Hiroo Onoda, soldatul care luptat timp de 29 de ani într-un război care se terminase
Povestea lui Hiroo Onoda este una de dăruire și curaj, precum și de încăpățânare.
Deși pare o poveste inventată, Hiroo Onoda a luptat timp de 29 de ani în cel de-Al Doilea Război Mondial, fără să știe că armata imperială japoneză s-a predat aliaților la bordul S.U.A. Missouri în data de 2 septembrie 1945.
Hiroo Onoda s-a născut pentru a fi soldat
Onoda s-a născut în data de 19 martie 1922, în satul Kamekawa din prefectura Wakayama – Japonia – și a fost mereu sfidător și încăpățânat în tot ceea ce a făcut.
El făcea parte dintr-o familie de războinici, strămoșii săi fiind samurai, iar tatăl său un sergent din cavaleria japoneză care a luptat și a murit în cel de-Al Doilea Război chino-japonez din China. Așadar, se poate spune că Hiroo Onoda s-a născut să fie soldat.
De altfel, el a dus tradiția mai departe și s-a înrolat în Armata Imperială Japoneză când a împlinit 18 ani, cu doar un an înainte ca Japonia să intre în război cu Statele Unite ale Americii, în urma atacului de la Pearl Harbor.
În armată, Onoda s-a instruit ca ofițer de informații în clasa de comandă „Futamata”, la Școala Nakano, un centru de instruire militară – specializat în predarea tehnicilor militare neconvenționale, inclusiv războiul de gherilă, sabotaj, contraspionaj și propagandă.
Abilitățile pe care Hiroo Onoda le-a dobândit i-au fost utile atunci când a fost trimis pe insula Lubang din Filipine, după sfârșitul antrenamentului său, în decembrie 1944.
Cu doi ani mai devreme, Armata Imperială Japoneză preluase controlul asupra Filipinelor. Cu toate acestea, trupele americane nu au stat pe loc și au luat atitudine, atacând armata japoneză din Filipine la începutul anului 1944. Până în iarna anului 1944, multe dintre trupele japoneze au fost forțate să părăsească insule mari din Filipine și s-au retras în insulele mai mici ale arhipelagului filipinez, precum insula Lubang.
Pentru că era specializat în tactica războiului de gherilă, Hiroo Onoda a fost trimis pe mica insulă Lubang în 26 decembrie 1944, împreună cu un grup de soldați de elită.
Misiunea lor era de a distruge pista aeriană și facilitățile portuare. Soldaților li s-a interzis, indiferent de circumstanțe, să se predea sau să se sinucidă.
Ordinul primit de Onoda îi interzicea să se sinucidă și spunea că ”poate să dureze trei ani, poate cinci, dar orice s-ar întâmpla, ne vom întoarce după voi. Atâta timp cât mai ai un soldat, trebuie să îl conduci în continuare. S-ar putea să fiți nevoiți să trăiți pe bază de nuci de cocos. Dacă se ajunge la asta, trăiți pe bază de nuci de cocos! În nici un caz nu trebuie să renunțați la viața voastră voluntar.”
Însă, japonezii nu au reușit să distrugă pista aeriană, astfel că forțele americane și filipineze au putut captura insula în februarie 1945. Majoritatea soldaților japonezi au fost fie omorâți, fie luați prizonieri. Însă Onoda și alți trei (soldatul Yūichi Akatsu, caporalul Shōichi Shimada și soldatul Kinshichi Kozuka) au reușit să fugă în zona deluroasă, unde au jurat că vor continua lupta.
Hiroo Onoda a continuat acest război de gherilă încă 29 de ani
În august 1945, pe măsură ce războiul dintre Japonia și SUA a luat sfârșit, Onoda a observat că luptele încetaseră, dar nu bănuia că Japonia s-a predat. Așa că a continuat războiul său privat, ucigând fermierii locali și chiar luptând cu agenții de poliție, atunci când aceștia au fost trimiși după ei.
În octombrie 1945, cei patru au găsit o foaie pe care scria că ”Războiul s-a terminat pe 15 august. Coborâți din munți”. Însă soldații nu au crezut și erau convinși că este doar o capcană.
Spre sfârșitul anului 1945, bărbații au găsit mai multe pliante împrăștiate pe insulă, iar de data aceasta era vorba de un ordin de a se preda dat de Generalul Tomoyuki Yamashita, comandantul Armatei a 14-a.
Onoda și oamenii săi au studiat cu atenție documentul și, în cele din urmă, au ajuns la concluzia că este fals. Bărbatul nu-și putea imagina că japonezii se vor preda și se gândea că aceștia vor lupta până la ultimul soldat.
După patru ani, grupul trăia încă în pădure. În 1949, unul dintre oamenii lui Onoda, soldatul Yūichi Akatsu, începuse să-și dea seama că războiul se încheiase, astfel că după câteva luni în care a trăit singur, departe de camarazii săi, Yūichi Akatsu s-a predat armatei filipineze în martie 1950. Ajuns în Japonia, el a anunțat autoritățile japoneze că trei dintre camarazii săi încă sunt convinși că războiul nu s-a terminat.
În încercarea de a îi face să renunțe la această luptă imaginară, în 1952 – japonezii au aruncat în pădurea de pe insula Lubang, din avion, un pachet ce conținea mai multe scrisori și fotografii din partea familiei celor trei soldați, îndemnându-i astfel să vină acasă.
Onoda a găsit pachetul, dar a fost convins că e vorba doar un truc elaborat din partea armatei americane. „Am presupus că trăiesc sub ocupație și că trebuie să se supună autorităților pentru a supraviețui”, a declarat Hiroo Onoda după ce a fost găsit.
Următoarele două decenii au fost dure pentru Hiroo Onoda și camarazii săi. În 1954, și-a pierdut un alt compatriot – atunci când caporalul Shōichi Shimada a fost ucis de câțiva filipinezi care căutau un grup de criminali.
Apoi, în 1972, ultimul său aliat, soldatul Kinshichi Kozuka, a fost ucis de poliție – în timp ce el și Onoda ardeau depozitul de orez dintr-un sat.
Onoda fusese declarat mort încă din decembrie 1959, dar – după uciderea lui Kozuka, polițiștii filipinezi și-au dat seama că acesta nu ar fi acționat singur, astfel că au fost trimise pe teren echipe de căutare. Dar fără succes: Onoda nu a fost găsit.
Chiar dacă era singur, Hiroo Onoda nu s-a predat. În primăvara lui 1974, în timp ce organiza raiduri în localitățile filipineze, Hiroo s-a întâlnit cu Noria Suzuki, un student japonez aflat în călătorie pe insulă, special pentru a îl vedea pe Onoda.
Noria Suzuki a încercat să-l convingă pe bătrânul soldat că războiul se terminase cu foarte mult timp în urmă. Însă Onoda nu l-a crezut și i-a spus că se va preda și va părăsi insula doar atunci când va primi ordine clare de la un ofițer superior.
Întors în Japonia, Noria Suzuki le-a prezentat reprezentanților guvernului japonez fotografii cu el și cu Onoda, demonstrându-le că soldatul este în viață.
Astfel, fostul comandant al lui Onoda, Maiorul Taniguchi, a fost contactat și trimis pe insula Lubanga pentru a-i spune bărbatului că războiul s-a terminat. În martie 1974, cei doi s-au întâlnit, iar Hiroo Onoda a fost șocat și îngrozit de faptul că Japonia a pierdut războiul.
După 29 de ani petrecuți în jungla filipineză, Hiroo Onoda se întoarce în Japonia
După 29 de ani petrecuți în junglă, luptând într-un război care se terminase demult, Hiroo Onoda – în vârstă de 52 de ani – pleca acasă.
Deși în țara sa era văzut ca un erou, Onoda nu era împăcat cu faptul că Japonia a fost învinsă în război.
În 1975, s-a mutat în Brazilia, unde și-a întemeiat o familie și și-a făcut o fermă de vite. S-a întors, însă, în Japonia pentru a crea o tabără de natură pentru copii, pentru a îi ajuta pe cei mici să se conecteze la lumea naturală și să aibă valori pozitive.
În cele din urmă, în ianuarie 2014, Hiroo Onoda a murit de insuficiență cardiacă la vârsta de 91 de ani. Deși nu a fost ultimul soldat japonez care a refuzat să se predea la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial (această distincție îi aparține lui Teruo Nakamura, un alt luptător de gherilă care a continuat să lupte în jungla Indoneziei până în 1974), Hiroo Onoda a ajuns cunoscut în întreaga lume, datorită loialității sale față de Japonia.
Citește și: Povestea eroului fără armă din Al Doilea Război Mondial: 75 de camarazi salvaţi de un singur om într-o noapte
