Istoria Drumului Mătăsii, cea mai importantă rută comercială din istoria umanităţii
Numele Drumul Mătăsii evocă imagini ale caravanelor de cămile care transportă mărfuri prețioase, mătase și mirodenii, ale unei călătorii prin ținuturi periculoase și exotice, prin oaze deșertice și orașe bogate.
Este lumea imperiilor puternice și a triburilor nomade feroce care au luptat pentru a controla acest drum renumit. Deși acest lucru este parțial adevărat, deoarece Drumul Mătăsii a fost într-adevăr una dintre cele mai importante rute comerciale din istorie, legând „marile civilizații” din Eurasia timp de peste două mii de ani, realitatea este mai complexă.
Pentru început, denumirea de Drumul Mătăsii este o invenție modernă. Este o denumire din secolul al XIX-lea, inventată de geograful și istoricul german Ferdinand von Richthofen, într-o perioadă în care Europa era captivată de exotismul Orientului.
Drumul Mătăsii a fost format, de fapt, din mai multe Drumuri ale Mătăsii. Nu un singur drum, ci mai multe – o rețea complexă de rute terestre și maritime care a facilitat schimbul de bunuri, culturi și idei. Astfel, Drumul Mătăsii a fost un vehicul al globalizării – jucând un rol vital în modelarea și remodelarea lumii antice și lăsând o amprentă de neșters asupra societăților legate de el – din Persia și India până în China și Roma.
Începuturile Drumului Mătăsii în Antichitate: Drumul regal al Persiei
Câmpiile fertile din Mesopotamia, străbătute de marile râuri Tigru și Eufrat, au constituit baza primelor orașe și a primelor state organizate. În mileniile care au urmat, zona dintre Marea Mediterană și Golful Persic a dat naștere la zeci de regate și imperii, dintre care cel mai mare a fost Imperiul Persan sau Imperiul Achaemenid.
După înființarea sa în secolul al VI-lea î.Hr., Imperiul Persan s-a extins rapid, cucerindu-și vecinii, cucerind Asia Mică și Egiptul și ajungând chiar până la Himalaya, în est. O parte a succesului său extraordinar a fost dată de dorința regilor Achaemenizi de a adopta ideile și practicile popoarelor cucerite, încorporându-le rapid în regatul lor.
Astfel, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că perșii au creat predecesorul Drumului Mătăsii. Cunoscută sub numele de Drumul Regal, rețeaua rutieră persană lega coasta mediteraneană de Babilon, Susa și Persepolis, permițându-le călătorilor să parcurgă distanțe lungi săptămânal.
Pe lângă eficiența sporită a administrării vastului imperiu, Drumul Regal a facilitat comerțul, asigurând venituri uriașe, care, la rândul lor, au permis monarhilor Achaemenizi să finanțeze expediții militare, să se angajeze în proiecte mari de construcție și să se bucure de o viață luxoasă într-unul dintre numeroasele palate.
Legătura dintre Europa și Asia: Lumea elenistică
Kaidor, CC BY-SA 4.0
Drumul Regal a jucat un rol esențial în transformarea Imperiului Persan într-un centru de stabilitate și multiculturalism în lumea antică. Cu toate acestea, nici măcar puternica armată persană nu a putut învinge amenințarea de la granița de nord – nomazii feroce, călare pe cai, din lumea stepei.
Unul dintre cei mai faimoși regi Achaemenizi, Cyrus cel Mare, a fost ucis în timpul campaniei sale împotriva sciților nomazi. În vest, perșii s-au confruntat și cu grecii problematici, care au ripostat împotriva armatei regale și care, în cele din urmă, au răsturnat imperiul odinioară puternic.
În mod ironic, Drumul Regal a jucat un rol important în cucerirea lui Alexandru cel Mare, facilitând înaintarea rapidă a armatei macedonene și grecești spre est. Rețeaua de comunicații eficientă a accelerat, de asemenea, apariția regatelor elenistice, conduse de succesorii lui Alexandru Macedon- diadocii. Drumul regal lega vechea capitală persană de orașele grecești din jurul Mediteranei și de noile orașe întemeiate de Alexandru Macedon și de succesorii săi.
La câteva decenii după moartea lui Alexandru Macedon, o zonă vastă, care se întindea din Egipt și sudul Italiei până în Valea Indusului, era unită printr-o singură limbă, o singură cultură și o singură monedă.
În timp ce cultura greacă și-a păstrat dominația, conducătorii elenistici au continuat să promoveze politica multiculturală a predecesorilor lor achemenizi. Rezultatul a fost un amestec unic de idei și tradiții – lumea elenistică. În această perioadă, Europa și Asia au stabilit legături puternice care aveau să lase o amprentă de neșters în istoria lumii – creând Drumul Mătăsii.
Citește și: Viața fascinantă a lui Marco Polo, unul dintre cei mai mari exploratori ai lumii
Drumurile spre India
Schimburile culturale prin intermediul Drumului Mătăsii au fost uimitoare, ducând la inovații. Statuile zeilor greci, cum ar fi Apollo, și statui miniaturale din fildeș înfățișându-l pe Alexandru Macedon, descoperite în India și Tadjikistanul de astăzi, dezvăluie amploarea influențelor din Occident.
La rândul lor, statuile lui Buddha din Gandara, descoperite în Afganistanul de astăzi, în zona ocupată de cel mai estic regat elenistic al Bactriei, arată afluxul de idei orientale în lumea elenistică. Mai important, aceste statui sunt primele reprezentări vizuale ale lui Buddha – o reacție directă a budiștilor la provocarea reprezentată de imaginile lui Apollo.
În mod similar, Drumul Mătăsii a facilitat transmiterea de cunoștințe între continente. Grecii erau renumiți în India pentru abilitățile lor științifice, cum ar fi astronomia și matematica. Limba greacă a fost studiată în Valea Indusului și este posibil ca Mahabharata – epopeea sanscrită – să fi fost influențată de Iliada și Odiseea.
Pe de altă parte, este posibil ca Eneida lui Virgiliu – o capodoperă romană – să fi fost influențată de textele indiene. Timp de secole, călătorii, pelerinii și negustorii au străbătut ramura sudică a Drumului Mătăsii, aducând cu ei idei, imagini și concepte noi. În perioada elenistică, și mai ales începând cu secolul I d.Hr., Europa și Asia au fost conectate printr-o rută comercială maritimă profitabilă, care lega Egiptul de India și care a transformat profund societățile implicate.
Primul contact al Chinei cu Roma
În timp ce India a jucat un rol important în acest schimb de mărfuri, o altă putere antică avea să transforme Drumul Mătăsii într-una dintre cele mai faimoase rute comerciale din lume.
Spre deosebire de conducătorii persani și elenistici, care nu au reușit să neutralizeze nomazii din stepă, împărații Han ai Chinei au reușit să își extindă frontierele și mai mult spre vest, ajungând în zona Xinjiang de astăzi.
Secretul succesului lor a fost cavaleria lor puternică, care folosea caii „cerești” prețuiți, crescuți în regiunea Ferghana (Uzbekistanul de astăzi). În jurul anului 110 î.Hr., armata imperială a învins triburile nomade Xiongnu și și-a asigurat accesul la coridorul vital Gansu. Acest lucru a deschis calea către munții Pamir și, dincolo de aceștia, către ruta transcontinentală care ducea spre vest – Drumul Mătăsii.
La o jumătate de secol după triumful chinezesc, în cealaltă parte a lumii, o altă putere în plină expansiune a întâlnit acești cai faimoși. Confruntarea dintre Roma și Parthia la Carrhae în anul 53 î.Hr. s-a încheiat cu un dezastru pentru romani, ducând la moartea ignobilă a lui Marcus Licinius Crassus.
Legiunile nu au avut niciun răspuns la ploile letale de săgeți lansate asupra lor de către călăreții parțieni. Acest dezastru umilitor a fost, de asemenea, prima dată când romanii au întâlnit bunul care a dat numele Drumului Mătăsii – mătasea chinezească.
În deceniile care au urmat, romanii au încercat, fără succes, să interzică mătasea, deoarece oamenii erau înnebuniți după acest material fin.
Deoarece Imperiul Part (a fost al treilea imperiu persan ce a dominat teritoriul platoului Iranian) era un obstacol ferm în calea stabilirii unui contact direct cu China, oficialii de la Roma au fost nevoiți să găsească o altă cale, extinzând astfel Drumul Mătăsii pe cale maritimă.
Legăturile de mătase: Roma și China
en:User:Wikiality123, CC BY-SA 3.0
La câteva decenii după catastrofa de la Carrhae, Roma a anexat ultimele regate elenistice, obținând controlul asupra bogatelor regiuni ale Egiptului și ale Mediteranei de Est.
Roma a devenit Imperiul, superputerea lumii antice. Nu este de mirare că lunga perioadă de stabilitate și prosperitate – Pax Romana – a umplut visteria imperială, stimulând cererea de bunuri de lux, inclusiv de mătase.
Pentru a ocoli intermediarii din Imperiul Part, împăratul Augustus a încurajat crearea unei rute comerciale maritime profitabile către India, care în secolele următoare a devenit principalul exportator de bunuri de lux, inclusiv mătasea chinezească. Comerțul din Oceanul Indian a rămas principala cale de comunicare între Roma, India și China până la pierderea Egiptului roman la mijlocul secolului al VII-lea d.Hr.
Cu excepția unei expansiuni de scurtă durată în timpul împăratului Traian, Drumul Mătăsii și, prin urmare, contactul direct cu China (Seres, „țara mătăsii” pentru romani) a rămas în afara razei de acțiune a Imperiului.
fdecomite, CC BY 2.0
Cu toate acestea, comerțul terestru a continuat pe parcursul întregii existențe a Imperiului Roman. Caravanele încărcate cu mărfuri plecau din marile capitale Han (și mai târziu Tang) Chang’an (actuala Xi’an) și Luoyang și călătoreau până la cea mai vestică margine a Imperiului, celebrele Porți de Jad.
Urma o călătorie lungă de la o oază la alta, caravanele navigând prin deșertul Taklamakan sau, dacă luau ruta sudică, prin trecătorile din munții Tian Shan sau Pamir. Pe lângă terenul dificil, negustorii trebuiau să reziste temperaturilor extreme, de la căldurile insuportabile din deșert – la temperaturile sub zero grade în munți. Cămila bactriană, adaptată la un mediu atât de aspru, a făcut ca transportul de bunuri pe uscat pe Drumul Mătăsii să fie viabil.
Tanmoy Kumar Roy
CC BY 2.0
Situația se îmbunătățea odată ce caravanele intrau pe teritoriul din Imperiul Part (și mai târziu al sasanizilor). Aici, Drumul Mătăsii folosea secțiuni ale vechiului Drum Regal, care făcea legătura între orașele antice Ecbatana și Merv, situate la est de Munții Zagros, și capitalele vestice Seleucia și Ctesifon, situate pe râul Tigru.
Imperiul Part era mai mult decât un simplu intermediar. Oamenii de aici făceau comerț cu China, schimbând bunuri din aur și argint pentru mirodenii, mătase și jad (acestea din urmă nu au ajuns niciodată la Roma).
Din Imperiul Part, adesea conduse de negustori locali, caravanele continuau spre vest. Următoarea oprire era Palmyra, unul dintre centrele majore de pe Drumul Mătăsii până la cucerirea sa de către împăratul Aurelian la sfârșitul secolului al III-lea d.Hr.
Majoritatea caravanelor se opreau aici.
Cei care făceau trafic de bunuri exotice între imperii nu erau chinezi, ci oameni din Asia Centrală – mai ales sogdieni. În plus, Imperiile Part și Persan Sasanid erau un obstacol de netrecut pentru Roma, care nu a putut stabili un contact direct cu China.
Drumul Mătăsii și sfârșitul Antichității
Valerian Guillot
Public domain
Drumul Mătăsii a fost un mijloc eficient pentru transferul de bunuri, idei și cultură în vasta Eurasia. Cu toate acestea, a oferit, de asemenea, acces „călătorilor” mai periculoși. Pandemiile antice care au făcut ravagii în lumea antică, inclusiv faimoasa Ciumă a lui Iustinian, s-au răspândit rapid prin intermediul rețelei Drumului Mătăsii.
Drumul Mătăsii a fost, de asemenea, o rută eficientă pentru armate. Timp de secole, fără succes, împărații romani au încercat să înlăture obstacolul persan și să deschidă ruta spre est. Chiar împăratul Iulian și-a pierdut chiar viața într-o astfel de încercare.
Cam în aceeași perioadă în care ciuma iustiniană făcea ravagii în marele Imperiu, romanii au dat o lovitură de proporții prin introducerea ilegală a ouălor de vierme de mătase la Constantinopol, stabilind astfel un monopol al mătăsii în Europa.
Apoi, la mijlocul secolului al VII-lea, Imperiul Roman a reușit în cele din urmă să învingă Imperiul Part, doar pentru a-și pierde prețioasele teritorii orientale, inclusiv Mesopotamia și Egiptul, în fața unui nou rival, armatele islamului.
Romanii nu au putut să înlăture puternicul califat și nici să aibă acces la Drumul Mătăsii. China a suferit și ea o criză, deși dinastia Tang a restabilit în cele din urmă controlul. Lumea antică dispărea, lăsând loc Evului Mediu. Sub califat, lumea islamică urma să unească o zonă imensă care se întindea de la țărmurile Atlanticului până la granița Chinei și mai departe până la Oceanul Pacific. Urma să înceapă o nouă Epocă de Aur, în care Drumul Mătăsii juca un rol central.