Iqbal Masih, băiețelul care a salvat 3000 de copii din sclavie
Iqbal Masih a fost un erou. Băiețelul, ucis la numai 12 ani, a salvat 3000 de copii din sclavie și s-a sacrificat pentru a face lumea un loc mai bun.
Născut în anul 1983 – într-o familie săracă de la periferia orașului Lahore – din Pakistan, Iqbal Masih a muncit de mic. La vârsta de patru ani, Iqbal a fost vândut în robie de familia sa. Tatăl băiețelului împrumutase 600 de rupii (aproximativ 12 dolari) de la un angajator local care deținea o fabrică de țesut covoare și, în schimb, Iqbal a fost obligat să lucreze ca țesător de covoare până la achitarea datoriei.
Iqbal Masih a lucrat într-o fabrică de covoare de la vârsta de 4 ani
Iqbal Masih împreună cu alți copii erau legați în lanțuri (pentru a nu evada) și lucrau mai mult de 12 ore, 7 zile pe săptămână pentru a țese covoare. Degetele mici ale copiilor sunt considerate perfecte pentru a împleti modelele complicate ale celebrelor covoare orientale.
În fiecare zi, băiețelul se trezea înainte de răsăritul soarelui, mergea la fabrică și plătea 3 cenți pe zi pentru împrumutul tatălui său, dar indiferent de munca pe care Iqbal o făcea, împrumutul devenea din ce în ce mai mare. Familia sa nu a putut să plătească datoria de 600 de rupii în 5 ani, din cauza dobânzii acumulate. În plus, familia sa a tot împrumutat bani, până când suma datorată era de 250 de dolari. Așa că Iqbal a continuat să lucreze, iar povestea lui era asemănătoare cu povestea multor copii care nu au scăpat niciodată – și au rămas în robie în fabrici.
Viața în fabrica de covoare nu era una ușoară. Copiii primeau foarte puțină mâncare și erau bătuți dacă nu puteau lucra. Potrivit lui Iqbal, dacă un copil era prea bolnav pentru a munci, el era pedepsit, fiind astfel închis într-un dulap.
Băiatul a continuat să lucreze chiar și atunci când Curtea Supremă pakistaneză a făcut munca copiilor ilegală. Însă, corupția era atât de mare în politica și economia pakistaneză, încât nimeni și nimic nu îi salva pe cei mici din robie.
Evadarea
La doar 10 ani, sătul de bătăile pe care le încasa zilnic în fabrică și de modul în care era tratat, Iqbal și-a planificat evadarea. Știa că o să plătească cu viața dacă va eșua, însă el și toți ceilalți copii din fabrică meritau o șansă. O șansă la viață.
Așa că au fugit cu toții la o secție de poliție. Însă, pentru că polițiștii erau atât de corupți, în loc să-i ajute pe micuți – aceștia i-au dus înapoi la fabrică, iar în schimbul lor au primit o recompensă din partea patronului fabricii.
Pentru că au mers la poliție, copiii au fost pedepsiți crunt, fiind înfometați și bătuți.
Suferința părea nesfârșită, iar acest lucru l-a determinat pe Iqbal să încerce din nou să evadeze, la vârsta de 12 ani. De data aceasta, însă, nu a mai mers la poliție, ci la un ONG local care lupta pentru libertatea copiilor ținuți în sclavie, ONG numit Bonded Labour Liberation Front (BLLF).
Datorită curajului său, Iqbal Masih și toți micuții din fabrică au fost eliberați, Ehsan Ulla Khan (fondatorul ONG-ului BLLF) reușind să obțină toate documentele necesare care îl obligau pe patronul fabricii de covoare să-i elibereze pe micuți.
Iqbal Masih salvează 3000 de copii din sclavie
La fel ca mulți copii care lucrau în fabricile de covoare, Iqbal Masih era bolnav. La 10 ani – băiatul avea aproximativ jumătate din înălțimea pe care ar fi trebuit să o aibă la această vârstă și cântărea aproximativ 27 de kilograme. Corpul său nu mai crescuse. De asemenea, suferea de artrită, avea probleme cu rinichii și respirația, iar coloana vertebrală îi era permanent curbată.
Cu toate acestea, Iqbal a avut șansa de a studia la o școală din cadrul ONG-ului BLLF. În plus, el a reușit să salveze 3000 de copii din sclavie, din fabricile de textile și cărămizi, pretinzând că este muncitor în acele locuri – totul pentru a obține informații.
Pentru că era un orator foarte bun, Iqbal obișnuia să-și spună povestea în cadrul întâlnirilor organizate de ONG-ul BLLF. Pe măsură ce popularitatea sa a crescut, băiatul a fost invitat să țină discursuri în SUA și Suedia. În 1994, Iqbal a primit Premiul Reebok pentru drepturile omului, la Boston, Statele Unite ale Americii.
Iqbal a povestit lumii întregi ororile la care sunt supuși copiii aflați în sclavie. Datorită lui au fost construite mai multe școli în Pakistan, iar cei mici au primit o șansă la educație.
Ucis la 12 ani
Iqbal Masih era amenințat constant cu moartea, iar cei care îi voiau răul erau patronii care, acum, nu mai puteau angaja în fabricile lor copii. În data de 16 aprilie 1995, după ce s-a întors de la sărbătoarea Paștelui împreună cu familia sa, Iqbal a fost împușcat mortal la Muridke, Pakistan, de către Muhammad Ashraf – proprietar al unei fabricii care se confrunta cu un declin al afacerilor, din cauza campaniei de conștientizare pe care Iqbal o susținea.
La numai 12 ani, Iqbal Masih și luat rămas bun de la lume și a lăsat-o puțin mai bună. Moartea sa a stârnit multe revolte și Pakistanul s-a trezit dintr-o adormire profundă pentru a lupta împotriva răului care predomină în societatea care a înrobit copiii și le-a răpit copilăria.
Astfel, Iqbal Masih a devenit simbolul universal pentru lupta împotriva sclaviei.
Lumea nu l-a uitat pe acest tânăr erou. În 2006, cartea „Micul erou: lupta unui băiat pentru libertate” – volum scris după povestea lui Iqbal. În 2012, o piață din Santiago de Compostela, Spania, a fost numită Iqbal Masih.
În 2014, Kailash Satyarth, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, i-a dedicat premiul lui Iqbal Masih, numindu-l martir.
Conform statisticilor, există încă peste 12,5 milioane de copii, cu vârsta sub 14 ani, care lucrează în fabricile din Pakistan. ONG-ul BLLF luptă în continuare pentru libertatea lor, dar din cauza fondurilor limitate și corupției extreme, mulți dintre copiii din fabrici rămân sclavi toată viața.
