Legi absurde: Papa Grigore al IX-lea și interzicerea pisicilor în Evul Mediu
Există două tipuri de oameni la nivel global: Cei care iubesc pisicile și cei care urăsc pisicile.
Oamenii din istorie au dus această relație dintre om și felină un pic prea departe. Unii au mers chiar până la a declara război micilor noștri prieteni blănoși. Cine a fost unul dintre acești oameni? Papa Grigore al IX-lea. Da, așa este. Papa a declarat război populației de pisici.
Iată, așadar, care a fost logica din spatele acestui război, cât și motivul pentru care pisicile nu erau iubite la acea vreme.
Istoria acestei decizii controversate
Adél Grőber
Conrad de Marburg a fost inchizitor papal pe vremea Papei Grigore al IX-lea, iar acesta avea convingeri puternice despre pisici și a folosit pisicile pentru a-și susține ideea că aceste mici feline erau Satana într-o haină de blană. Aceste dovezi au venit sub forma unor mărturisiri care arătau că pisicile erau în legătură cu diavolul și, prin urmare, trebuiau pedepsite.
Acest lucru a dus apoi la faptul că Papa a declarat război pisicilor din Europa.
Războiul Papei Grigore al IX-lea împotriva pisicilor
Raphael
Între 1227 și 1241, lumea catolică era condusă de Papa Grigore al IX-lea, iar oamenii aveau câteva credințe despre lume, pe care noi, cei din ziua de astăzi, le-am considera nebunești. Papa Grigore credea că pisicile purtau în ele spiritul lui Satan și, prin urmare, nu erau de încredere. Acest lucru a dus la superstiția că pisicile negre sunt aducătoare de ghinion.
În data de 13 iunie 1233, Papa Grigore al IX-lea a emis Vox in Rama, un decret papal oficial care declara că Satana era pe jumătate pisică și că uneori lua forma unei pisici. El cerea credincioșilor să ucidă toate pisicile pe care le întâlneau. Cu alte cuvinte, o adevărată cruciadă împotriva pisicilor.
Astfel, catolicii de pe continent au început să sacrifice orice felină care intra pe proprietatea lor.
De fapt, în anii 1233 – 1234, a avut loc o exterminare în masă a pisicilor de către cei loiali Bisericii și Papei. Unii istorici cred că oamenii au ucis atât de multe pisici pentru a provoca un val de ciumă; acest lucru a dus apoi la credința că Satana a provocat ciuma din cauza faptului că era furios că atât de multe dintre pisicile sale au fost ucise.
Marie-Pier Morin
Privind înapoi în istorie, putem înțelege că șobolanii au prosperat pentru că au fost ucise atât de multe pisici. Dar, fără ca oamenii să știe, puricii de pe șobolani erau purtătorii ciumei.
Dar Papa începuse ceva care a durat mult timp până să se stingă complet. Războiul său împotriva pisicilor a avut un efect masiv asupra oamenilor și pisicilor deopotrivă.
Faptul că Papa a declarat război pisicilor a dus la efecte care s-au extins mult mai departe, mult dincolo de micile feline.
Efectele războiului
Războiul Papei împotriva pisicilor nu a afectat doar pisicile. A avut un efect semnificativ și asupra oamenilor. Războiul a părut să declanșeze o vânătoare de vrăjitoare în masă. Mii de oameni erau acuzați și hărțuiți de vecini și prieteni.
Apăruse chiar și un nou loc de muncă: vânător de vrăjitoare. Oamenii religioși care doreau să-și dovedească loialitatea față de Biserică vânau și acuzau femeile de vrăjitorie. În urma acestei vânători, femeile ghinioniste erau torturate și ucise.
Totuși, pisicile încă nu erau în siguranță. De data aceasta, pisicile erau ucise ca urmare a freneziei vânătorii de vrăjitoare.
Abia când același Papă a excomunicat în cele din urmă pisicile, crimele au încetat. Deși superstițiile continuă să existe și astăzi. Acest lucru demonstrează că unele idei nu mor niciodată.
Deci, iată ce s-a întâmplat – un lucru îngrozitor pentru niște creaturi atât de adorabile. Pisicile noastre de companie au trecut prin momente dificile în anumite perioade ale istoriei din cauza unei înțelegeri greșite a modului în care se răspândesc bolile și a unei credințe religioase puternice.
Deși complet greșită, logica era construită pe credința că pisicile, ca și vrăjitoarele, erau în legătură cu diavolul. Când oamenii nu erau informați, Biserica era principala sursă de îndrumare și autoritate. Oamenii se temeau că Dumnezeu îi va pedepsi pentru că nu își arătau loialitatea față de Biserică.