Istoria ascunsă a Alcatrazului, cea mai de temut închisoare din lume
Alcatraz este cu siguranță cea mai cunoscută închisoare din lume. Aflată pe insula Alcatraz, înconjurată de apele reci ale golfului San Francisco din California, temutul loc a adăpostit unii dintre cei mai periculoși criminali ai Americii, din 1934 până în 1963.
Printre cei care au fost închiși în acest centru de maximă securitate s-au numărat și gangsterul Al Capone (1899-1947) și criminalul Robert Stroud „Omul păsărilor din Alcatraz”. Însă, chiar dacă este un loc renumit, istoria insulei Alcatraz și a închisorii care îi poartă numele nu este necunoscută de mulți.
Alcatraz – primii ani ca închisoare militară
În 1775, exploratorul spaniol Juan Manuel de Ayala a fost primul care a navigat în ceea ce este acum cunoscut sub numele de Golful San Francisco. În timpul expediției, acesta a cartografiat golful și a numit una dintre cele trei insule din zonă „La Isla de los Alcatraces” sau „Insula Pelicanilor”, datorită populației sale mari de păsări marine. De-a lungul timpului, numele a fost anglicizat în Alcatraz.
75 de ani mai târziu, în 1850, președintele Statelor Unite ale Americii – Millard Fillmore – a semnat un ordin de rezervare a insulei pentru uz militar. În anii 1850, o cetate a fost construită pe Alcatraz și aproximativ 100 de tunuri au fost instalate în jurul insulei, pentru a proteja Golful San Francisco. Tot în acest timp, Alcatraz a devenit cel mai fortificat sit militar de pe Coasta de Vest.
Împreună cu Fort Point și Lime Point, Alcatraz a format un „triunghi de apărare” (numit și „Triunghiul de foc”) conceput pentru a proteja intrarea în golf.
National Archives and Records Administration
La sfârșitul anilor 1850, armata SUA începuse să dețină prizonieri militari pe insula Alcatraz. Izolată de continent de apele reci și valurile puternice din Golful San Francisco, insula a fost considerată o locație ideală pentru o închisoare, deoarece locul era atât de periculos – încât niciun deținut nu ar fi putut să scape cu viața dacă încerca să înoate până la țărm.
În 1909, armata a dărâmat Cetatea, lăsând subsolul – pentru a servi drept fundație pentru o nouă închisoare militară. Din 1909 până în 1911, prizonierii militari de pe Alcatraz au construit noua închisoare, care a fost desemnată Sucursala Pacificului, cazarmă disciplinară americană pentru armata SUA. Această clădire a închisorii a devenit ulterior celebră sub numele de „Stânca” sau „Insula diavolului”. Pe lângă structura principală a mai fost construit și un spital, o sală de mese și alte clădiri aferente închisorii.
Potrivit Serviciului Parcului Național din America, după finalizarea sa în 1912, Alcatraz era cea mai mare clădire din beton armat din lume.
Armata SUA a folosit insula mai mult de 80 de ani – din 1850 până în 1933, când insula a fost transferată Departamentului de Justiție al SUA. Astfel, în data de 1 iulie 1934 – Guvernul federal deschide aici un penitenciar de maximă siguranță, cu privilegii minime, pentru a face față celor mai incorigibili deținuți din închisorile federale.
În închisoarea Alcatraz, fiecare paznic avea în grijă câte trei deținuți, iar – în mod normal – penitenciarul găzduia între 260 – 275 de prizonieri.
Viața în închisoare
Printre cei care au fost încarcerați la Alcatraz s-a numărat și gangsterul Al Capone – care a petrecut acolo aproximativ patru ani și jumătate, fiind condamnat și judecat pentru evaziune fiscală. În ianuarie 1939, Al Capone a fost transferat la închisoarea Terminal Island din California de Sud, din motive medicale.
Tot aici a fost închis și George „Machine Gun” Kelly – un criminal american, care a petrecut 17 ani acolo pe baza unei condamnări de răpire. Gangsterul Alvin „Creepy Karpis” Karpowicz, listat ca „dușman public nr. 1” de FBI în anii 1930, a petrecut peste 25 de ani în spatele gratiilor de la Alcatraz.
Asasinul Robert Stroud, cunoscut și sub numele de „Omul păsărilor din Alcatraz”, a fost transferat la penitenciarul de pe insula Alcatraz după trei decenii petrecute la penitenciarul federal din Leavenworth, Kansas. Stroud a ajuns pe insulă în 1942 și a fost închis acolo timp de 17 ani. În ciuda poreclei sale, acestuia nu i s-a permis să țină păsări la Alcatraz, așa cum o făcuse în timp ce era închis la Leavenworth.
Interesant este, însă, că majoritatea prizonierilor închiși în închisoarea Alcatraz nu erau gangsteri cunoscuți, ci prizonieri care refuzau să se conformeze regulilor și reglementărilor din alte instituții federale, care erau considerați violenți și periculoși sau care încercau constant să evadeze.
În închisoarea Alcatraz – fiecare prizonier avea propria celulă, dar și patru drepturi: mâncare, îmbrăcăminte, adăpost și îngrijire medicală. Orice altceva era un privilegiu care trebuia câștigat. Unele privilegii pe care le putea câștiga un prizonier includeau: corespondența cu membrii familiei, munca, accesul la biblioteca închisorii și activități recreative precum pictura și muzica.
Detinuților mai puțin disciplinați li se aplica „regula tăcerii” – o metodă de corecție care le interzicea să vorbească pentru perioade lungi de timp. Astfel, mulți dintre cei închiși la Alcatraz au suferit traume psihice grave.
Încercări de evadare
În cei 29 de ani (1934-1963) în care a funcționat închisoarea federală, 34 de bărbați (inclusiv doi care au încercat să scape de două ori) au fost implicați în 14 încercări de evadare. Dintre aceștia, 23 au fost prinși, 6 au fost împușcați și uciși în timpul evadării, 2 prizonieri s-au înecat, iar 5 au fost declarați „dispăruți sau înecați”, astfel că, oficial, nimeni nu a reușit niciodată să scape de la Alcatraz.
Doi dintre bărbații care au fost prinși au fost executați ulterior în camera de gazare a închisorii de stat din California, din San Quentin, pentru că au declanșat „Bătălia de la Alcatraz” din 2-4 mai 1946 (șase deținuți au încercat să scape folosind armele de foc) în urma căreia doi gardieni au fost uciși, iar alți 18 au fost răniți.
În trecut, se credea că nu este posibil să înoți în apele din jurul insulei Alcatraz din cauza rechinilor. Însă, adevărul este altul. Principalele obstacolo care îi împiedicau pe deținuți să evadeze înotând erau apa rece (aproximativ 12 grade Celsius), curenții puternici și distanța până la țărm.
O persoană bine instruită, cu o condiție fizică bună, poate supraviețui apelor reci și curenților puternici. Cu toate acestea, pentru deținuți șansele de succes erau mici, deoarece nu aveau antrenament și nici starea fizică nu îi ajuta, pentru că nu aveau o dietă echilibrată.
1963 – anul în care închisoarea Alcatraz își închide ușile
În martie 1963 – închisoarea Alcatraz a fost închisă, deoarece cheltuielile sale de funcționare erau mult prea mari. Hrana, apa și toate proviziile erau aduse pe insulă cu barca. Mai mult decât atât, clădirile de pe insulă începeau să se prăbușească din cauza expunerii la aerul sărat al mării. Pe parcursul a aproape trei decenii de funcționare, Alcatraz a găzduit un total de 1.576 de prizonieri.
În 1969, un grup de nativi americani, condus de activistul mohawk Richard Oakes (1942-72) a ajuns pe insula Alcatraz și a revendicat pământul în numele „indienilor tuturor triburilor”.
Activiștii sperau să înființeze o universitate și un muzeu pe insulă. Însă, Oakes a părăsit Alcatraz după moartea fiicei sale vitrege în 1970, iar ocupanții rămași au fost înlăturați prin ordinul președintelui Richard M. Nixon în 1971. Insula a devenit parte din Golden Gate National Recreation Area în 1972 și a fost deschisă publicului un an mai târziu. În prezent, penitenciarul Alcatraz este vizitat de peste un milion de persoane în fiecare an.
Doresc abonare la newsletter