Irena Sendler, femeia care a salvat de la moarte peste 2.500 de copii evrei
În timpul ocupației germane din Polonia, o suprafață de 3,4 kilometri pătrați din Varșovia a fost transformată într-un ghetou care adăpostea peste 400.000 de evrei. Sute de mii dintre aceștia au fost trimiși în lagărele de exterminare naziste, iar cei care au rămas au avut de înfruntat foamea și bolile. Însă, chiar și așa, peste 2.500 de copii evrei au reușit să scape, grație Irenei Sendler.
Aceasta s-a născut în ziua de 15 februarie 1910, în familia doctorului Stanislaw Krzyzanowski, în capitala poleneză Varşovia. După moartea doctorului, în anul 1917, comunitatea evreiască din Varşovia s-a oferit să-i plătească tinerei Irena toate studiile, dar urmând principiile tatălui ei, aceasta s-a opus sistematic tendinţelor sociale anti-evreieşti prezente încă dinainte de război, motiv pentru care a şi fost suspendată din Universitatea din Varşovia timp de trei ani de zile.
În vremea ocupaţiei germane a Poloniei, Irena Sendler a trăit în Varşovia. Cu mult înainte de anul 1939, când germanii au invadat Polonia, Irena Sendler începuse să ii ajute pe evrei. Susţinută de alte câteva persoane de încredere, aceasta a creat mai bine de 3.000 de acte false pentru a salva de la Holocaust mai multe familii. Ajutorarea evreilor era o faptă extrem de gravă și pedepsită cu moartea.
Pentru că era angajată a Sectorului Naţional de Asistenţă Socială, Irena deţinea un permis special în baza căruia putea să intre legal în ghetoul din Varsovia. În plus, fiind de etnie germană, aceasta avea şi permisiunea să lucreze în lagărul de concentrare, ca și croitoreasă sau femeie de serviciu.
În felul acesta, ea a reușit să scoată din ghetou, între anii 1939 şi 1945, aproximativ 2.500 de copii evrei, ascunzându-i în cutii, valize, saci cu cartofi. Ulterior, cu acte false, copiii erau plasaţi în familii poloneze sau ascunşi în mănăstirile catolice.
Irena nota întotdeauna într-un jurnal, pe care îl ţinea ascuns, adevărata identitate a fiecărui copil pe care îl salva, în speranţa că el se va putea reuni la un moment dat cu familia sa.
Însă, în anul 1943 Irena a fost prinsă de nazişti şi torturată vreme îndelungată pentru a spune locul unde sunt ascunși copiii evrei.
Pentru că a refuzat să colaboreze, Irena a fost condamnată la moarte. În drum spre locul de execuţie, câţiva aliaţi din mișcarea Zegota (asociația unde activa Irena) au reușit să îi mituiască pe militarii nazişti care o însoţeau pe Irena. Astfel că, cei care urmau să o execute au lăsat-o pe femeie într-o pădure, în stare de inconştienţă, aceasta având mâinile și picioarele rupte.
La știri se anunța moartea Irenei Sendler, dar cei care au reușit să-i mituiască pe soldaţii naziști au luat-o pe aceasta din pădure și au adăpostit-o până când și-a revenit.
După război, Sendler a primit numeroase premii și a fost făcută cetățean de onoare al Israelului în anul 1991. În anul 2003, papa Ioan Paul al II-lea i-a trimis Irenei Sendler o scrisoare personală, apreciindu-i eforturile făcute în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar în octombrie 2003, Sendler a fost onorată cu „Ordinul Vulturului Alb”, cea mai înaltă decoraţie civila poloneză, dar și cu Premiul Jan Karski, „Pentru Curaj şi Inimă”, dăruit de Centrul Cultural Polonez din Washington.
De asemenea, în anul 2007, la vârsta de 97 de ani, Sendler a fost onorată de Senatul Poloniei şi a fost nominalizată la premiile Nobel pentru Pace, însă nu a primit distincția.
Irena Sendler a murit în Varșovia, în ziua de 12 mai 2008, declarând lumii: „Fiecare copil salvat cu ajutorul meu este o împlinire a rostului meu pe Pământ, nu un titlu de glorie.”
