Istoria mașinii de cusut și a inventatorului său, croitorul francez Barthélemy Thimonnier
Astăzi, piața mașinilor de cusut valorează peste 4 miliarde de dolari și generează sute de mii de locuri de muncă în întreaga lume, însă puțini sunt cei care au auzit de inventatorul mașinilor de cusut, Barthélémy Thimonnier, care a murit în sărăcie în 1857.
Barthélemy Thimonnier, croitor de meserie, și-a depus primul brevet în 1830 și a semnat un acord cu Germain Petit & Cie, un producător de îmbrăcăminte militară.
CC BY-SA 4.0
Thimonnier a instalat 80 de mașini de cusut în atelierul său de pe strada Sèvres din Paris, dar a atras, însă, ostilitatea croitorilor care considerau ca această invenţie, mai eficientă, le fura munca.
Astfel, de teamă că își vor pierde locurile de muncă odată cu apariția mașinilor de cusut, câțiva muncitori i-au distrus aparatura. Thimonnier a renunțat și a abandonat proiectul.
Societatea a fost dizolvată în anul următor, la câteva luni după moartea domnului Bonnier, principalul acționar al acesteia. Thimonnier își pierduse economiile în această afacere, dar încă mai credea în viitorul invenției sale. El era convins că mașina sa ar putea revoluționa industria textilă.
Fără bani, dar nu descurajat, Thimonnier a continuat să lucreze la mașina sa de cusut pentru a o face și mai eficientă. În 1945, și-a unit forțele cu un avocat, Jean-Marie Magnin, pentru a finanța depunerea de noi brevete în vederea perfecționării invenției sale și pentru a lansa producția a ceea ce a fost botezat „couso-brodeur” – „croitoreasa”.
wikimedia.org
Mașina era o minune tehnică: putea coase 300 de puncte pe minut și broda, dar pentru Barthélemy Thimonnier a fost greu să găsească o piață de desfacere.
Abia la Expoziția Universală de la Paris din 1855, invenția „couso-brodeur” a fost recunoscută și a primit o medalie de primă clasă.
Romainbehar
Prea târziu pentru ghinionistul Thimonnier, care a murit în sărăcie în 1857.
De cealaltă parte a Atlanticului, americanii s-au inspirat din ideile lui Thimonnier și i-au perfecționat mașinile. Unul dintre ei, Isaac Merritt Singer, a ieșit în evidență.
Bibliothèque Nationale de France
Singer a combinat toate îmbunătățirile aduse de concurenții săi. El a adoptat ideile lui Thimonnier, precum și pe cele ale lui Hunt și Howe, cu ajutorul bobinei care permitea utilizarea a două fire, de sus și de jos, oferind o cusătură înnodată, mult mai rezistentă. Singer s-a inspirat, de asemenea, din mașina propusă de Lerow și Blodgett, dar a adăugat o pedală ingenioasă.
Singer, care era înainte de toate un om de afaceri iscusit, a înregistrat un brevet și, în loc să se adreseze pieței marilor producători de îmbrăcăminte, unde croitorii aveau o anume reticență atunci când venea vorba de mașinile de cusut, a vizat gospodinele care vedeau în aceste mașini un ajutor prețios pentru confecționarea hainelor pentru întreaga familie.
În doi ani, marca Singer a devenit liderul pieței americane de mașini de cusut pentru uz casnic.
În Franța, alți inventatori i-au luat locul lui Thimonnier. Unul dintre ei, Pierre Carmien, a depus în 1868 un brevet promițător pentru o mașină de cusut cu bobine, acționată cu piciorul, cu ajutorul unei pedale.
Carmien nu s-a ocupat el însuși de producție, ci și-a vândut brevetul familiei Peugeot, care a lansat producția la Audincourt. La Expoziția Universală de la Paris din 1878, mașina de cusut a ocupat un loc de frunte, iar nebunia a fost atât de mare încât, până în 1890, 8 din 10 gospodării din Franța dețineau una.
Clem Onojeghuo
În secolele XX și XXI, mașina de cusut a continuat să evolueze. Motorizată, electrificată și digitală, mașina de cusut poate fi găsită în întreaga lume.
Industria a ajuns, de asemenea, să automatizeze și să integreze mașina de cusut în fabricile sale, până în punctul în care piața globală a mașinilor de cusut este evaluată la peste 4 miliarde de dolari în prezent. Până în 2026 se așteaptă să ajungă la 5,63 miliarde de dolari.
Agto Nugroho
Cu toate acestea, „jucătorii” se schimbă. Mărcile Singer și Pfaff au fost cumpărate de compania chinezo-canadiană Semi Tech Corporation, compania japoneză Janome a cumpărat marca elvețiană Elna, iar majoritatea liderilor sunt asiatici: Aisin Seiki, Pegasus, Seiko, Brother etc.