi era foame. Atunci, lupoaica a mârâit. M-am întors.
După ce și-a hrănit puiul, lupoaica mi-a aruncat o bucată de carne. Nu am vrut să o ating, pentru că am crezut că o să mă atace, dar împingea carnea cu nasul. Am luat-o, am mâncat-o și m-am gândit că avea de gând să mă muște, dar a început să mă lingă. După aceea, am făcut parte din familie. „
Singur în sălbăticie, după cum spune el, a fost crescut de lupi, aceștia fiind cei care l-au protejat. Fără nimeni cu care să vorbească, a uitat să vorbească, astfel că a început să latre, să ciripească, să țipe și să urle.
Marcos Pantoja a fost luat din sălbăticie la vârsta de 19 ani
Doisprezece ani mai târziu, polițiștii l-au găsit ascuns în munți, înfășurat într-o piele de căprioară și cu părul lung. A încercat să fugă, dar ofițerii l-au prins, i-au legat mâinile și l-au adus în cel mai apropiat sat. În cele din urmă, un tânăr preot l-a adus înntr-un spital al unei mănăstiri din Madrid, unde a stat un an și a fost educat de călugărițe. A fost trimită la școală, să învețe să vorbească și cum să se comporte în lume.
Când a părăsit spitalul mănăstirii, adaptându-se la viața oamenilor, Marcos a avut parte de o serie de șocuri. Când s-a dus prima dată la cinematograf – să vadă un film cu cowboy – a fugit din încăpere pentru că era îngrozit de imagini. Prima dată când a mâncat într-un restaurant, a fost surprins că a trebuit să-și plătească mâncarea.
De când a fost luat din sălbăticie, Rodríguez s-a străduit să facă față așteptărilor societății. A locuit în mănăstiri, clădiri abandonate și pensiuni din toată Spania. A lucrat pe șantierele de construcții, în baruri, cluburi de noapte și hoteluri; a fost jefuit și exploatat: oamenii au profitat de naivitatea lui. „Am fost în mod constant umilit. Printre oameni, am învățat să urăsc și să fiu jenat”, a spus bărbatul. Nimeni nu i-a crezut povestea. Toți au crezut ca este un idiot sau un bețiv.
Orice a făcut, Marcos Rodríguez Pantoja nu a putut să se adapteze în societate.
A încercat să se întoarcă în vechea sa comunitate din Andalucia. Cu toate acestea, zona este acum plină de case, iar Pantoja spune că lupii nu-l mai acceptă.
„Există lupi și dacă îi chem, vor răspunde, dar nu se vor apropia de mine”, a spus Pantoja. „Miros precum oamenii.”
De aproximativ 15 ani, Marcos locuiește în Rante, iar toată lumea îl cunoaște și îl tratează cu respect. În prezent, bărbatul de 75 de ani are o pensie de invaliditate ca urmare a unui accident pe care l-a avut în timp ce lucra pe un șantier – dar ori de câte ori poate, dă o mână de ajutor la singurul bar din Rante. Chiar și așa, banii abia îi ajung de la o lună la alta.
În 2010, regizorul spaniol Gerardo Olivares a lansat un film, Entrelobos („printre lupi”), bazat pe viața lui Rodríguez din munți.
Cartea Inteligența animală. Uimitoare dovezi de emoții și gânduri la diferite specii animale – de Virginia Morell – poate fi comandată cu reducere de pe elefant.ro.
