Istoria uleiului de măsline, aurul lichid al Romei antice
Istoria uleiului de măsline a început cu foarte mult timp în urmă: încă din anul 5000 î.Hr. cultivarea măslinelor a fost practicată în regiunile din Orientul Mijlociu și, de acolo, s-a răspândit mai târziu de-a lungul coastelor Mediteranei, Africii și sudului Europei.
Informații referitoare la producția și comerțul cu uleiuri erau prezente în faimosul cod babilonian al lui Hammurabi din secolul
al XVIII-lea î.Hr.: acest lucru arată că arta cultivării măslinelor era cunoscută și răspândită în regiunea fertilă a Mesopotamiei.
Roberta Sorge
Ramurile de măslin decorau mormintele faraonilor egipteni pentru a-i însoți în mod ideal în viața de apoi, ca simboluri ale vieții și fertilității, fiind daruri ale zeilor.
Astfel, le datorăm fenicienilor, cu vaste schimburi comerciale peste mări, răspândirea prețiosului „aur lichid” în rândul popoarelor Mediteranei, mai ales în Grecia, unde era comercializat ca aliment, dar și ca medicament, unguent sau produs cosmetic.
Nazar Hrabovyi
Se spunea că Atena a câștigat competiția cu Poseidon pentru că a oferit măslinul ființelor umane: un copac nemuritor care le-ar fi garantat hrană, îngrijire, putere și lumină pentru case și care era considerat atât de sacru încât tăierea chiar și a unuia singur măslin era pedepsită cu moartea sau exilul.
Cultivarea măslinilor se răspândește în Latium, Ținutul Romei
dlsd cgl
Răspândirea cultivării măslinelor în Latium începând cu secolul al VII-lea î.Hr. este confirmată de numeroase descoperiri arheologice; în mormintele princiare din Latium și Etruria au fost descoperite recipiente de ulei (acestea fiind importate din alte zone, inițial).
Dar mai târziu, în secolul al VII-lea. î.Hr. a început o producție locală a acestor vase: nu erau doar mici recipiente de esențe parfumate derivate din uleiul de măsline, ci și unele mai mari folosite pentru a transporta ulei comestibil produs local.
Astfel, populațiile italice din Latium, în special etruscii și sabinii, au contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea tehnicilor de cultivare a măslinelor și de producere a uleiului de măsline. Aceleași care, mai târziu, au fost perfecționate și răspândite de romani.
Roma a introdus și a promovat cultivarea măslinelor în teritoriile cucerite, favorizând răspândirea în întreaga regiune mediteraneană. Uleiul de măsline a devenit una dintre pietrele de temelie ale economiei romane, într-o asemenea măsură încât a fost creată o nouă profesie: cea de „negotiatores oleari”, un fel de brokeri ale căror tranzacții se desfășurau în „Arca olearia”, o adevărată bursă de mărfuri specializată în cumpărarea și vânzarea de ulei de măsline.
Cum era produs uleiul de măsline în Roma antică
dlsd cgl
Pe măsură ce imperiul roman s-a extins, cererea de ulei de măsline a crescut odată cu el. Uleiul era esențial pentru gătit, dar era, de asemenea, o parte importantă a practicilor romane de îmbăiere. Uleiul era, de asemenea, ars în lămpi pentru lumină, folosit ca lubrifiant industrial pentru balamale, roți și alte părți mobile, precum și ca medicament.
Nivelul ridicat de consum a însemnat că Roma nu putea să se aprovizioneze cu tot ce avea nevoie, iar o parte din eforturile constante de extindere a imperiului a inclus căutarea de surse de ulei de măsline. Provincia romană Hispania, Spania de astăzi, era un producător important de ulei de măsline pentru imperiu. Unii dintre acei copaci din epoca romană încă mai cresc și produc măsline 2.000 de ani mai târziu.
Romanii cunoșteau suficient de bine produsul pentru a dezvolta tehnici care au rămas aproape neschimbate până în anul 900: presarea măslinelor se făcea cu ajutorul unui intrument numit „trapetum”, o presă de măsline romană din piatră, sau cu ajutorul „mola olearia”, o roată de piatră cu o bază reglabilă pentru a nu zdrobi complet sâmburii de măsline.
Pasta de măsline obținută prin zdrobire era introdusă într-un „torcular”, o presă acționată cu ajutorul unei pârghii, care avea ca scop extragerea sucului.
Uleiul, amestecat cu acea zeamă, era apoi transportat într-un recipient de argilă, fiind ulterior turnat în recipiente mai mari unde, exploatând ridicarea uleiului de măsline la suprafață, a fost posibilă eliminarea reziduurilor. Uleiul obținut putea să difere în ceea ce privește calitatea și, în funcție de această diferență, valoarea și utilizarea sa se modificau.
Citește și: Elia Vouvon: Măslinul bătrân de peste 2.000 de ani care produce măsline chiar și astăzi
Romanii și calitatea uleiului de măsline
Rani Shoket
Romanii – primii care au clasificat uleiurile în funcție de caracteristicile lor, au fost, de asemenea, precursori în definirea principiilor tehnice și teoretice care stau și astăzi la baza producerii unui ulei de înaltă calitate.
Un ulei comestibil trebuia să fie bun, plăcut la gust, dar și sănătos și nutritiv; toate aceste calități puteau fi atinse doar respectând un „caiet de sarcini” strict, precum cel inclus de autorul roman Cato (234 a.C. – 149 a.C.) în tratatul său „De Agricultura”.
Modul în care Cato explică faptul că, între recoltarea măslinelor și extragerea uleiului, trebuie să treacă cel mai scurt timp posibil este exemplar: „Olea ubi lecta siet, oleum fiat continuo, ne corrumpatur”, scria acesta, „Când recolta este terminată, trebuie să zdrobești măslinele cât mai repede posibil, pentru ca uleiul să nu se strice, apoi continuă avertizând „Si in terra et tabulato olea nimium diu erit, putescet, oleum foetidum fiet: ex quavis olea oleum viridius et bonum fieri potest, si tempori facies” – Dacă măslinele vor sta mult timp pe pământ, uleiul va fi puțin: din orice soi de măsline se poate obține un ulei foarte bun, dacă se face la timp.
Căderea Imperiului Roman a pus capăt, de asemenea, dominației uleiului de măsline în Peninsula Italică timp de aproape un mileniu. Cultivarea și recoltarea măslinelor necesita multă muncă, lucru pentru care armatele invadatoare nu aveau timp. Invadatorii nordici preferau grăsimile animale, cum ar fi untura și untul, în locul uleiului de măsline, iar acestea aveau să domine domeniul gastronomic din zonă până în epoca Renașterii.
dlsd cgl
Odată cu descoperirea europeană a Lumii Noi, măslinele au fost duse în locuri precum America, mai exact zona Californiei. Conchistadorii spanioli au fost primii europeni care s-au îndreptat spre nord dinspre Mexicul de astăzi, iar italienii au sosit odată cu ei, adesea ca misionari și preoți. În California, aceștia au găsit un climat asemănător cu cel pe care l-au lăsat în Italia. Acești italieni au plantat plantații de măslini, transformând California într-un producător important de ulei de măsline în secolul al XX-lea.