Johann Strauss (cunoscut uneori sub numele de Johann Strauss II sau Johann Strauss cel tânăr) a fost un compozitor de mare succes, cunoscut mai ales pentru operetele și valsurile vieneze care i-au adus titlul de „Regele valsului”. S-a născut în data de 25 octombrie 1825, în St Ulrich, în apropiere de Viena, iar de-a lungul vieții a compus peste 500 de valsuri, operete, cvartete și muzică de polcă.

Fiul compozitorului Johann Strauss I și fratele lui Josef Strauss și Eduard Strauss, Johann Strauss al II-lea este cel mai cunoscut compozitor al familiei Strauss. Cel mai cunoscut dintre numeroasele sale valsuri celebre este „Valsul Dunărea albastră”.

Alexandra Grancea

Cunoscut drept „Regele Valsului”, Johann Strauss al II-lea s-a bucurat în cele din urmă de o faimă mai mare decât predecesorii săi, cum ar fi tatăl său și Josef Lanner. Unele dintre marșurile sale sunt, de asemenea, bine cunoscute, la fel ca și opereta Die Fledermaus.

Classical Music Only

A fost pasionat de muzică încă din copilărie

wikipedia.org

Johann Strauss al II-lea a fost pasionat de muzică încă din copilărie. Deși Johann Strauss era muzician, acesta nu voia să-și vadă fiul muzician, ci un bancher.

Cu toate acestea, Johann Strauss al II-lea a studiat vioara în secret, fiind susținut de către mama sa. Când tatăl său l-a descoperit într-o zi exersând în secret la vioară, s-a înfuriat teribil. I-a dat o bătaie zdravănă, spunându-i că va scoate muzica din el. Din fericire, acest lucru nu l-a descurajat pe muzicianul în devenire.

Când tatăl său a părăsit familia pentru amanta sa, Johann a putut să se concentreze pe deplin asupra carierei sale de compozitor. Avea 17 ani și o dorință mare de a compune și de a cânta la vioară.

Însă, din cauza influenței puternice a tatălui său asupra instituțiilor locale, Johann Strauss al II-lea s-a luptat să găsească un local unde să poată cânta. În cele din urmă, a reușit să convingă conducerea localului „Dommayers Casino“ din Hietzing, Viena, să îi acorde un loc, unde a debutat în octombrie 1844, când avea doar 19 ani. Acest lucru l-a înfuriat atât de tare pe tatăl său, încât a refuzat să mai cânte vreodată acolo.

Cu toate că primii ani ai carierei sale au fost unii dificili, Strauss Jr. a început să aibă succes, atunci când a hotărât sî cânte departe de casă. Prima numire importantă pentru tânărul compozitor a fost obținerea postului onorific de Maestrul de ceremonii al Regimentului 2 de Cetățeni din Viena, care rămăsese vacant în urma morții maestrului de vals Josef Lanner.

În 1848, Viena a fost zguduită de revoluție, iar rivalitatea acerbă dintre tată și fiu a devenit mult mai puternică. Strauss al II-lea a trecut de partea revoluționarilor, o alegere care i-a afectat negativ cariera, deoarece a determinat regalitatea austriacă să îi refuze de două ori râvnita poziție de „KK Hofballmusikdirektor” (director muzical al Balului Curții), pe care plănuiau să i-o ofere lui Strauss I ca recunoaștere a contribuției sale la muzică.

Reichard und Lindner

Strauss al II-lea a fost, de asemenea, arestat de autoritățile vieneze pentru că a cântat La Marseillaise în public, dar a fost eliberat la scurt timp după aceea. Strauss I a rămas loial familiei regale și a compus una dintre cele mai cunoscute piese ale sale, „Marșul Radetzky”, op. 228, care a fost dedicată feldmareșalului habsburgic, Joseph Radetzky von Radetz.

Moartea lui Johann Strauss I

Când tatăl său a murit în 1849, la Viena, din cauza scarlatinei, Johann a combinat orchestra sa cu cea a tatălui său și a continuat turneele. Câțiva ani mai târziu, a compus mai multe marșuri patriotice, printre care „Kaiser Franz-Josef Marsch”, Op. 67 și „Kaiser Franz Josef Rettungs Jubel-Marsch”, Op. 126, pe care le-a dedicat împăratului habsburgic Franz Josef I. Privind în urmă, poate părea că a făcut acest lucru pentru a câștiga favorurile noului monarh care a urcat pe tronul austriac în urma revoluției.

În cele din urmă, Strauss al II-lea a dobândit o faimă mult mai mare decât cea a tatălui său și a devenit unul dintre cei mai populari compozitori de valsuri din vremea sa, având numeroase turnee în Austria, Polonia și Germania, însoțit de orchestra sa. A aplicat pentru postul de „KK Hofballmusikdirektor” (director muzical al Balului Curții) de mai multe ori, deși a fost respins în mod constant din cauza problemelor sale cu legea, înainte de a i se acorda în cele din urmă acest post în 1863.

Vremuri stresante

Fritz Luckhardt 

Din cauza solicitărilor fizice și mentale neîncetate, Johann a suferit o cădere nervoasă în 1853. În acea vară s-a mutat la țară pentru o vacanță de șapte săptămâni, urmând sfatul medicilor îngrijorați. Josef, fratele lui Johann, a fost convins de restul familiei să renunțe la cariera sa de inginer și să preia orchestra lui Johann până când acesta se recupera.

Doi ani mai târziu, în 1855, Johann a acceptat comisioane din partea Companiei de Căi Ferate Tsarskoye-Selo din Sankt Petersburg pentru a cânta pentru Pavilionul Vauxhall de la Pavlovsk, în Rusia, în anul următor. S-a bucurat atât de mult de această poziție încât s-a întors în Rusia pentru a cânta în fiecare an între 1856 și 1865.

În anii 1870, Johann și orchestra sa au început să facă turnee în SUA, unde au cântat la Festivalul de la Boston, în urma unei invitații din partea dirijorului Patrick Gilmore. Johann Strauss al II-lea a fost dirijor principal într-un concert care a cuprins peste 1.000 de muzicieni care au interpretat valsul său „Dunărea albastră”, alături de multe alte piese.

Rivali și admiratori 

Pe lângă cei care îl iubeau și îi apreciau creațiile muzicale, Johann Strauss avea și rivali. Concurența acerbă a fost reprezentată de Karl Michael Ziehrer și Emile Waldteufel. Phillip Fahrbach i-a refuzat tânărului Strauss poziția de director muzical al Balului Curții atunci când acesta din urmă și-a depus prima cerere pentru acest post.

Compozitorul german de operetă Offenbach, care își făcuse un nume la Paris, a reprezentat o provocare pentru Strauss în domeniul operetei. Mai târziu, apariția maestrului de operetă Lehár avea să deschidă Epoca de Argint la Viena și, mai mult ca sigur, să înlăture orice dominație persistentă a lui Strauss în lumea operetei. Ziehrer avea să eclipseze în cele din urmă familia Strauss după moartea lui Johann Strauss al II-lea și cea a lui Josef Strauss.

Cu toate acestea, nu era vorba numai de concurență – mulți compozitori importanți îl admirau pe Johann Strauss al II-lea. Richard Wagner a comentat că i-a plăcut valsul „Wein, Weib und Gesang”, op. 333, în timp ce Richard Strauss (nu avea o legătură cu familia Strauss) a spus despre Johann Strauss al II-lea: „Cum aș putea să nu știu despre geniul Vienei?”. Celebrul Johannes Brahms a fost, de asemenea, un prieten personal al lui Johann. Erau atât de apropiați încât Johann chiar i-a dedicat valsul său, „Seid umschlungen, Millionen!”, Op. 443, lui Johannes.

Moartea regelui valsului

Yair HaklaiCC BY-SA 3.0

Johann Strauss al II-lea a murit de pneumonie la Viena în 1899, la vârsta de 74 de ani, și a fost înmormântat în Zentralfriedhof. În momentul morții sale, încă lucra la baletul său neterminat, Aschenbrödel.

Majoritatea manuscriselor originale ale celor mai cunoscute lucrări ale lui Strauss au fost pierdute atunci când Eduard Strauss a distrus o mare parte din arhivele orchestrale Strauss în 1907. Eduard a luat această măsură drastică de precauție pentru a preveni ca lucrările lui Johann Strauss al II-lea să fie revendicate ca fiind ale unui alt compozitor.

Moștenirea lui Johann Strauss al II-lea continuă să dăinuie și astăzi. Muzica sa este interpretată în concerte, baluri și evenimente speciale, în întreaga lume. Melodiile sale pline de farmec rămân o sursă de inspirație pentru compozitorii și muzicienii contemporani. Johann Strauss al II-lea a contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea muzicii clasice și a fost un pionier în popularizarea valsului.

Concertul de Anul Nou al Orchestrei Filarmonicii din Viena, devenit deja o tradiţie, este unul dintre cele mai importante evenimente muzicale din lume. Acest concert este o celebrare a muzicii familiei Strauss și a devenit, de asemenea, un mod tradițional de a întâmpina Anul Nou.

Concertul de Anul Nou al Orchestrei Filarmonice de la Viena are loc în fiecare an, în dimineaţa zilei de 1 ianuarie, în Sala Musikverein împodobită cu mii de flori.