Hans cel Isteț: Secretul calului care știa să socotească
Într-o curte pavată, înconjurată de case înalte, în partea de nord a Berlinului, o mică mulțime se adunase să privească un profesor de matematică de liceu care voia să demonstreze inteligența unuia dintre elevii săi. Profesorul, în vârstă de 60 de ani, stătea mândru, cu o pălărie neagră, care îi acoperea părul alb. În stânga lui, stătea elevul – un impresionant armăsar.
Timp de mai mult de un deceniu, profesorul Wilhelm von Osten și-a dedicat timpul pentru a îl ajuta pe calul Hans cel Isteț să dezvolte o serie de abilități cognitive. Von Osten punea o întrebare, iar Hans răspundea corect, dând din cap, pentru un „da” sau un „nu”, sau bătând cu piciorul pentru a indica cifre.
Rosenfeld Media
CC BY 2.0
De altfel, Hans cel Isteț putea să arate direcții întorcând capul, să facă diferența între „stânga” și „dreapta”, să identifice culorile, să citească ceasul, să recunoască și să identifice cărți de joc și să înțeleagă un număr mare de concepte diferite. Nu numai că Hans putea recunoaște numerele, dar avea și capacitatea de a socoti.
„Care este rădăcina pătrată a lui 16?” Hans făcea patru bătăi.”
Public Domain
Hans cel Isteț putea chiar să răspundă întrebărilor formulate inteligent: „Am un număr în minte. Scăd 9 și rămân cu 3. Care este numărul la care mă gândesc?”. Și urmau 12 bătăi de copite.
Inteligența lui Hans nu s-a limitat doar la aritmetică. Calul se pare că putea să scrie numele persoanelor (selecta pe tablă literele alfabetului care formau nume) și să comunice în propoziții. Fără pregătire artistică clasică, el putea identifica artiștii după lucrările lor.
Calul putea să recunoască oamenii în fotografii și să facă diferența între culori. După unele estimări, dezvoltarea mentală a lui Hans cel Isteț era similară cu a unui copil de 13 sau 14 ani.
Public Domain
Desigur, Hans a stârnit curiozitatea în rândul multor psihologi, zoologi și experți din diferite domenii. Însă în anii 1800 studiile privind animalele și inteligența lor erau puține. Prin urmare, mulți credeau că animalele erau incapabile să manifeste inteligență antropomorfă.
Deoarece cazului lui Hans devenea din ce în ce mai cunoscut, consiliul german pentru educație a numit o comisie care să investigheze afirmațiile lui Wilhelm von Osten, privind inteligența calului său.
Hans cel Inteligent a fost supus la o serie de experimente conduse de către Oskar Pfungst, un tânăr psiholog.
Pentru a exclude posibilitatea ca von Osten să-i spună în secret răspunsurile lui Hans, el l-a scos pe von Osten din scenă. Însă, chiar și așa, Hans a reușit să indice răspunsul corect la întrebările care i se adresau. Numai că, Pfungst a observat că animalul dădea mult mai puține răspunsuri corecte atunci când instructorul stătea la o distanță mai mare de el.
Mai mult decât atât, dacă cei care îi adresau întrebările lui Hans nu știau răspunsul la acestea, calul răspundea rareori corect.
În felul acesta, psihologul Oskar Pfungst și-a dat seama că Hans cel Isteț primea indicii neintenționate de la instructorul său sau de la oamenii din jurul său.
Pentru că putea să sesizeze schimbările subtile din comportamentul oamenilor din jurul său, precum tonul vocii, postura și expresiile faciale ale acestora, calul deducea răspunsurile.
Public Domain
Prin urmare, Hans nu era atât de inteligent pe cât îl considerau unii, ci avea o capacitate de observație nemaipomenită. Așadar, contrar părerilor unora, inteligența lui Hans nu putea fi comparată cu cea a unui om.
Conform studiilor efectuate de către Oskar Pfungst, un cercetător îi poate sugera subiectului, fără să vrea, răspunsul corect. Acest lucru este cunoscut astăzi sub numele de „Efectul Hans”. Pentru a preveni ca toate aceste lucruri să influențeze rezultatele unei cercetări, multe experimente din domeniile percepției, psihologiei cognitive și psihologiei sociale sunt „dublu-orb”, ceea ce înseamnă că multe informații legate de aceste experimente sunt ascunse atât cercetătorilor, cât și subiecților până după ce experimentul este complet.
În ciuda faptului că Oskar Pfungst a demonstrat că Hans nu este atât de inteligent, calul nu a încetat niciodată să fie o senzație. Proprietarul său, von Osten, a continuat să facă turnee cu el în toată Germania, atrăgând mulțimi oriunde susținea un spectacol. Von Osten nu a perceput niciodată bani pentru aceste spectacole. El credea cu adevărat în inteligența de neegalat a lui Hans.
