Ludwig van Beethoven: Geniul care a revoluționat istoria muzicii
Ludwig van Beethoven, unul dintre cei mai mari compozitori care au trăit vreodată, s-a născut în Bonn, Germania, într-o familie de muzicieni. Bunicul și tatăl său au fost amândoi cântăreți în corul de stat.
Încăpățânat și egoist, dramatic, dar îndrăgit de prieteni, Beethoven avea să devină un pianist celebru și un compozitor genial, care a compus nouă simfonii, concerte pentru pian, sonate pentru pian și cvartete de coarde.
De-a lungul timpului, Beethoven și-a pierdut încet-încet auzul, dar a continuat să scrie multe dintre cele mai importante lucrări din istoria muzicii. Beethoven a avut capacitatea de a compune în ciuda faptului că era complet surd.
Acesta își putea imagina armonii și sunete în cap fără să audă instrumentul. După ce Beethoven a rămas surd, și-a dat seama
că poate atașa o tijă metalică la pianul său, pentru a o ține între dinți în timp ce cânta. Acest lucru îi permitea
să audă tonul prin intermediul vibrațiilor transmise prin oasele craniene spre urechea internă. Acest lucru se numește „conducție osoasă”.
Pe lângă faptul că a fost pionierul Epocii Clasice, Ludwig van Beethoven a redefinit sonatele la pian, atât din punct de vedere tehnic, cât și muzical. Cu toate acestea, cu toată măreția sa, Ludwig van Beethoven a avut, de asemenea, partea sa de ciudățenii.
Iată câteva curiozități interesante despre geniul surd al muzicii clasice!
1. Ludwig van Beethoven a fost al treilea Ludwig din familia Beethoven
Primul Ludwig van Beethoven a fost bunicul compozitorului, un muzician din Bonn, iar cel de-al doilea a fost fratele mai mare al lui Beethoven, care a murit la câteva zile după nașterea sa.
2. Tatăl său l-a forțat să cânte
Încă de când era mic, Johann van Beethoven a observat înclinația băiatului său pentru cântat. Astfel, și-a propus să creeze un copil-minune, așa cum fusese Mozart cu câteva decenii înainte.
Johann și-a forțat fiul să exerseze zi și noapte pentru a ajunge la același nivel de geniu.
3. La prima sa vizită la Viena, Ludwig van Beethoven, în vârstă de 17 ani, a cântat pentru Mozart
Mozart, pe atunci cel mai mare compozitor din Viena, era în general neimpresionat de ceilalți muzicieni, fiind cu mult înaintea colegilor săi în ceea ce privește talentul și realizările muzicale. Nimeni nu știe cu adevărat ce s-a întâmplat în timpul recitalului, dar, se presupune că Mozart ar fi ieșit din sală spunând: „Stați cu ochii pe el – într-o zi va da lumii ceva despre care să se vorbească”.
4. A studiat cu profesorul lui Mozart – Franz Joseph Haydn
După ce Beethoven s-a mutat la Viena, la vârsta de 20 de ani, a început să ia lecții cu Haydn, adesea numit părintele simfoniei.
Haydn i-a predat, de asemenea, lui Mozart, unul dintre primii idoli ai lui Beethoven.
Deși Haydn și Beethoven se certau adesea, Ludwig van Beethoven i-a dedicat totuși Sonatele pentru pian, op. 2, profesorului său.
5. Ludwig van Beethoven a fost bolnăvicios pe tot parcursul vieții sale
Născut într-o perioadă în care nu exista medicina modernă, Ludwig van Beethoven a suferit de colită, reumatism, febră reumatică, tifos, afecțiuni ale pielii, abcese, o varietate de infecții, oftalmie, degenerare inflamatorie a arterelor, icter, hepatită cronică și ciroză hepatică.
6. Surditatea lui Ludwig van Beethoven a fost probabil rezultatul unei boli din copilărie
Beethoven a început să își piardă auzul la vârsta de 26 de ani, iar în ultimul deceniu de viață acesta nu mai auzea deloc. Deși există multe teorii cu privire la motivele pentru care Beethoven și-a pierdut auzul, nu știm cu adevărat care a fost cauza. Însă, se presupune că surditatea lui Ludwig van Beethoven a fost rezultatul unei boli din copilărie, precum tifosul sau variola.
7. Nu a avut noroc în dragoste
Ludwig van Beethoven s-a îndrăgostit pentru prima dată de o tânără contesă pe nume Julie („Giulietta”) Guicciardi în 1801, dar nu s-a putut căsători cu ea pentru că era un om de rând. Faimoasa sa sonată pentru pian nr. 14, „Clar de lună”, îi este dedicată Juliei.
Câțiva ani mai târziu, s-a îndrăgostit de Josephine Brunswick, o altă contesă, după ce a început să-i dea lecții de pian. Cei doi au avut o scurtă relație, pe care au întrerupt-o atunci când familia Josephinei Brunswick a intervenit.
8. Simfonia nr. 3 în Mi bemol major a lui Ludwig van Beethoven a fost dedicată lui Napoleon
Simfonia nr. 3 în Mi bemol major, op. 55 (de asemenea, Sinfonia Eroica italiană, Simfonia eroică) este o compoziție riguroasă din punct de vedere structural și de mare profunzime emoțională, care a marcat începutul perioadei de mijloc creativ al compozitorului Ludwig van Beethoven.
Beethoven a început să compună cea de-a treia simfonie la scurt timp după Simfonia nr. 2 în Re major, op. 36; a finalizat compoziția la începutul anului 1804, iar prima audiție publică a Simfoniei nr. 3 a avut loc la 7 aprilie 1805, la Viena.
La început, Ludwig van Beethoven l-a admirat pe Napoleon ca simbol al revoluției și al unei noi ere în Europa și a scris cea de-a treia simfonie în timp ce se gândea să se mute la Paris, ea fiind dedicată lui Napoleon. Ulterior, după ce Napoleon s-a încoronat ca împărat al francezilor, Ludwig van Beethoven a fost dezamăgit de conducătorul francez.
9. Lui Beethoven i-au trebuit 10 ani pentru a scrie o opera Fidelio
Karl Joseph Stieler
Singura operă a lui Ludwig van Beethoven, „Fidelio”, a fost printre compozițiile sale prețuite, dar și cele mai tulburătoare. Astfel, nu este de mirare că acesta a declarat despre ea că, deși „este lucrarea care mi-a adus cea mai mare durere, din acest motiv este cea mai dragă mie”.
„Fidelio” a fost scrisă în 10 ani și a avut trei versiuni. Versiunea finală a avut premiera în 1814 și a avut un mare succes.
10. A murit în timpul unei furtuni, la vârsta de 56 de ani
Ludwig van Beethoven s-a stins din viață în data de 26 martie 1827, după o lungă boală.
Nu știm cu adevărat care au fost ultimele cuvinte ale lui Beethoven, deși prietenii și biografii săi au înregistrat mai multe versiuni diferite, printre care „Păcat, păcat – prea târziu” sau „Aplaudați, prieteni, comedia s-a terminat” și „Voi auzi în ceruri”, o referire la surzenia sa.
