„Mammoth”, cea mai mare instalație de captare a dioxidului de carbon din aer, a fost inaugurată în Islanda
Dacă schimbările climatice sunt cauzate de concentrația excesivă a gazelor cu efect de seră, în special a dioxidului de carbon (CO2), în atmosfera Pământului, de ce să nu absorbim acest CO2 cu ajutorul aparaturii, iar apoi să-l stocăm în subteran sau să îl reutilizăm? O opțiune promițătoare pentru unii, un joc de noroc tehnologic pentru alții, însă ideea câștigă teren.
Cea mai mare instalație de captare a carbonului din lume, „Mammoth”, a început să funcționeze în Islanda, fiind administrată de compania elvețiană Climeworks.
36.000 de tone de CO₂ pe an
Matthias Heyde
Reamintim că tehnologia de captare directă a aerului (DAC) este una dintre numeroasele opțiuni de atenuare a efectelor încălzirii globale.
După ce și-a dovedit deja eficiența, aceasta presupune captarea CO2 direct din aerul înconjurător, reducând astfel cantitatea de gaze cu efect de seră din atmosferă.
După cum se explică într-un comunicat de presă emis de Climeworks în data de 8 mai 2024, o instalație numită „Mammoth” tocmai a fost inaugurată la centrala geotermală Hellisheiði din Islanda. Este cea mai mare instalație de acest tip din lume, capabilă să capteze aproximativ 36.000 de tone de CO2 pe an. „Instalația a început cu succes să capteze CO2, cu 12 din cele 72 de containere colectoare instalate în acest moment”, se precizează în comunicat.
Prin urmare, instalația „Mammoth” depășește Orca, precedenta instalație de acest fel din Islanda, lansată în 2021, care are o capacitate de captare de 4.000 de tone pe an.
Impactul energetic și de mediu
Energia geotermală islandeză alimentează întreaga instalație „Mammoth”, demonstrând o soluție climatică durabilă remarcabilă. Acesta este motivul pentru care centrala a fost construită în apropierea unei uriașe centrale geotermale administrate de ON Power Group, cu care lucrează Climeworks.
Dioxidul de carbon captat este transformat în piatră și depozitat în subteran. Această metodă promite o reducere durabilă a emisiilor de carbon în atmosferă.
Deși promițătoare, tehnologia de captare directă a aerului (DAC) rămâne controversată, în principal din cauza costului său ridicat, estimat la aproape 1.000 de dolari pe tona de CO2 captată.
Potrivit lui Jan Wurzbacher, cofondator al companiei Climeworks, reducerea acestui cost la aproximativ 100 de dolari pe tonă până în 2050 ar putea face această tehnologie viabilă din punct de vedere economic.
Cu toate acestea, criticii, cum ar fi Lili Fuhr de la Centrul pentru dreptul internațional al mediului, avertizează asupra riscurilor ecologice și a incertitudinilor asociate cu această tehnologie.
În ciuda criticilor, tehnologia DAC câștigă teren la nivel mondial. În Statele Unite, start-up-ul Occidental a anunțat anul trecut că intenționează să construiască o instalație DAC și mai mare, numită STRATOS, capabilă să elimine 500.000 de tone de CO2 pe an.
„Mammoth” marchează un pas înainte semnificativ în lupta împotriva schimbărilor climatice, datorită inovațiilor tehnologice. Succesul sau eșecul său ar putea influența viitoarele politici de mediu. Dar ar putea, de asemenea, să influențeze traiectoria eforturilor globale de reducere a emisiilor.
