Kafka și păpușa călătoare: O poveste care te va inspira să depășești orice obstacol
Născut în anul 1883 la Praga, Boemia (Böhmen în germană), acum Republica Cehă – într-o familie de evrei cu șase copii – Franz Kafka a fost un luptător de mic. Doi dintre frații săi au murit în copilărie, iar cele trei surori rămase în viață și-au găsit sfârșitul în lagărele de concentrare.
Tatăl său, Hermann Kafka, o fire ţâfnoasă, își îndrepta mai tot timpul mânia asupra fiului – Franz Kafka – disprețuindu-l pentru că iubea literatura și reproșându-i frecvent că nu să aibă niciodată succesul său (Hermann Kafka fiind vânzător de bastoane).
După liceu, Franz Kafka a frecventat cursurile Universității Charles Ferdinand, unde la început a studiat chimia, dar după numai două săptămâni de la începerea cursurilor acesta s-a transferat la secția de Drept.
În anul 1906, Kafka și-a luat diploma în Drept, dar de la o vârstă fragedă a știut că liniștea lui se găsește în scris și citit. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Verdictul”, Fochistul”, „Metamorfoza”, „Colonia penitenciară” sau „Un medic de țară”. Chiar dacă faimosul autor a fost intotdeauna perceput ca o personalitate sobră, un neînțeles care se simțea adesea înstrăinat, acesta era mult mai optimist și mai emoțional decât arăta în scrierile sale.
Atelier Jacobi: Sigismund Jacobi (1860–1935)
Fascinat de o poveste inspirată din fapte reale care îl are în prim-plan pe Franz Kafka, în ultima perioadă a vieţii sale, Jordi Sierra i Fabra a decis să înglobeze totul într-o carte incredibilă.
În cartea sa „Kafka şi păpuşa călătoare” Jordi Sierra i Fabra ne arată că viața este surprinzătoare.
În ultimii săi ani din viață, Kafka obișnuia să se plimbe în parcul Steglitzer din Berlin. În una din zile, o fetiță care plângea îi atrage atenția marelui scriitor.
Sensibilizat de suferința micuței, Kafka o întreabă care este motivul supărării ei, iar fetiţa îi mărturiseşte că şi-a pierdut păpuşa preferată. Cei doi au căutat jucăria, dar fără succes.
Şi pentru că nici un adult nu poate rezista în faţa suferinţei unui copil inocent, lui Franz Kafka îi vine ideea năstruşnică de a-i explica fetiţei că păpuşa nu e pierdută, ci plecată într-o călătorie fantastică. Și pentru ca povestea să fie credibilă, Franz Kafka îi mărturiseşte fetiței că există chiar și o scrisoare pe care păpuşa i-a scris-o personal şi pe care el urmează să i-o înmâneze a doua zi, el fiind poștașul păpușilor.
În scrisoarea pe care bărbatul i-o dă fetiței a doua zi scria „Te rog nu plânge. Am pornit într-o călătorie ca să văd lumea. Am să-ți scriu despre aventurile mele.”
Așa a început o poveste care a continuat până la sfârșitul vieții scriitorului. Timp de trei săptămâni, Franz Kafka scrie un jurnal de călătorie, semnat de păpușă, care nu era destinat publicului, ci unui singur cititor: fetiţa din parc.
Micuța aștepta în fiecare zi fiecare scrisoare și era extrem de emoționată când Franz Kafka i le citea.
Pentru că nu putea scrie scrisori la nesfârșit, Kafka a avut o idee genială: I-a cumpărat fetiței o nouă păpușă. De îndată ce a văzut jucăria, fetița a spus: „Nu arată deloc precum păpușa mea”. Însă, Franz i-a dat fetiței o altă scrisoare din partea păpușii, în care menționa: „Călătoriile m-au schimbat.”
Un an mai târziu după ce a avut loc această întâmplare, în anul 1924, Franz Kafka moare, la numai 41 de ani – răpus de tuberculoză.
După mulți ani, fetița din parc găsește în păpușa sa un bilet, semnat Franz Kafka. Pe acesta scria: „Tot ceea ce iubești se pierde, la un moment dat. Însă, în cele din urmă, iubirea se întoarce la tine sub altă formă.”
Așadar, indiferent dacă avem parte de experiențe pozitive sau de unele negative, toate întâmplările prin care trecem sunt lecții. Evenimente care ne formează și ne fac mai puternici.
