Alfabetul fenician este un alfabet antic despre care se știe datorită inscripțiilor canaanite și aramaice descoperite în regiunea mediteraneană. Un alfabet extrem de influent, acesta a fost folosit pentru a scrie limbile canaanite din prima epocă a fierului, cum ar fi feniciana, ebraica, amonita, edomita și aramaica veche.

Impactul limbii feniciene se datorează în parte adoptării unui alfabet reglementat, scris de la dreapta la stânga. Succesul său se datorează, de asemenea, în parte, comercianților fenicieni care au folosit această limbă în întreaga lume mediteraneană, ceea ce i-a răspândit influența în afara sferei canaanite.

De aici, alfabetul a fost adoptat și adaptat de diverse culturi și, în cele din urmă, a devenit unul dintre cele mai răspândite sisteme de scriere ale epocii.

Doar câteva texte scrise în limba feniciană au supraviețuit

wikipedia.org

Înainte de anul 1000 î.Hr., feniciana era scrisă cu ajutorul simbolurilor cuneiforme, care erau comune în Mesopotamia. Strâns înrudită cu ebraica, limba pare a fi o continuare directă a scrierii „proto-cananite” (prima urmă de scriere alfabetică) din perioada de colaps din epoca bronzului. Inscripții datând din jurul anului 1100 î.Hr. găsite pe vârfuri de săgeți lângă Betleem demonstrează legătura lipsă dintre cele două forme de scriere.

Se pare că limba, cultura și scrierile feniciene au fost puternic influențate de Egipt, care a controlat Fenicia (centrată în jurul Libanului de astăzi) pentru o lungă perioadă de timp.

Deși inițial a fost scrisă în simboluri cuneiforme, primele semne ale alfabetului fenician mai formalizat au fost în mod clar derivate din hieroglife.

Metropolitan Museum of Art 

Dovezi în acest sens pot fi găsite în tăblițele inscripționate din secolul al XIV-lea, cunoscute sub numele de scrisorile El-Amarna, scrise de regii canaaniți pentru faraonii Amenophis III (1402-1364 î.Hr.) și Akhenaton (1364-1347 î.Hr.).

Unul dintre cele mai bune exemple de scriere feniciană complet dezvoltată este gravat pe sarcofagul regelui Ahiram din Byblos, Liban, care datează din jurul anului 850 î.Hr.

În ciuda acestor surse istorice, alfabetul fenician a fost în cele din urmă descifrat abia în 1758 de către savantul francez Jean-Jacques Barthélemy.

wikipedia.org

Cu toate acestea, relația acestui alfabet cu fenicienii a fost necunoscută până în secolul al XIX-lea. Până atunci, se credea că este o variantă directă a hieroglifelor egiptene.

Alfabetul fenician se remarcă, de asemenea, prin regulile sale stricte

Alfabetul fenician a fost numit și „alfabetul liniar timpuriu”, deoarece a transformat alfabetul pictografic (care folosește imagini pentru a reprezenta un cuvânt sau o frază) proto sau vechiul alfabet canaanit în alfabet linear.

În mod esențial, s-a renunțat la sistemele de scriere multidirecționale și a fost scris strict pe orizontală și de la dreapta la stânga, deși există unele texte care arată că, uneori, cuvintele formate folosind acest alfabet erau scrise de la stânga la dreapta.

De asemenea, era atractiv și pentru că era fonetic, ceea ce înseamnă că un sunet era reprezentat de un simbol, „feniciana propriu-zisă” fiind formată doar din 22 de litere.

În alfabetul nou creat, fenicienii au folosit simboluri sau litere doar pentru consoane, deși limba lor vorbită conținea și vocale. Alfabetul ebraic și cel arab modern, care au fost direct influențate de cel fenician, încă nu conțin simboluri pentru vocale.

Spre deosebire de cuneiformă și de hieroglifele egiptene, care foloseau multe caractere și simboluri complexe și, prin urmare, utilizarea sa era limitată la o mică elită, pentru a fi învățată era nevoie de doar câteva zeci de simboluri.

Începând cu secolul al IX-lea î.Hr. s-au dezvoltat adaptări ale alfabetului fenician, cum ar fi alfabetul grecesc, cel vechi italic și cel anatolian.

Negustorii au introdus limba în rândul oamenilor de rând

Alfabetul fenician a avut efecte semnificative și pe termen lung asupra structurilor sociale ale civilizațiilor care au intrat în contact cu el. Acest lucru s-a datorat, în parte, utilizării sale pe scară largă, datorită culturii comerciale maritime a negustorilor fenicieni, care l-au răspândit în părți din Africa de Nord și Europa de Sud.

wikipedia.org

Ușurința de utilizare a limbii, în comparație cu alte limbi de la acea vreme, a însemnat, de asemenea, că oamenii de rând din diferite zone puteau învăța rapid cum să o citească și să o scrie.

Acest lucru a perturbat serios statutul alfabetizării ca fiind exclusiv al elitelor și al scribilor, care își foloseau monopolul asupra acestei abilități pentru a controla masele. Probabil în parte din această cauză, multe regate din Orientul Mijlociu, cum ar fi Adiabene, Asiria și Babilonia, au continuat să folosească cuneiformele pentru chestiuni mai formale până în Epoca Comună.

Alfabetul fenician era cunoscut de înțelepții evrei din epoca celui de-al Doilea Templu (516 î.Hr. – 70 d.Hr.), care îl numeau „vechea scriere ebraică” (paleo-ebraică).

A stat la baza alfabetului grecesc și alfabetului latin

wikipedia.org

Alfabetul fenician „propriu-zis” a fost folosit în Cartagina antică sub numele de „alfabetul punic” până în secolul al II-lea î.Hr. În alte părți, el se ramifica deja în diferite alfabete naționale, inclusiv în alfabetul samaritean și aramaic, în mai multe scrieri anatoliene și în primele alfabete grecești.

Alfabetul aramaic din Orientul Apropiat a avut un succes deosebit, deoarece a continuat să fie dezvoltat în alte scrieri, cum ar fi alfabetul pătrat evreiesc. În secolul al IX-lea î.Hr., aramaicii au folosit alfabetul fenician și au adăugat simboluri pentru inițiala „aleph” și pentru vocalele lungi, care s-au transformat, în cele din urmă, în ceea ce recunoaștem astăzi ca fiind limba arabă modernă.

Până în secolul al VIII-lea î.Hr., în nordul Siriei și în sudul Asiei Mici au început să apară texte scrise în alfabetul fenician de autori ne-fenicieni.

În cele din urmă, a fost adoptat de greci: istoricul și geograful grec antic Herodot a afirmat că prințul fenician Cadmus a introdus „literele feniciene” la greci, care le-au adaptat pentru a forma alfabetul lor grecesc și au adăugat vocale. Alfabetul grecesc este baza alfabetului nostru latin modern.

Mai târziu, romanii au folosit și ei o versiune a aceluiași alfabet care este practic identic cu cel folosit astăzi în lumea anglofonă.


Citește și: Cei mai buni marinari ai timpului lor: Cine erau fenicienii, un popor de meşteşugari iscusiţi