Mamelucii, soldații de elită care au învins cel mai puternic imperiu medieval și au condus Egiptul timp de aproape trei secole

Ei au învins și i-au alungat pe cruciați și au eliberat Siria, Egiptul și locurile sfinte ale islamului de mongoli. Ei au făcut din Cairo orașul dominant al lumii islamice la sfârșitul Evului Mediu.

Și ceea ce este deosebit de interesant, sub stăpânirea soldaților-statali a fost pus accentul pe arhitectură și învățare. Aceasta este povestea mamelucilor, soldați de elită care au învins cel mai puternic imperiu medieval și și-au stabilit sultanatul.

Cuvântul mameluc în sine înseamnă „deținut”. Deși dominanți în acel stat, mamelucii nu au fost originari din Egipt, ci soldați-sclavi, în mare parte turci Kipchak din Asia Centrală.

Prin lege (deși adesea nu în practică), mamelucii nu puteau moșteni proprietatea de la tatăl lor sau o poziție în serviciu, motiv pentru care recrutau adesea noi membri ai armatei din surse externe.

Mamelucii Bahri erau în mare parte nativi din sudul Rusiei, iar Burjii erau în mare parte circasieni din Caucaz. Ca popor de stepă, aveau mai multe în comun cu mongolii decât cu popoarele din Siria și Egiptul.

Cum deveneau tinerii mameluci?

Louis Dupré

Cel mai adesea, mamelucii capturau băieți de aproximativ 13 ani din zona din nordul Imperiului Persan, îi converteau la islam și apoi îi antrenau să devină soldați de elită care slujeau sultanul și pe cei care aveau un rang înalt.

În secolul al XIII-lea, califii musulmani aveau un număr mare de mameluci, iar sultanul avea cei mai mulți dintre ei. Întrucât erau separați de familiile lor, iar în statele în care erau fost aduși nu aveau rude, mamelucii erau dependenți de stăpânul lor. Un mameluc era antrenat pentru război și crescut pentru a fi loial stăpânului său.

Politica în cadrul mamelucilor era sângeroasă și brutală. Faptul că averea și pozițiile nu puteau fi moștenite nu i-a împiedicat să încerce să creeze o linie de descendență, iar fiecare încercare s-a încheiat cu lupte. Epurările domnilor și rivalilor erau, de asemenea, obișnuite, iar sultanii foloseau de obicei tragerea în țeapă și crucificarea ca pedepse.

Curs de pregătire

O parte foarte importantă a pregătirii războinici a fost Furūsiyya, un cuvânt alcătuit din cele trei elemente: „ulum (știință), funun (arte) și adab (literatură). Exercițiul de cavalerie includea: tehnici de călărie, tactici de cavalerie, trasul cu arcul, chiar și tratarea rănilor. Antrenamentul includea și îngrijirea calului, iar pe lângă exercițiile practice a existat și un cod – călăreții trebuiau să fie curajoși și generoși.

Mamelucii trăiau aproape în întregime în garnizoanele lor. Jocurile ecvestre (un fel de polo) erau distracția principală, deoarece practicau controlul cailor, virajele strânse și „ajustarea” vitezei de deplasare – abilități necesare pe câmpul de luptă. Au practicat, de asemenea, trasul cu arcul și acrobația.

Memelucii devin independenți

Oportunitatea mamelucilor de a se răzvrăti împotriva stăpânilor lor a venit la sfârșitul anilor 1240, în timpul dinastiei kurde Ayyubid, fondată de Saladin în anii 1170.

În același timp, evenimentele din est au început să afecteze regiunea. Mongolii au atacat triburile vestice ale Chinei din stepele de est și au înaintat spre sudul Rusiei, împingând alte popoare spre vest. În 1244, cu sprijinul tacit al Ayyubiților din Cairo, Ierusalimul a căzut în mâinile unui grup de Khorezmieni, perși de Est, care fugeau și ei din calea nou-formatului Imperiu Mongol.

În același timp, cu scopul eliberării Ierusalimului, Ludovic al IX-lea a convocat a șaptea Cruciadă (nici papalitatea și nici un alt monarh creștin important nu a luat măsuri). În loc să atace direct Țara Sfântă, Ludovic a plănuit să cucerească ținuturile bogate ale Egiptului.

Ludovic al IX-lea a capturat orașul portuar Damietta în iunie 1249 cu o armată de aproximativ 20.000 de oameni.

wikipedia.org

Apoi a pornit spre Cairo. Moartea sultanului Salih Najm al-Din Ayyub ar fi trebuit să-i ofere un avantaj, dar în ciuda haosului care a urmat la Cairo, văduva sultanului, Shajar el-Dur, a reușit să preia controlul cu ajutorul mamelucilor.

Ludovic al IX-lea și templierii au fost învinși de comandantul armatei mameluce Bahirya Baybars la al-Mansourah (al-Mansur). Ludovic al IX-lea a refuzat să se întoarcă la Damietta, iar trupele sale au murit de foame. În timpul unei retrageri întârziate din martie 1250, Ludovic al IX-lea a fost prins și apoi răscumpărat în schimbul orașului Damietta și 400.000 de livre. Ludovic al IX-lea s-a dus apoi la Acre (sau Accra) unde a încercat la distanță să negocieze cu mongolii pentru a-l ajuta împotriva musulmanilor. Cruciada lui Ludovic al IX-lea a fost impulsul pentru ca mamelucii să scape în cele din urmă de Ayyubiți.

Când mamelucii au forțat-o pe văduva Shajar el Dur să se căsătorească cu comandantul lor Iz el Din Aybak – sultanatul mameluc a fost creat în Egipt. A fost începutul domniei dinastiei Bahri a mamelucilor, iar Iz el Din Aybak a fost primul său sultan.

Cu toate acestea, Iz el Din Aybak a fost ucis mai târziu la ordinul soției sale.

El a fost succedat de fiul său Nur ad Din Ali, căruia i-a urmat Saif ed Din Qutuz.

Mamelucii vs. Mongolii

Rashid-al-Din Hamadani

Hulagu Khan a trimis emisari la Saif ed Din Qutuz la Cairo cerând capitularea, dar emisarii au fost omorâți, capetele lor fiind puse la porțile orașului.

Horace Vernet 

Cu toate acestea, atunci a sosit vestea că Marele Mongol Khan Monge Khan a murit, iar Hulagu Khan s-a întors în Karakorum pentru a-și susține familia.

În ciuda plecării sale, armata mongolă din Siria era încă puternică și număra în jur de 20.000 de oameni. Armatele mameluce și mongole au tăbărât în ​​Palestina în iulie 1260 și s-au întâlnit la Ain Jalut în data de 3 septembrie.

Bătălia a durat din zori până la prânz. Mongolii, puterea invincibilă a vremii, au fost învinși, iar generalul lor șef a fost ucis chiar de către Saif ed Din Qutuz. Se spune că mecanismele de comandă și control ale mamelucilor au fost impresionante.

Mongolii erau arcași ușor blindați, cu puține arme pentru lupta corp la corp. Caii lor erau unii de mici dimensiuni, de stepă. Mamelucii, în schimb, erau blindați și călăreau cai arabi.

getarchive.net

Mongolii nu aveau pregătire în organizare, în timp ce mamelucii aveau. Mongolii erau mai eficienți doar în ceea ce privește mobilitatea și viteza de a trage cu săgețile.

wikipedia.orgCC BY-SA 3.0

Saif ed Din Qutuz a fost asasinat de un coleg mameluc, Baybars, în călătoria triumfală de întoarcere la Cairo. Deși domnia lui Saif ed Din Qutuz  a fost scurtă, el este cunoscut drept unul dintre cei mai populari sultani mameluci din lumea islamică și deține o poziție înaltă în istoria islamică. 

Ahmed yousri elmamlouk CC BY-SA 4.0

Baybars a preluat sultanatul. Acest eveniment a stabilit modelul succesiunii în Imperiul Mameluc: doar câțiva sultani au murit din cauze naturale. Domnia medie a unui sultan a fost de șapte ani. În ciuda acestui fapt, dinastia s-a dovedit a fi una dintre cele mai stabile entități politice ale Orientului Apropiat medieval.

Pe lângă curățarea rapidă a Siriei de mongoli, aceștia au început un proces de fortificare și au îmbunătățit comunicarea și diplomația cu prinții islamici din regiune, consolidând astfel puterea egipteană în Siria. Protecția Siriei a fost esențială pentru mamelucii care s-au prezentat drept apărătorii islamului.

Resursele egiptene erau dedicate construirii și antrenării unei armate pentru Siria, care era întotdeauna mobilizată la cea mai mică provocare din partea mongolilor.

Comunicarea în cadrul statului mameluc a fost, de asemenea, esențială. Porturile au fost îmbunătățite și a fost stabilit un serviciu de corespondență de patru zile între Cairo și Damasc.

Baybars a deschis comerțul cu regatul spaniol Aragon și a menținut relații de prietenie cu statele maritime italiene. De asemenea, a trimis emisari la Hoarda de Aur, Hanatul Mongol din Rusia, cu care Hulagu Khan era în conflict. Acest lucru a ajutat la menținerea fluxului de sclavi din regiunea Mării Negre pentru a menține sistemul mameluc și a crescut presiunea asupra Ilkhanatului din Asia Centrală.

Pe lângă faptul că i-a ținut la distanță pe mongoli, Baybars a distrus pământurile creștine din Orientul Mijlociu. În 1263, a cucerit Nazaretul și vecinătatea Acre. În 1265 a cucerit Cezareea și Haifa.

Baybars se temea de o alianță între mongoli și puterile creștine. Mongolii au încercat cu siguranță să realizeze acest lucru și în 1271, Edward Plantagenet, în timpul celei de-a opta cruciade, a reușit să-i convingă să trimită forțe semnificative în Siria pentru a reduce presiunea mamelucilor asupra orașelor cruciate rămase. Dar după eșecul cruciadei, ultimele orașe cruciate au fost curând distruse.

Dinastia mamelucilor era una sigură și a rezistat până în secolul al XVI-lea. Luptele pentru putere nu au împiedicat continuitatea ei, chiar și după ce mamelucii Burji au preluat de la mamelucii Bahri la mijlocul secolului al XIV-lea.

Doar armata lui Timur i-a amenințat mai serios cu invaziile, însă mamelucii au făcut față atacurilor.

Căderea Sultanatului Mameluc

Dinastia a fost slăbită de Moartea Neagră, care a făcut ravagii în Orientul Mijlociu de la mijlocul secolului al XIV-lea. De asemenea, când portughezii au început comerțul oceanic și au deschis calea către India, mamelucii au rămas fără venituri semnificative.

În cele din urmă, a fost nevoie de doar două bătălii scurte pentru ca sultanul otoman Selim I să decimeze ultima armată a mamelucilor. Ultima bătălie a avut loc pe un câmp nu departe de piramidele de lângă Cairo, în 1517. Armata otomană a folosit arme de foc și artilerie, în timp ce mamelucii au venit la ei cu arc, suliță și cu săbii. Istoria i-a ajuns din urmă.

Cu toate acestea, Selim I a continuat să angajeze mameluci ca viceregi, iar recrutarea circasienilor pe post de „colectori de taxe” a continuat până când o nouă eră a sosit în Egipt cu armata lui Napoleon, în 1798.